miercuri, 23 decembrie 2015

Cum era cu romanii ?

Da .. era ca romanii "e" peste tot. Si pe unde isi poarta viata, pe acolo isi cara si obiceiurile. Azi vorbim despre .... pomana porcului, ca nu degeaba e 23 decembrie.
Cald afara, soare de zici ca-i august bruxelez, si lumina si temperatura imi amintesc perfect de vara lui 2009, cam prin august asa sa zic.
Trecand peste caldura neobisnuita, si peste lipsa de zapada ... relativ obisnuita, ne vedem toti de pregatirile de Craciun. Si uite asa ma dusei eu ca romanca ce se respecta sa cumpar foi de varza pentru sarmale. Am destul de aproape de cladirea unde lucrez una bucata magazin romanesc in zona turceasca a orasului.
8 minute de plimbare, ajung la magazin, deschid usa si ........ fum. Da' fum nu gluma. Sanatos. De gratar. Ce sa faca si patronii? Marketing. Si care e tehnica imbatabila? Arata clientului ce marfa de calitate ai in galantar.
Deci, pomana porcului, pe gratar in magazinul romanesc, cu detectoarele de fum un pic demontate si cu degustari pentru onorata clientela.
- Serviti un soric?
- Nu merci :)
- O bucatica de toba? E buna ca la mama acasa ...
- Nu merci ;)
- O bucatica de muschiulet cald .. acu luat de pe gratar ?
- Nu merci :))
Deja i-am agasat cu atatea refuzuri mai ales ca intre timp imi alegeam pungile de foi de varza.
Prin fumul din magazin si oamenii care se inghesuiau la gratar ca la ... pomana ... ma intreaba patronul, fericit ca s-a prins.
- Vaaaai, ne scuzati, tineti post ? Si noi incercam sa va abatem?
- Nu am reusit sa tin postul, dar sunt vegetariana  ;) pam pam ... fata cazuta, colt cu .. ce cauti femeie la mine in magazin ?
- Paaaiii si cu foile?
- Fac sarmale cu peste.
Din cei care au auzit dialogul ... jumate se uitau la mine ca la nebuni din categoria "sa ma feresc ca asta e periculoasa" pe cand restul se uitau in genul "saraca ... e dusa tare cu pluta".
Mi-au facut repede calculul si m-au scos din magazin repede sa nu aduc ghinion.

Am ajuns de o ora si mai bine inapoi la birou.
Miros ca un gratar ambulant.
Si biroul miroase ca mine.
Halal :))

miercuri, 16 decembrie 2015

Cu o seara inaintea vacantei

Incantarea? Maxima !
Tzopaiala? Pana la epuizarea canapelei :)
Hlizeala? De acoperea colindele ;)
Oboseala? Pe masura efortului depus :))


Dovada? 

marți, 15 decembrie 2015

Sunt o vaca !

Da ... una mare de tot. Cea mai mare. Eu care ma credeam leoaica ... sunt de fapt o mare vaca.
Uit, uit des si uit multe. Uit ce pretentii aveam de la mama si uit ca eram uracioasa cu ea cand nu le respecta. Ce bine ca am mereu pe cineva prin casa care sa-mi aminteasta despre aceasta situatie ... ce m-as face fara replici bine plasate sa ma scoata din ameteala? As trai ca vaca in uitucenia mea nesimtita.
Sunt o mare consumatoare de apa, ma bag sub jetul ala si imi doresc sa ma curete de toate cacaturile inghitite peste zi ... dar inghit cam multe si am nevoie de multa apa. Si mai sunt si un exemplu prost pentru plod, care face la fel. Un vitzel. Fiu-meu.

Ma apuc de cate ceva si mi se mai intampla sa ma opresc sa ma intreb ce fac. Naspa, de-a dreptul naspa. Oare ce caut eu in viata mea ?
Sunt superficiala, de multe ori fac ce vreau eu si cum vreau eu, nu cum trebuie sa fac sau cum se asteapta de la mine sa fac. Zic ce simt eu in loc sa zic ce se vrea/asteapta/cere/viseaza de la mine.
Sunt o cumplita. Trebuie ca viata cu asemenea creatura ca mine sa fie tare frustranta si provocatoare de probleme.
muuuuuuuuu.

luni, 16 noiembrie 2015

Istorie pe oameni

Nici nu mai stiu daca era o urare de bine sau un blestem, dar imi amintesc ca venea din cultura chineza. Sa traiesti vremuri interesante. Urarea asta .... se repeta asa mereu in viata mea. La ora asta nu o prea vad ca prea de bine, nici chiar total dezastru n-as zice, dar usor cinica tot imi suna.
Pot spune ca am tooot trait in vremuri interesante, in locuri interesante, am tot vazut istoria facand tot felul de piruete. Din pacate imi lipsesc fie multe bucati de informatii, fie un spirit adanc analitic (dar aici pot apela la sotul din dotare, analist prin adn nu prin alegere) si nu reusesc sa vad sau sa prevad unde duc multele fire tesute de istorie.
Ma nascui sub comunism, si pot spune ca-mi amintesc vag cum era sa gasesti cate ceva prin rafturi la alimentara din piata. Am invatat de mica sa-mi tin gura si sa nu am incredere in semenii mei.
Am trait ... o Revolutie ? Nu stiu sigur, dar o schimbare de regim, dramatica si aproape cinematografica, sigur am trait. Am fost cu tata la Universitate, si acum ... mama fiind, apreciez curajul mamei de a ne lasa pe amandoi ca bezmeticii pe 22-23 decembrie, pe strazi, eu copila de 18 ani, tata ... curios ca un motan. Am trait o mineriada, am avut colegi de clasa batuti, am fost mai mult decat revoltata. Am invatat sa-l detest pe fatza pe iliescu, cam la fel cum parintii mei il urasera pe ascuns pe ceausescu. Pentru ca nu sunt decat fatete ale aceleiasi uratenii.
Am trait si chiar inceput viata profesionala in acei ani de mare nebunie de dupa schimbare ... cand salariul luat vineri pana luni se devaloriza, dar in acelasi timp ... entuziasmul si solidaritatea inca ne uneau.
Am ajuns sa mi se ia, de asa zisa democratie cand voturile se cumparau pe kilograme de faina si pe sticle de ulei. Am ajuns iar sa ma uit cu neincredere la cei de langa mine, si am ajuns sa simt ca-mi vine sa o iau pe campi destul de repede...deh, dezamagirea a venit si ea cu aceeasi putere ca si entuziasmul. De pe la inceputul anilor 2000 am inceput sa simt cum parca se duce din ce in ce mai rau la vale, societatea, valorile, viata. Deja nesimtirea, aroganta, isteria si smechereala incepeau sa fie mult prea prezente in viata noastra.
Am realizat ca tavalugul comunist a reusit nu doar sa ne infometeze, dar sa ne si schinguiasca sufletul. Am realizat ca am ramas toti cu sechele dupa anii aia cumpliti, am ramas un popor de suspiciosi, invidiosi, dezbinati, si fara valori. Anii de teroare in care exemplul era Vasile de la scularie, si cel mai invidiat copil din clasa era copilul macelarului ...  ne-au omorat respectul pentru carte, pentru cultura, pentru intelectuali, pentru cinste si mai ales pentru munca bine facuta. Ne-a deformat privirea si dintr-o data modelul a ajuns "jmecherul" care se invarte, face bani repede si nu neaparat cinstit. Modelul este acum el, fostul invartitor de bilete la suprapret  in fata cinematografului, actualul milionar, posesorul de casa boeiereasca scaldata in auriu  (exact, marele oier, mare om, de-a dreptul filantrop ...daaahhhhhh).

Am plecat in alte zari, cautandu-mi locul sub soare. L-am gasit sub nor, in ploaie, dar unde iarba e verde si-n decembrie. Am zis ca-i locul in care merita sa-ti cresti copilul. M-am indragostit de parcurile cu lebede, de pistele de biciclete care nu mananca din trotuar, de atmosfera usor prafuita si ca de la tara pe care o simt si acum.


Civilizatie, asta am zis cand m-a salutat soferul autobuzului la urcare dupa ce aproape m-a trantit pe jos inchizand usile peste mine ca sa ma educe sa folosesc doar usa din fata. Civilizatie!! am zis  socata cand mi-a explicat politistul ca nu am voie sa pun rufe la uscat pe balcon ca stric privelistea din strada si sunt pasibila de amenda, 250euro la prima strigare. Civilizatie am zis cu invidie in suflet vazand la colturile strazilor cutiile in care pungute pentru posesorii de caini asteptau sa fie folosite. Si nu le fura nimeni ...

Dintr-o data de la tara mea cu strada mea c-un singur bec (ce bine a zis-o trupa Taxi), am ajuns la tara mea cu lumina pe autostrada. Tara mea cu 3 guverne si inca unul peste ele, tara mea cu trei limbi oficiale dar in care poti trai linistit vorbind engleza cea neoficiala, tara mea in care dealul e munte si soarele o raritate. Tara mea cea noua.


 Si acum ... ma uit cu mirare ca si tara mea cea noua e sub asediu. Al unui alt tip de violenta, a unei alte arogante, e sub asediul unei alte lumi. Si sper sa fie tare si sa nu cedeze. Sa ramana civilizata. Si darza. Si laica daca asa vrea ea.
Si mai ales Europeana.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Of Doamne



Nu mi-am prea gasit ritmul; nici puterea sa mai scriu; nici dorinta. Mi-a tot venit sa plang si sa ma revolt si eventual sa bat pe cineva. Si iar sa plang. Si sa vad ca mortile atator oameni, si atat de socant dureroase si pentru ei si pentru cei ce-i iubeau ca si pentru noi spectatorii, nu au fost gratuite.


Nu pot sa nu ma gandesc cu inima franta la mama careia i-a murit pruncul in brate, nu pot sa nu ma gandesc plina de durere la mama care are ambii copii arsi in spital. Nu pot sa nu ma gandesc la atatea aripi frante, la inceput de zbor multe din ele.  Ce-o fi in sufletul celor ce i-au iubit ...
Si sper din tot sufletul ca mortile celor dusi si chinurile celor ramasi sa nu fie in zadar.








Ma uit la stiri, citesc stiri, in majoritatea cazurilor ma revolt. Imi amintesc perfect senzatia de sufocare pe care o traiam in 2006, 2007, 2008 cand ma tot lua pe mine flama justitiara spre teama sotului ce ma are in gestiune. "Stai calma femeie, ne te mai lua de toti nebunii, ca-mi vii acasa batuta" de cate ori nu l-am auzit. De ce?
Pentru ca nu doar coruptia ucide. Nooo, ar fi usor sa o dai doar la coruptie ca e singura vinovata, dar le vezi ca mai sunt pe langa ea, mai multe, perfide, incearca sa se ascunda dar tot li se vad cozile putrede. Coruptia da ucide, dar coruptia este varful icebergului, dar la  baza acestui iceberg vad cum incearca sa nu se lase vazute si mai ales starpite:  incompetenta, indolenta, hotia, lacomia, lipsa de onoare, lenea aia totala, smechereala celor care ti-o iau in fata ca sa vezi ce valoare au, lipsa totala de respect si credinta ca toate ni se cuvin. Ma uit asa la ele, hade si cu coltii scosi de frica si le vad originea comuna, cum se trag din combinatia ucigasa dintre lipsa de educatie si saracia crunta in care societatea romaneasca se zbate. Si cand zic saracie ma refer in acceeasi masura si la lipsa de bani ca si la lipsa de modele pe care tinerii sa vrea sa le urmeze. E aceeasi saracie ... si pe mese si in mintile si sufletele oamenilor. Ca o paranteza totala .... cum naibii de toate sunt de gen feminin si in plus se trag si din doua mame ? 

Incompetenta celor care desi sunt platiti sa faca ceva nu o fac, pentru ca nu sunt capabili, pentru ca nu stiu si pentru ca nu le pasa. Un parlament de incompetenti care nu sunt capabili sa gandeasca legi bune fie pentru ca sunt analfabeti, fie pentru ca sunt interesati doar de umplerea buzunarelor personale golite la alegeri in buzunarele partidelor. Primari incompetenti care in loc sa gestioneze bugetul local si sa lucreze in interesul celor care i-au ales, lucreaza doar in interesul buzunarului lui. S-a ajuns ca marile primarii sa fie decimate, ca toti nemernicii sa fie aratati ca vedetele la tv, pe cand cei onesti care folosesc la maxim bugetul ala mic pentru a face minuni organizatorice ... sunt invizibili. Ei nu exista. Calitatea, oamenii care-si fac bine meseria, cei care aduc bine si fac bine ceea ce fac, nu aduc rating, nu vand, oamenii de genul asta nu-si pun poalele in cap, nu fac circ, sunt seriosi si onorabili .. cum sa-i prezinti, ce sa spui despre ei, cum sa aduca ei oamenii la televizor. Cand ajung persoane ca Diaconescu, Badea, Maruta, Gadea ... formatori de opinie intr-o tara, nu te miri ca tara aia are ca valori pe printzu nu stiu carui clan de tigani, pitzi nu stiu care, nu te poti mira.  O dovada clara a ce pot face incompetenta, lipsa de bun simt si lipsa de valoare la un loc, puse pe piedestal si vandute sub minunatul ambalaj de "jurnalist".

Indolenta celor care desi nu sunt rude cu bietul Dorel, care ca personaj are o naivitate induiosatoare in a suporta mitocaniile colegilor, se poarta mai ametit, mai bramburit si mai cretin decat in cel mai rau cosmar. Las-o ma ca merge ...  asa taras grapis desi ar putea merge bine daca si-ar da interesul. Daca in loc sa dea senzatia ca muncesc, ca oricum sunt platiti prost, ar munci cu adevarat, s-ar simti exploatati bietii de ei. Auzi sa te duci la munca ca sa muncesti nu s-o freci ? Poi asta s-o faca prostii aia de sclavagesc pe la multinationalele care sug vlaga si vana bietului popor.

Hotia si sora ei buna lacomia, venite pe fondul fertil al incompetentei indolente pun mereu capac. Si aici se inscriu cu atata talent toti cei catarati in functii in care in loc sa organizeze, conduca, dezvolte zone, proiecte, joburi .. ei nu stiu cum sa fure. Si desi multi spun ca se fura peste tot in lume, in tara mea, cu strada mea c-un singur bec... se face totul cu neobrazare, pe fata, in cel mai evident mod, nici macar acea minima jena de a incerca sa o faca mai pe ascuns nu mai exista. Cum altfel daca asta e modelul, asta se prezinta, jmekeru cu ceafa groasa si obrazul si mai gros. Se fura orice, se fura totul. Se fura de la materialele de constructii de pe santierele autostrazilor si medicamentele din spitale pana la doctorate. Ce sa te miri ca nu se streseaza nimeni ca ditamai doctorul fals a mai facut alti doctori falsi cand suntem printre primele tari europene in abandon scolar. Si asa realizezi ca nu are cine sa amendeze furtul intelectual.
Hotia care insotita de saracie duce pana la  furtul mancarii bolnavilor din spitale, sau a copiilor din orfelinate, hotia asta este cea care dezumanizeaza in cel mai grotesc mod, schingiund suflete. Hotia insotita de lacomie, care ii face pe cei ce fura sa tot fure si dupa ce si-au asigurat luxul cel necesar si pentru ei si pentru beizadelele lor. Lacomia aia care ii face sa-si expuna masinile de lux si palatele in timp ce sunt angajati ai unui buget slab si costeliv ca mai are un pic si-si face operatie de extirpare a unui rand de coaste.

Lipsa de onoare ... e o gluma, nu ? Ce e aia onoare? Ce-i aia respectul fata de munca altuia, fata de meseria altuia, sau chiar fata de varsta altuia. Ce-i aia respectul propriului cuvant dat sau asumarea propriilor fapte? Dupa fapta si rasplata e doar proverb. Sau a fost pana cand ...a aparut o tragedie.
Colectiva.


Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei dusi.
Dumnezeu sa-i ajute pe cei ramasi.
Dumnezeu sa ne ajute sa ne vina mintea la cap si caldura in inimi.

joi, 15 octombrie 2015

Vremuri interesante


Suntem intr-o perioada de schimbari, de mirari, de usoare revolte si de maraieli.
Unu, mai razvratit, incearca sa-si defineasca noi granite, noi limite ale libertatii si independentei la care viseaza pe masura ce creste.
Altii ... se tot mira, ce ne-a crescut minunea, ce fatzuca de baietan incepe sa aiba, ce curaj il pocneste cand ne ia pe noi frica ... ce fitze Doamne pe el cand vrei sa-l scoti din apa si sa stea la soare ... cata negociere ne trebuie si cata stapanire de sine. Ce fatza cazuta cand nu mai e timpul sau momentul de o tura scurta de joc pe tableta, cum sa nu-ti vina sistematic sa arunci cu dracovenia aia de tableta pe undeva. Ce suparare ca trebuie intai terminate bestiile de teme in loc de un episod nou de Star Trek ... eh ...

Si ne ia si frica, oare ce ne asteapta la adolescenta daca acu negociem asa de mult chestii care par atat de usor de stabilit, de la ce mancam din meniul de seara? pana la ... mai du-ti si tu tzoalele murdare la baie din mijlocul camerei (chiar daca esti baiat ... geeeeennnn).
Urmeaza vremuri interesante. Si frumoase. Si pline de provocari. Doamne ajuta.

joi, 10 septembrie 2015

Bulgarii de dragoste, unde se duc cand se topesc?

Bulgare drag, iti multumesc ca ai existat.

Mi-ai bucurat zile la rand. Si mi-ai bucurat si noptile, stii ... multi ani dupa ce ai plecat din patul nostru parca te auzeam pleoscaind. Lipaind multumita ca dormi acolo unde ti-e locul, fix in capul nostru :).

Mi-ai fost partenera de tango in ziua in care m-am maritat. Si in fiecare zi partenera de iubiceli, pupaturi si mufaneli, maraieli si joaca. M-ai invatat miracolul maternitatii in ziua in care ai fatat bulgarasii de blana. Ai impartit cu mine si placerile si frustrarile unei mame de patru zapaciti. M-ai lasat sa te ajut cand au crescut si oboseai de atata harjoneala, mi-ai aratat ca o mama are grija de puii ei aparandu-i, hranindu-i si educandu-i dar are grija si de ea urcandu-se pe canapea unde ei nu ajung, ca sa prinda un pic de odihna netrasa de urechi, coada si labute. Nu am inteles eu bine lectia atunci, dar azi probabil ca sunt mai inteleapta si vad mai bine.

Zidul mortii pe spatarul canapelei din sufragerie, cu blana uda, dupa dus. Sageata blonda iti ziceam si daca iti stateam in cale nu ne era prea bine.
Tricourile lui tati pe care ti le asezai mai bine in pat, ca sa ai unde dormi confortabil.

Strecuratul sub patul meu cand eram bolnava si nu te mai miscai de acolo nici macar pentru mersul afara ... te auzeam oftand din cand in cand. Si stiam ca esti langa mine, ma pazeai de gandul cel rau si de  visul urat. Si maraiai cand le simteai ca vin.. ca sa le sperii si sa fuga de langa mine. Eram in labute bune.
Sandalele rontzaite de plictis intr-o zi de vara. Singurele pe care le-ai atacat. Erau noi. Si tu plina de frustrare probabil. Acum nici nu mai stiu cum aratau, si nici nu mai conteaza, dar pe tine n-am sa te uit niciodata.
Privirile mirate catre Mihai cand a aparut in imparatia ta ... curiozitatea si pupaturile furate prin plasa patului ... cate amintiri. 





Iti multumesc bulgare auriu, stiu ca esti in raiul cateilor. S-au dus durerile si cosmarurile, acum poti vedea, auzi, alerga ca acum 17 ani cand erai sageata aurie.
Imi pare rau ca ai suferit atata in ultimele zile.
Iarta-ma ca nu am fost alaturi de tine azi.
Te iubeste mami.

luni, 31 august 2015

parabole despre gunoaie

Mnoah, a mai trecut o vara, a mai inceput un an de scoala. Am mai bifat niste drumuri in Romania, fie de drag, fie de nevoie. Am bifat si un drum super exotic, Bucuresti-Pitesti cu trenul :)).
August, 40 grade Celsius lejer; 105 km; 2,5 ore; interregio la clasa 1, vagon necompartimentat, cu  aer conditionat.
Nu ma pot plange, probabil  a fost una din cele mai haioase calatorii din ultimii ani, la ce mi-au auzit urechile si ce mi-au vazut ochii. Toate dialogurile dintre vecinele mele de vagon, fiecare comparand tara in care traieste si munceste cu cea din care a plecat si pe care de voie sau nevoie tocmai o mai vizita un pic. Sounds familiar to me, a little too familiar ;). 
In acelasi timp a fost si o revelatie, intai vizuala si apoi ... morala daca pot spune, printr-o extrapolare care ma pocneste de fiecare data cand ajung prin Bucuresti de obicei.
Sinele, deseori in paralel cu drumul national ce strabate satul, sunt vecine ale caselor saracacioase din cartierele mai putin bune ale asezarilor. Cui i-ar placea sa-i treaca trenul prin curte? Si daca poti alege, normal ca preferi sa ai casa la drumul national, mai poti vinde si tu o rosie sau un porumb la poarta, cand scoti caruta sau masina din curte o iei direct pe asfalt nu prin alte stradute prafuite sau namoloase, in functie de vreme. 
Si cum mergea asa ... trenu .. cu viteza lui interregio, asa de fro 40km/ora, ma uitam si eu in curtile nefericitilor ce s-au nimerit cu casa pe langa linia ferata. Si uite asa ... tocmai ce fusei pocnita de cum ziceam chiar de ea, revelatia drumului. Si anume ca romanii au o relatie speciala si extrem de apropiata cu gunoiul lor. Il tin in fundul curtii, nu prea la vedere, dar nici foarte ascuns, pe principiul bun din batrani ca niciodata nu stii la ce poate folosi o gramada sanatoasa de gunoi. Loc de joaca pentru copii, sa nu te mai deranjeze de la berea de vara atat de binemeritata, un loc bun de pascut eventual pentru oile care-ti trec prin curtea pe care o recunosti dupa cele cateva tufe de ciulini de pe la colturi. Am vazut si gaini escaladand delusorul de diverse in cautare de ceva mancare, si daca nu-s ale tale ... te-ai si scos de o cina pe gratis. Ba chiar in vremuri de restriste ... mai verifici si prin gunoiul vecinilor ca poate ei au aruncat ceva folositor tie si poti pune bazele unui comert infloritor intre vecini. Iar bonusul total, la creme de la creme ....la baza delusorului iti pui frumos plasticul peste gunoaie si de asezi mai in unghi sa te prinda mai bine soarele, ca sa faci plaja langa ... covata cu apa de ploaie pe post de piscina.
Si cu atatea intrebuintari ale gunoiului, de ce ma tot mir eu ca proasta ca pe romani nu-i mai deranjeaza gunoiul moral, mizeria care-i inconjoara si mai ales ii conduce, ba chiar gunoiul bine plasat devine un exemplu de ur
mat?

ps: poza e din buricul capitalei, care nu e de fapt decat sediul marilor gunoaie. decat asta ;)

vineri, 28 august 2015

Fantezii masculine

Mda, am  o meserie de barbati cum mi-a zis candva un cretin dobitoc (am editat, ca m-a atentionat sotul ca fusei cam dura cu respectiva creatura) care credea ca este indreptatit sa ma lumineze despre rolul meu in societate ... doar pentru ca are un cromozom Y din greseala prin adn-ul lui minuscul.
Desi nu cred ca IT-ul e o zona doar masculina, pot spune ca de cand lucrez in domeniul asta am fost mereu norocoasa sa fiu de multe ori singura femeie dintr-un birou plin de barbati. Si spun norocoasa  recunoscand ca mi-a placut enorm, cu baietii te distrezi de numa in birou si ai mult mai putine constrangeri de moda cand e vorba de ales tzoalele de munca si-ti plac blugii. 
Si ma uit acu la colegii mei de birou, si-mi amintesc de fostii mei colegi de pe cand lucram ...la... acolo si ma intreb, oare cand m-am distrat mai bine ?
Pe vremea aia, pe cand lucram in ture, eram cel putin un expert de aplicatie, un inginer de sistem si un inginer radio si colaboram cu multi de la echipa tehnica. No bun, eram singura muiere din toata zona aia de cladire ... aveam o buda doar a mea (yesssssssss), tinuta era doar blugi, tricou si bocanci ... dadeam mana cu baietii si eram Popescu (al doilea ca primul era un coleg) si eram unu din gashca. Cele mai haioase discutii din vremea aia erau despre ... efectele usturoiului si a altor uleiuri esentiale asupra colonului, cat rezista o soseta pana se rupe de mizerabila ce e, ce mame cumplite aveau ei cand schimbau mereu mancarea pe masura ce se consuma ... din oala mare intr-o oala mai mica si alte chestii d-astea de mare finete.
Era crima de ras cand faceau concurs de partzuri si mai ales ... care reuseste cea mai tare ragaiala, neaparat dupa ce se manca usturoi la cantina. Se calcula dupa o procedura atent imbunatatita in timp (ca doar d-aia sunt analist) calitatea ragaielii prin ... emanatiile de miros, durata sunetului, decibelii scosi si ... rotunjumea intregii manifestari.
Camerele alea de supraveghere din birou au inregistrat cele mai infantile forme de manifestare ale unor oameni si cele mai apropiate apucaturi de maimute pe care ti le poti imagina ... ingineri de sistem ce poti sa ceri, dupa cum spunea colegul contabil (cand intra la noi in birou lesina saracu ... i se sifona cravata). Ce sa zic, au fost 2 ani in care m-am distrat cumplit alaturi de colegii mei si mi-au prins tare bine mai ales mai incolo ca o scoala a vietii. De atunci cu greu ma mai socheaza sau scarbeste ceva.

Pe vremea asta ... chalenge-urile sunt un pic diferite ... tot singura femeie dintr-un birou de 4-5 oameni sunt, dar ... acu am programatori pe langa mine. Cool man ! ... acu suntem politically correct unu mai corect decat altu ca daca ajungem sa ne discutam religiile ... ne batem. Asa ca ne-am inteles sa ne purtam cu manusi cand e vorba de credinte sau si mai bine sa nu ni le discutam. In rest insa .... cel putin o data, ziua devine mult prea haioasa si cel putin acu nu ma pot opri din ras cand ii aud.

Povestea zilei de azi este despre poligamie si cum viseaza unu din ei la poligamie. Si in timp ce eu rad cu lacrimi imaginandu-mi o casa plina de neveste un pic crizate ca sunt la pms, s-a terminat telenovela favorita si boul ala de barbat vine obosit de la munca si nu vrea sa le duca la mall ... ala viseaza cum una ii face lui masaj, alta sex turbat si cealalta gateste nu stiu ce minuni. Si cand le povesteste si restului de masculi, in loc sa rada si ei de el ... il iau in serios. Si-l iau cu legislatia, cu tre sa le tratezi egal, tre sa ai bani si timp pentru fiecare, tre sa ai grija de orgolii si sa vezi ce faci cu copiii ... tot felul de constrangeri practice care au omorat tot funu ... ce ti-e cu politically correctnessu cand intra in sange. Frate ...nici un misogin (declarat in replici), nici o imagine d-aia apocaliptica cu iubite nervoase, isterizante cand vor filme in loc de meci si iti comenteaza baietii si berea de dupa munca, nici o plangere despre shopping si febra musculara de la plimbat prin magazine si carat pungile de cumparaturi ... nimic. Doar responsabilitatile barbatilor fatza de neveste si ce sa le faci nevestelor sa fie multumite de casnicie, poligama sau nu ... daaaahhhhh, nici un pic de umor pana cand ... nu l-am intrebat pe visatorul de serviciu daca e intr-o relatie. NU. Locuieste cu mami a lui si se viseaza poligam.... daaaaahhhhhhh. Moment in care toti au fost strafulgerati de haiosenia naivitatii creaturii si a viselor lui.

Ma gandesc insa ca intreaga faza ar fi fost isterizanta de la un cap la altul insa, in gasca de colegi din trecut, unde ascutimea replicii era inaintea si in locul politically correctness-ului. Si barbatii mai normali la cap ca isi recunosteau limitele si stiau ca abia reusesc sa fata fata unei partenere ...d-apai mai multe.    

vineri, 14 august 2015

J'aime la pluie


En fait, j'adore la pluie.
Si gata cu franceza ca sa nu-mi scrantesc neuronul.
Cert e ca daaaaaaaaa.... a venit.
A venit si noru, a venit si ploaia, a racorit si atmosfera, a curatat si trotuarul, a udat si iarba si florile.
Draga nor, ma bucur tare de tot ca ai venit, de dragul tau am facut chiar si negresa, asa de bucuroasa am fost ca prea nu ne-am vazut de mult.
Cand mai treci pe la noi ?

Ps: poza e facuta de sotul personal pe la 8 si ceva seara ... da, cam intuneric, dar asa o ploaie a meritat un pic de bezna.  

vineri, 7 august 2015

Unde e noru meu ?

Ma nascui vara, in mijloc de vacanta, in plina caldura. Mama sustine ca din primele mele doua saptamani de viata am facut plaja in curte pe paturica, dormind ca porcu in soare. Pardon ... ca leul digerand gazela.
De cand ma stiu sunt fata soarelui, mai bine ma lasi cu orele sa pazesc prosopul fiind motto-ul meu la mare. Bine ... mai urmeaza si "ce rece e apa" si bonus "nu ma ud ca ma topesc". Lasa-ma la afumat la soare cateva zile si am grija sa fac intuneric in orice camera intru ... pentru cel putin jumatate de an, ca dupa ce ca ma bronzez repede, o fac si temeinic.
Iubitoare de soare si friguroasa, d-aia care supravietuieste iernii cu ciorapi pe sub blugi si doua perechi de sosete (din care una neaparat flausata).
Asa ma defineam eu pana acu fro 10 ani cand m-a pus ceasul biologic sa ma impuiez. Adica... nu doar sa-l coc un pic pe maria sa Raknetu Carpatilor, dar sa ma si transform, incat din fata soarelui am ajuns mama ursului polar.
Si uite asa, de vreo 10 ani incoace am inceput sa iubesc ploaia, racorica si vantul, ba chiar din cand in cand imi vine sa dorm un pic in frigider. Asta nu inseamna ca acum as intra in mare pe principiul ca e bine mai racoare, sa nu se inteleaga gresit ... acum nu mai vreau la mare ca e soarele prea puternic si aerul prea cald :)).

Si desi acum niste ani m-am socat cand in august erau 15 grade Celsius si a trebuit sa imi pun sosete si geaca, ba chiar sa iau si umbrela, acum imi e clar ca de fapt vremea se acomoda cu venirea mea. Pentru ca daaaaaaaaa... cel mai bine se doarme in frig, cu geamul deschis chiar si in ianuarie, si daaaaa ... frigul e bun. Ca sa fac public un secret pe care tocmai l-am deslusit doar eu, vremea belgiana e si motivul pentru care berea de aici e aproape la fel de tare ca si vinul. Iti trebe un lichid care sa te hidrateze rapid dupa ce ai ajuns acasa venind pe bicicleta si te-a prins ca de obicei ploaia. Esti ud fleasca si vrei sa bei ceva sa mai si uiti de cata bezna (pardon nor) te inconjoara. Si uite asa ... buna bere belgiana le rezolva pe amandoua, te si hidrateaza si-ti ia si mintile, ca sa te simti in stare si a doua zi sa o iei de la inceput.

Si ma uit afara ca e un soare puternic si nici un norisor nu vine. Si ma uit la prognoza meteo care arata 34 grade (OMG ... simt ca ma depresez cu atata caldura) si ma intreb ... UNDE E NORU MEU? Unde e plafonu ala de 900m grosime de nori? Unde mi-e frigu?
Sa vina noru inapoi ca mi-e dor de el. Si sa-si aduca si fratii ;). Si un pic de ploaie. Nu multa, doar de fro cateva zile ca sa nu-i ia depresia pe cei care inca se cred in timpul verii.
Noru ? Aude cineva ? Pui, pui, pui, hai la mami .. .norishoruuuu ....

marți, 23 iunie 2015

Schimb de generatii :)




Candva, pe cand eram doar doi in familie carora ne placea Star Trek, cel cu Jean Luc Picard, m-am distrat sa-mi fac un fundal pentru calculator, din poza pamantului editata cu nava Enterprise prin zona. Mama ce mandra am fost eu de fundalul meu ... l-am tot folosit de cate ori eram cu chef de science fiction.











Acum, cand al treilea si cel mai simpatic membru al familiei a descoperit Star Trek, dar ... cu capitanul Jonathan Archer la carma ... s-a cam schimbat si fundalul.

Mama ce mandra sunt acum de ce-mi produse pruncu.
Sa tot schimb la fundaluri ca mi-a pregatit mai multe, sa nu ma plictisesc.
Si mai ales sunt cu dedicatie, de la fiu-su pentru ma-sa :).






2 Enterprise ... some hundreds years difference, a generation for us :). 








luni, 15 iunie 2015

Am saracit de-un blog :)

Aveam pana acu doua, unul de vipera, plin de manifestari veninoase de tot felul, adica prezentul blog; si unul de mama mandra de puiul ei dulce si fain, adica Mandrelile de mama. 

Eh bine, de sambata s-a intamplat ce ma asteptam sa se intample inca de la inceputul Baietzismelor.
 

Maria sa copilul si-a luat blogul in primire. Si a inceput sa scrie ce vrea el, nu ce vreau eu.  Pentru ca este blogul lui, despre el si cu el, unde scrie el. Eu am ramas cu rolul important de ...maestru de securitate si corector de gramatica limbii romane.
Si uite asa mandrelile de mama s-au transferat in d'ale lui Mihai ...



Dragul meu pui drag, iti doresc intamplari frumoase ca sa ai ce povesti, inspiratie in a le scrie si placere in a le reciti peste ani.
Te iubesc

joi, 11 iunie 2015

Yadalanh

Am iubit si iubesc sa citesc, sa ma pierd in randurile cartii, sa vad cu ochii mintii cum se desfasoara firul cartii. Sunt carti pe care as fi vrut enorm sa le vad ecranizate si carti pentru care mi-a placut sa pastrez filmul doar pentru mine. 
Un film m-a indreptat catre carti, Insula misterioasa, ecranizare dupa cartea lui Jules Verne ... mama a profitat de dezamagirea mea in fata scurtimii unui episod  si mi-a pus cartea in mana. Saru mana mama, ca mi-ai deschis ochii in fata minunilor scrise de oameni cu talent. 
Si stii... ai avut dreptate cand mi-ai spus ca de cate ori voi citi o carte voi avea ceva de invatat si daca o recitesc ... am toate sansele sa invat cate ceva nou la fiecare recitire. 

Am adorat cartile cu Winettou, le-am citit si rascitit de multe ori, de fiecare data invariabil plangeam cand isi lua ramas bun de la prietenul lui Old Shatterhand inainte de a muri. Doamne ce jale putea fi cu cartea in mana si ochii rosii si nasul curgand, mama stia imediat ca sunt la ultimul volum din Winettou. 

Mi-au venit toate amintirile cand am citit ca Pierre Brice a murit. Era batran nu mai arata demult ca in poza .. desi se tinea bine, nu pot spune ca a fost un soc, dar cand i-am vazut numele ...m-am gandit imediat ca Winettou a ajuns la marele Manitou pe intinsele plaiuri ale vanatorii. Ironic cum un francez cu ochii albastri a ramas cea mai clara imagine a indianului apas in sufletul meu, dar ... cum sa uiti primul personaj de care te-ai indragostit citind cartea? Cat de Winettou a putut fi, incat nici nu -mi pot imagina ca i s-ar mai fi potrivit alt rol. 

Si imi amintesc acum cu toata placerea cum ii furam mamei un dres negru din sertar (mama ce se supara ... la cat de greu se gaseau nici nu ma mir), si mi-l puneam pe cap ca sa am cozi impletite luuuuuungi si negre, cum rupeam eu crengile visinului sa-mi fac arc si cum jeleam ca vreau si eu mocasini de incaltat ... sa nu ma auda dusmanii cand pasesc. Cum ma visam eu macar sora lui Winettou daca nu puteam fi proasta aia de Ribanna care l-a preferat pe altul, unu alb, nici nu mai conteaza cine era ... ce lipsa de gusturi la femeia aia. Cum ma lua cheful de haladuit in vise cu ochi deschisi ... imi luam cartea, ma urcam in visin si pune-te pe citit ... da, cu dresul mamei in cap bineinteles :)) si ma straduiam sa ma dau jos cat mai usor din pom fara sa las multe urme, fara sa rup crengute :). 


Draga Winettou, ai fost pentru mine ... imaginea curajului, a dreptatii si a prieteniei, a sacrificiului nobil si a generozitatii, ma bucur mult ca te-am inalnit. Abia astept sa te descopere si fiu-meu .... desi el pare deocamdata mai degraba atras de Jonathan Archer capitanul lui Enterprise, dar poti fi sigur ca o sa i te prezint.

ps: Inca ma trezesc cand ne plimbam prin padure cum calc usor si finut si cat mai silentios desi sunt sigura ca urechea fina a capeteniei apase m-ar detecta ... 
pps Yadalanh inseamna La revedere in apasa.

joi, 28 mai 2015

That's how it is

My life
My path 
My choices
My pain
My mistakes
My life
My needs
My happiness 
My way

If I need something
I will ask
My life
Let me live it

Me
Not you.

That's all.

marți, 19 mai 2015

Cronicutza teatrala, amatoare si amara

Vizitaram urbea natala. Frumoooos, cu flori mari si luminoase la Universitate in sensul giratoriu, cu fete frumoase si pestrit imbracate in tot Centrul Vechi, cu terase cu magazinase, cu forfota si mai ales cu soare.
Mult soare pentru unii traiti ca Batman in ultimii ani, unii din noi, asa mai tinerei cauta doar umbra pe strada motivand ca-s mai belgieni ca de ... nu-s invatati cu soarele prea puternic. Cand e soare in Bruxelles, acelasi belgian zice ca e neam de Dracula si-l afecteaza la retina si tot la umbra fuge, dar asta nu e post despre Maria sa plodul ci e o cronicutza teatrala ...;).
Am fost la Ateneu la o splendoare de concert fantastic de clasic, si am fost si la TNB la o strutzo-camila ciudata si lalaita si mult prea megalomana sa zic piesa de teatru. Da ... am fost la Insir'te margarite, unde doar semnatura lui Dan Puric pentru noi a fost de ajuns sa punem un intreg mecanism in picioare ... suna la teatru, fa rezervare, trimite prieteni sa ia biletele inainte de a ateriza noi chiar, totul in numele culturii ... foame mare de teatru in romana pentru unii din noi.
Deci, am pus haina eleganta, am pus tocul sa dam bine in public, si am luat si sacul cu noi ca doar mergeam la pomul laudat, ba chiar doi saci aveam la noi ca si prietenii nostri veneau cu sacul lor, doar pomul era prezentat ca plin de roade, mama lui de marketing ce bine functiona. 
Si incepe .... mamutul, stiam ca va dura, dar nu stiam si ce amalgam mesmerizant va fi, deci ne-as luat ceva timp sa ne venim in fire dupa ce a inceput. Nu pricep deloc de ce a fost nevoie de un inceput plin de tipare legate de cum vad romanii alte neamuri (vai nenorocire .. vin rusiiiii; americanii ati venit prea tarziu va asteptam acu 45 de ani), combinat cu nationalism ca se poarta, unde era neamul ales, fix acilea s-a gasit Dumnezeu sa-l aseze. Ieftin, pentru Dan Puric, prea ieftina incercarea de a aduna rasete cu clisee de glume de revista si la fel de ieftin in incercarea de a destepta in noi patriotismul adormit dupa ani de comunism si dupa-comunism. 
De la cel care a scris Fii demn, eu recunosc ca aveam alte asteptari. Ha ha ... revenim la asteptari, mama lor de asteptari si mama ei de obisnuinta a asteptarii de altii sa ... o satisfaca. Noroc ca am fost acolo cu prieteni dragi si ne-a placut sa comentam dupa ce marele eveniment s-a terminat. Aaaa, noroc si ca ploua la pauza ;).
Si revenind la asteptari .. am si cateva rezolvate la spectacolul cu pricina: ca intotdeauna trupa Passe Partout danseaza fain, plin de bucurie, expresiv, actorii se sincronizeaza mai bine decat balerinele de la opera, parca fara efort. Fie ca sunt sarbele si batutele romanesti, fie ca sunt tzopaielile americane sau un excelent moment de step ... toate dansurile au fost momente de bucurie. Fete frumoase si talentate, pentru multi domni din public, cred ca a fost punctul de maxima bucurie a piesei. Costumele faine de asemenea, puneau bine in evidenta pe cei si mai ales cele ce le purtau.
De fapt ... cam acestea pot spune ca au meritat banul, restul ... cantarea Romaniei combinata fad cu teatru de revista si tezaur folcloric, imbinate nu prea reusit.
Asa ... cam ca steagul romanesc intr-un mar in rod si marul intr-o gradina japoneza, totul eventual pe alt continent.
Parerea mea. De vipera. Veninoasa din cand in cand.

luni, 27 aprilie 2015

Asteptari

Asteptari ...
Frustrari.
Asteptari neindeplinite ...
Cu cat sunt mai mari, mai pline de sperante si mai putin indeplinite asteptarile ... cu atat mai mari fustrarile. Si angoasa si tensiunea...  Natural, s-ar putea spune, daca privesti detasat. 
De cand deschidem mai bine ochii in viata, invatam sa avem asteptari, tesute ca panza de paianjen, tesute in fiecare zi a vietii noastre. Invatam sa le perfectionam visand la ele, vazandu-le cum cresc si cum se vor indeplini, sau mai bine zis cum vor fi indeplinite. De cele mai multe ori, ele cam trebuie indeplinite in mare proportie de ceilalti, de printul pe cal alb, de frumoasa din padurea adormita ... si tot asa
Din pacate, niciodata insa nu invatam cum sa le controlam, cum sa ne stapanim in a astepta ca fericirea noastra sa fie indeplinita de un alt om. Care oricat de aproape ne-ar fi, oricat de mult ar tine la noi ... in final e tot un alt om, definit prin experientele si prin gandirea lui, nu-si poate dedica tot timpul si intreaga energie in indeplinirea asteptarilor celorlalti. Nu doar ca poate da gres, dar la un moment dat ... poate obosi. Sau si mai rau, poate vrea  sa mai si respire sau doar sa-si traiasca viata cu ceva mai putine responsabilitati.
Cum poti sa-ti infranezi toate asteptarile de la altii pe baza experientelor tale?
Cum poti sa-ti infranezi toate asteptarile de la copiii tai, care trebuie obligatoriu sa-ti satisfaca ambitiile, planurile si dorintele. Si daca-s adulti copiii tai si ce vrei tu pentru ei nu se potriveste cu ce vor ei pentru ei ... tu stii mai bine, ca esti parintele. Yeah ... cum sa nu.
Cum sa nu te astepti ca parintii sa ... stie perfect ce simti, ce vrei, ce te deranjeaza si ce ce te coafeaza? Ca doar sunt parintii si te astepti de la ei la multe.
Cum sa nu astepti de la partenerul de viata sa fie tot ce-ti lipseste? Ca doar d-aia l-ai ales, sa te completeze, sa respire cu tine, sa faca tot ce te astepti si ceva mai mult.
Cum sa n-ai asteptari de la prieteni, de la colegi, de la amici si oameni cunoscuti ... in final si la urma urmei, si ei au asteptari de la tine.
Si totusi .... cu ce-mi sunt ceilalti datori in a-mi indeplini asteptarile? Cu ce le sunt eu datoare lor? De ce nu ne putem lua asa cum suntem?

S-ar putea argumenta ca nu putem trai fara vise sau fara speranta si ele definesc asteptarile de fapt, dar nu cred ca sunt acelasi lucru. Visele mele depind de mine mai ales, sunt visele mele, sunt proiectiile mele, sunt ceea ce imi doresc eu sa mi se intample sau sa fac sa se intample ... Visul meu ... visele mele ... nici nu mai stiu care sunt. Speranta mea ... ar fi sa ma regasesc, sa am o zi in care pur si simplu sa nu doara nimic ... halal speranta ce mi-am gasit. 

Iar asteptarile ... ma straduiesc din toata inima si chiar din tot creierul ... sa le controlez, sa le atenuez. Nu pot spune ca nu mai am asteptari de la ceilalti si de la mine, mai am mult de lucru cu mine, cu Osho, cu meditatia, cu neuronul, cu durerea, cu durerea  ... dar sper ca sunt pe drumul cel bun. Sper.
Intr-un mod neasteptat mie, cel mai bun final pentru postarea asta mi se pare finalul Crezului,
"Astept invierea mortilor; Si viata veacului ce va sa vie!"
Amin

marți, 31 martie 2015

Eleganta


De cate ori ajung pe la magazinul de cartier care printr-o minune belgiana lucreaza si duminica, nu stiu cum se face dar e cate un buchet de frezii sau de lalele sau mai stiu eu ce buruiana care imi sare in ochi. Singur in galeata aia cu putina apa, sub tejghea sa n-aiba nici macar lumina ... pur si simplu cu privirea aia de floare parasita parca le auzi pe toate cum plang pe toate vocile buchetului ia-ma si pe mine la tine acasa ... promit ca sunt cuminte.


Si uite asa, sistematic fac eu vanzare magazinului nu doar de paine si legume ci si de flori. Stiu ca pentru bucuria mea ele sunt deja taiate de ceva timp, dar nu pot sa nu ma bucur de agonia lor tacuta. Si eleganta, si plina de culori.




Cata eleganta au in ele florile in timp ce mor, cum iti bucura sufletul cu culori, parfum, linia perfecta a petalei, caderea lina pana cand dintr-o lalea ramane o tija. Spirala trecerii lalelei de la floare la covor de petale ... mi-a umplut sufletul de frumusete si de admiratie. Cata eleganta au florile in ele atunci cand mor, eleganta mortii. 







Laissez-moi partir, dit-elle mourir. 


miercuri, 18 februarie 2015

Acizi, baze si ph-uri

Super la moda e acum dieta alcalina. Nu chiar degeaba si fara rost. Din destule cercetari medicale a reiesit ca un mediu acid este extrem de favorizant cresterii tumorilor. Cancerul prospera fericit in acizi si nu-i place deloc mediul alcalin. Pe langa sperietoarea de cancer, mediul acid este in legatura directa si cu procesele inflamatorii, problemele cu pielea si ceva greutate in plus. Medicii inca nu s-au pronuntat despre avantajele si dezavantajele dietei alcaline, mai degraba despre efectele nocive ale mancarurilor acide, dar cum acid = rau si alcalin e inversul acidului, e usor sa te gandesti prin deductie matematica, cum ca alcalin = bun.
Ce ma gandesc eu insa e ca ... de mancatul doar alcalin ca si mancatul raw vegan exclusiv pare destul de extrem si in general nu sunt adepta extremelor, si nu m-as apuca de o dieta exclusiva. Dar ce cred ca e benefic, e sa combin alimentele astfel incat sa se si potenteze unele cu altele ca organismul meu sa absoarba ce e bun din ele, sa le combin incat o mancare prea acida sa fie balansata de o garnitura alcalina, sa incerc sa mananc incat sa profit de ce-mi ofera alimentele nu sa-mi incarc prea mult organismul cu multe de curatat dupa o masa.

Asa ca atunci cand mi-a sarit in ochi o lista cu cele mai alcalinizante vegetale si ce se poate manca bun bun de tot din ele, m-am gandit ce bine e sa o dau si eu la randul meu mai departe.
In primul rand, ca sa reduc aciditatea, am scos aproape de tot otetul din mancare, salata o asezonam cu ulei si suc de lamaie care are si calitati antioxidante. Mai incerc sa mai reduc din aciditate punand cate un pic de bicarbonat de sodiu atunci cand gatesc cu multe rosii care prelucrate termic devin super acide.
Iar restul de alcaline ... care sunt ele ? Toate bune, verzi, surse garantate de fibre si de diverse minerale si vitamine, proaspete si bune de pascut (cum zice mamanu meu carnivor auto-educat), iaca lista:
  1. Varza, de varza ... numai si numai de bine, de la multele ei beneficii pentru sanatate, pana la multele ei utilizari in bucatarie. De la clasica salata de varza (care poate fi combinata in atatea feluri pe cata imaginatie, sau resturi mai avem prin frigider, incat cred ca fiecare casa are reteta ei) si pana la varza calita (in cea de post eu pun rosii uscate la soare tinute in ulei ... mama ce aroma dau, ca tot vine Postul Pastelui) si sarmale ... varza este o leguma absolut geniala.  
  2. Ceapa, eh ... ceapa, pot spune ca o iubesc cel mai mult din toata lista asta. Cu proprietatile ei antibiotice, antiinflamatoare, antiseptice, antimicrobiene si carminative ... este o bomba de sanatate, si de uleiuri esentiale, intr-adevar, daca ce mai conteaza :). Minunata cruda, si la fel de minunata gatita sau calita, nu cred ca e reteta de mancare care sa nu ceara macar un pic mic de ceapa. Un fir de patrunjel proaspat mestecat dupa ea si un spalat vartos pe dinti ... mai atenueaza un pic din urmele mirositoare :).
  3. Sparanghel, verde, alb, mai ales cel tanar si nu foarte lemnos. Considerat in vremea Ludovicului Soare ca hrana regilor, e puternic detoxifiant si bogat in vitamina K. E genial in combinatie cu somon fume. Fie intr-un gratin savuros unde straturile frumoase de sparanghel fiert un pic alterneaza cu bucatele de somon fume si sunt bine inecate cu sos de smantana, iaurt si ceapa. Deasupra o tura de cascaval ras ... si iese o nebuneala. Sau un pic fiert si taiat in bucatele si insotit tot de prietenul somon fume si ceva branza de capra tartinabila, niste usturoi taiat feliute printre ele. Toata combinatia asta se baga intr-o foaie mica si se da la cuptor ... tot nebuneala, doar ca aromata un pic a usturoi. Sau pur si simplu doar aburit sau fiert si mermelit prin maioneza sau un alt sos pe baza de iaurt/smantana ... si se poate manca pe post de garnitura la orice cuptoreala carnivora.
  4. Sfecla rosie, medicament natural plin de vitamine, de la K (e campioana in continut) si complexul de B-uri, pana la fier, cupru si zinc. Are efecte benefice in detoxifierea sangelui ca si in stimularea imunitara. Eu una o stiu din faimoasa salata de sfecla rosie cu un pic de hrean, sau chiar cu mozzarela si patrunjel, sau cu iaurt grecessc, ba chiar si cu un sos de mustar; dar ... e excelenta si in sucuri dupa cum recomanda si doctorii. Pana ca si in ciorba sau in salata a la russe e de gasit. 
  5. Spanacul, verde, frunzos si plin de fier, vitaminele din complexu B, e laudat pentru proprietati anticancerigene si detoxifiant. Ca salata de frunze proaspete ... ce cel mai indicat, nu-si pierde in felul asta vitaminele care prin tratament termic se distrug. Dar si piure de spanac, dres cu un pic de smantana si un ochi deasupra ... pica binesi la fier si la digestie :).
  6. Brocoli, var bun cu varza, bogat in vitamina C si fier, merge super ca supa crema, mai ales un pic combinat cu verisoara conopida. Tot cu ea se combina genial in sufleuri, cu un pic de branza rasa si niste sos de smantana. Un pic fiert merge ca salata, cu rosii uscate la soare si uleiul lor cel aromat, si un pic mic de parmezam ras. Cu  un castravete mic, un avocado, o ceapa verde, 2-3 catei de usturoi, un pic de patrunjel si un sos de sfecla rosie sau un sos de pesto alaturi ... e o nebunie de salata.
  7. Conopida, verisoara cu brocoli, din neam cu varza ... ce buna muratura e ea. Si la supa, si la sufleu, si la garnitura la cuptor. Facuta pane ... e geniala. 
  8. Castravetele - cu peste 90 % apa si in rest minerale si vitamine (A si C) este recunosctu ca avand proprietati antioxidante. In salata, pe ochii obositi ;), murati, mancarica de castraveti murati ... e un deliciu. 
  9. Avocado, ca fruct gras care scade colesterolul rau si trigliceridele, are si ceva fibre plus ca-i o bomba de potasiu pe care il gasim mai greu in restul ingrdientelor. Gasit in zeci de retete de guacamole, cu rosii, usturoi, sau ceapa, cu patrunjel sau fara. Dar tot el e un ingredient minunat in salata de quinoa cu branza, patrunjel, ceapa verde si un pic de sos de lamaie, un pat excelent (un pic zdrobit) pentru un ou ochi. Se oxideaza enorm de repede, deci ... cutit cu lama ceramica si lamaia aproape.  
  10. Varza de Bruxelles, buna, alcalina, sursa de f verde si simpatica, oarecum fada atunci cand nu te-ai invatat cu ea mai de tanar ;). Cred ca intr-un sufleu s-ar incadra bine, ca garnitura de legume la un peste la cuptor ar merge binisor.   

http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/
http://www.mindbodygreen.com/0-17374/the-15-most-alkalizing-superfoods-5-delicious-ways-to-eat-them.html
http://www.energiseforlife.com/wordpress/2012/01/24/the-7-most-alkaline-foods/

joi, 5 februarie 2015

Slow down

Sau si mai bine: ia-o mai usor, ca nu pierzi trenul.

Mindfulness-ul  pe care incerc din rasputeri sa-l fac parte a vietii mele zice sa ma mai si deconectez din priza in care sunt mereu bagata.
Asa ca deja am inceput sa aplic din sfaturile pe care le dau cei ce chiar traiesc asa, in prezent.
Deocamdata m-am hotarat sa fac in fiecare zi ceva ce-mi place, ceva ce place sufletului meu. Sa-mi dedic niste minute in care fie sa tricotez, fie sa fac o baie fierbinte, sa citesc o carte, sa ma joc cu bestia blonda, sau pur si simplu sa incerc sa invat sa cant la pian "My Way", da, cu blonda in brate ca e melomana.
Nu trebuie sa fie multe, dar trebuie sa fie de calitate, nu in stil multitasking ... ia sa mai fac doua randuri la fular cat mai fierbe ciorba, nu asa. Dupa ce fierbe ciorba imi iau timpul meu, sau in loc sa fiaba ciorba, om face o omleta si in timpul castigat face fiecare ceva pentru sufletul lui.
Chiar imi dau seama acum de cate avem de invatat de la copiii nostri care isi iau acest timp al lor in care sa se joace pentru sufletul lor. Ma uit ca Mihai in momentul in care vrea sa se deconecteze, isi ia ceva de desenat si e tot acolo, in desen, acum si aici. Nu deseneaza si in timpul asta face planuri pentru maine, regreta ziua de ieri sau mai stiu eu ce. Nu, el chiar deseneaza cu placere si concentrat, doar acolo este in desen. Mindfulness 100%.
Be Zen !

joi, 29 ianuarie 2015

Tactici si strategii - episodul 2: protectia ficatului

Forta fie cu noi si noi plini de forta !

M-am hotarat inca de anul trecut sa incep sa fac mici ajustari in stilul de viata pentru a preveni aparitia de diverse nedorite decat sa ajung sa le repar.
Asa ca ... m-am apucat de studiu intens, si am gasit ba pe Mercola, ba pe la sfatul medicului, ba chiar si pe la altii ;) idei bune si de aplicat.
In episodul de azi ... protejam ficatul. Este probabil cel mai fascinant organ de care dispunem avand o capacitate enorma de regenerare in conditiile in care are si mult de lucru in calitatea lui de uzina, laborator si coordonator. Multe are de facut, poate de asta a si fost inzestrat cu acea capacitate regeneratoare fantastica, dar .... fara un pic de grija din partea posesorilor, orice ficat poate la un moment dat intra in greva. Nu japoneza, greva pe bune.Si atunci ... ai destule sanse sa ajungi ca o gasca crescuta pentru foie gras ... aia de se ingrasa de numa pana crapa ficatul in ea.

Dar ce face ficatul de e atat de important ?
Poi ... lista ar fi cam asa, fara sa fie completa, si fara sa fie atat de detaliata pe cat ar putea fi:
  • Filtreaza sangele, cam 1,5l/1h, cam asta se poate spune ca este cea mai importanta activitate desi cam tot ce are pe lista de functii e super important. Deci ... tot ce intra in organism, nu doar prin hrana ci si prin plamani sau piele este filtrat de ficat. OK, putem spune ca nu e singurul care filtreaza, mai sunt si rinichii, intestinele, plamanii, toate au rol in filtrarea substantelor. Asa e, doar ca ele sunt super specializate, pe cand ficatul nu, ba chiar mai mult, pe langa filtrare, mai si neutralizeaza. Deci ... punctul urmator:
  • Neutralizeaza substantele toxice si cancerigene care ajung la el in timpul procesului de filtrare. Ce super uzina trebuie sa fie daca reuseste sa transforme metale grele si E-urile la kg pe care le mancam in bila pentru ca apoi sa fie descompuse si eliminate. Asa e, depinde si de cantitatea de substante de neutralizat ca nici cel mai performant ficat nu va face fata la supradoza de mercur.
  • Metabolizeaza lipidele, proteinele si carbohidratii. Oxideaza trigliceridele si produce energie, converteste colesterolul in saruri biliare si produce proteine. Transforma acizii grasi in energie celulara si ce ramane nefolosit ca energie ajunge in final depozit de celule grase, pentru a fi folosite mai tarziu. Din aceasta transformare, acizii grasi ajung partial corpi cetonici, care tin locul glucozei ca sursa de energie pentru inima si rinichi.
  •  Sintetizeaza colesterolul, cam 80% din colesterolul sanguin vine din sinteza realizata la nivelul ficatului, restul de 20% venind din hrana. 
  • Stocheaza anumite vitamine si minerale, pentru a le elibera in corp atunci cand sunt necesare. 
  • Metabolizeaza hormonii, inactiveaza sau elimina hormonii in exces. Sintetizeaza hormoni: T3 este secretat la nivelul ficatului intr-o proportie enorma - regleaza metabolismul; angiotensina - cu actiune vasoconstrictoare; hepcidina - cu rol in pastrarea nivelului de fier la o valoare cat mai optima; somatomedina - hormon de crestere similar insulinei; si mai sunt multe de descoperit.
  • Organizeaza mult din activitatile specifice sistemului imunitar, mama ce doct a iesit, dar pe bune, chiar asta face ficatul ...ca prima linie de aparare a organismului in timp ce filtreaza tot sangele ala cum ziceam la primul punct. Ce frumos si rotund au iesit ele, functiile, in enumerare, zici ca vin din una in alta.  

Uitandu-ma eu cate face ficatul, imi e destul de clar ca ar fi bine sa nu-l epuizez de tot daca vreau sa-mi fie aproape cat mai mult timp, cel putin in viata asta ;). Si uitandu-ma la ce face ficatul meu pentru mine mi-e destul de clar ca pentru a-l proteja, strategia este evident legata tot de stilul de viata. Si cum stilul de viata este cel mai greu de schimbat radical, cel mai bine e de inceput cu mici ajustari. Usor usor din una in alta ... poate ca in final iese o schimbare care poate imbunatati mult starea corpului. 
No bun, deci astea fiind zise adica scrise, iaca ideile cum venira ele de pe net/carti/doctori.
  • Tine post intermitent cum zice Mercola, si nu e singurul, Daniel Menrath in cartea lui "Hrana pentru viata" are o viziune similara, doar ca nu-i zice post, pentru ca nu e post asa cum il intelege un roman ortodox sau nu. Este un mod de viata ce consta in a respecta ciclurile naturale ale corpului. El considera ca sunt 3 astfel de cicluri impartite in portii de cate 8 ore in timpul zilei: 12.00-20.00 digestie si absorbtie; 20.00-04.00 asimilare si 04.00-12.00 eliminarea toxinelor. Deci .. lasa micul dejun consistent si fa din pranz masa principala. 
  • Mananca disociat, cat mai multe cruditati (peste 60%) si ingrediente de calitate si calitatea vietii tale nu are decat de castigat. Cruditatile au fibre, ajuta ficatul enorm. Cruditatile au vitamine in forma cea mai sanatoasa si usor de metabolizat, ceea ce usureaza efortul intregului corp. Alega ingrediente de calitate, nu te bucura la rosii de 1kg bucata in februarie ... cum crezi ca au crescut alea ? In sera, eventual in lichid bogat in fosfati si nitriti ... cine face curat dupa ce mananci asa ceva ? Da, el ficatul. Lasa sucurile carbogazoase, da chiar lasa-le, sunt otrava totala. Sunt multe de zis aici ... multe de tot.
  • Evita doua droguri care au efecte similare si care ametesc creierul destul de similar narcoticelor. Si pentru ca e ametit, creierul nu mai este capabil sa transmita semnalul de "gata, m-am saturat, ma opresc"; nu ... bietul de el zice "mai vreau, imi place". Si uite asa vine nu doar un ficat super super incarcat, dar si obezitatea (evenutal infantila) si creierul facut mai mult sau mai putin swaitzer in timp. No bun, daca tot am zis de rau, macar sa zic si vinovatii: alcoolul si fructoza procesata mai ales (cea care este pe baza de amidon de porumb, care face parte din majoritatea produselor tip fast food, sucurile carbogazoase, sosurile si conservele din comert). Ce au ele asa in comun? Poi... am zis deja ca pacalesc creierul ca narcoticele si il fac dependent, asta e deja impresionant, dar legat de ficat ce fac? Simplu, in timpul metabolizarii impreuna cu carbohidratii, de fapt actioneaza ca substrat in conversia acestora direct in grasime, adica sunt transformate impreuna direct in grasime nu in energie celulara si ce ramane in depozite grase, cum sunt procesate grasimile (vezi ce face ficatul ceva mai sus). Ce mai fac ele ? Tot in timpul metabolizarii, dar impreuna cu proteinele de data asta, formeaza radicali liberi super oxidabili. Radicalii liberi sunt aia responsabili cu imbatranirea si uzura de multe ori prematura a organismului. Nici fructoza naturala, cea din fructe nu e mai buna in combinatiile alimentare, dar mancand disociat e mai usor de evitat, cea procesata insa .... este strecurata peste tot, in enorm de multe produse pe care le folosim si e greu de detectat si evitat. 
  • Renunta total la combinatiile gen medicamente cu alcool, medicamente cu suc acidulat .. combinatii de medicamente luate dupa ureche. Daca tot ai ajuns la nevoia de consum de medicamente ... studiaza bine instructiunile si adversitatile dintre diversele lor componente. Intreaba medicul pana il zapacesti cum pot fi combinate si care pot fi efectele secundare ca sa nu risti sa-ti faca mai mult rau decat bine doar pentru ca au dat in ficat o reactie chimica rea.  Incearca totusi sa controlezi nevoile organismului prin alimentatie si eventual prin suplimente alimentare din plante, sunt mult mai usor de metabolizat. Nu degeaba o fi citat Hippocrate cu "Fie ca hrana sa-ti fie medicament si medicamentul hrana" ...
  • Fa miscare. Exercitiile fizice reprezinta una din cele mai bune forme de lupta contra ficatului gras. Cand se combina si cu dieta,  renuntarea la alcool, exercitiile au un efect absolut incredibil asupra intregii sanatati. Recomandate pentru imbunatatirea starii ficatului sunt exercitiile HIIT (adica antrenamentul cu/pe intervale) unde sunt combinate intervale de intensitate ridicata cu cele joasa, intr-un singur antrenament. Torsiunile sunt de asemenea miscari super folositoare, nu doar pentru o talie mai subtire ci si pentru ca miscarea de torsiune convinge ficatul sa dreneze ceva mai intens bila (mai ales pentru cei cu bila mai lenesa sunt super folositoare).  Jumatate de ora de sport acasa HIIT ... hmmm usor de zis nu, mai complex cu facutul. Eu m-am hotarat sa incerc cu jumatate de ora in fiecare zi de we si daca am noroc sa ma mobilizez poate reusesc sa mai adaug o zi de lucru. aaa... ca mi-am amintit: saritul corzii e una din cele mai complexe miscari de gimnastica, sari coarda in intervale, cum faceam cand eram copii si gata, doar ai grija sa nu agati lampa cand tzopai cu coarda prin casa :). 
  • Dormi bine si de calitate. Da-i timp sa se regenereze ca poate, dar da-i timpul necesar, nu te epuiza ca sa nu-ti epuizezi ficatul. Cum ziceam si la anterrioara postare strategica ... Mercola cita un studiu din medicina Ayurvedica, cum ca somnul de la 10 pm la 6 am ar cel mai bun pentru regenerarea organismului, cand si ficatul se regenereaza.
  • Ajuta-ti ficatul in functie de cat de mult il incarci cu un ceai, doua trei, neindulcite evident, bea apa sa-l ajuti in curatare, nu doar pe el, si pe rinichi ii ajuti in acelasi timp. Si in final iti asiguri tie o viata mai usoara.
  • Be ZEN & enjoy life. Lasa stresul, regretele, lasa tensiunile sa treaca peste tine ca picaturile de apa peste penele de gasca ... Daca respiri adanc si te calmezi poate gasesti o solutie la o problema ce apare, dar daca intri in trepidatie ... sigur nu o mai gasesti. Si iti incarci si sufletul si ficatul degeaba.
     
Linkuri si carti de unde m-am inspirat:

http://www.emag.ro/hrana-pentru-viata-daniel-menrath-brb973-88804-0-5/pd/E7H850BBM/#Opinion_Anchor
http://www.hindawi.com/journals/jnme/2012/809576/
http://www.csid.ro/diet-sport/sport/calorii-arse-in-timp-record-antrenament-hiit-pentru-slabire-si-masa-musculara-12538022/
http://www.healthguidance.org/entry/16653/1/The-Most-Effective-Way-to-Lose-Fat--High-Intensity-Interval-Training.html

miercuri, 28 ianuarie 2015

Safta next generation :)

Ce Safta avion, cum fuse anterioara cand a apucat-o ambitia de a dat cu ulei in camasile sotului fix in timpul clatirii suplimentare ... ce Safta rece si reparata dupa munci herculene de cel cu camasile patate ... nooo acu mi s-a pus pata vreau o Safta cu care sa pot vorbi la telefon.
O sun eu dupa sedinta ...
- Ce faci fata, cum e apa?
- Dura si rece, cum sa fie ... ma cam tine un rulment pe dreapta cuvei da' asta e ... 
- Saftoooo, cum e cu prosoapele, le-ai spalat fata la 90 grade cum am zis ?
- aha ...
- Auzi, da ... a ramas ceva detergent in ele, ca stii ca nu-mi place sa fie lipicioase cand sunt umede ...
- aaaa ... nu stiu fata ca eu sunt masina de spalat ... geeeeeen, auzi la ea intrebare, ce io am degete?
- Bine fata ... mai baga o clatire suplimentara, mama ce personalitate ai ....

Cam asta imi veni mie in cap dupa ce am vazut ieri reclama la noile masini de spalat pe care le poti controla cu telefonul mobil, coool nu ? Stau in pat cu cainele alaturi si bag din telecomanda clatirea aia suplimentara ca mi-e lene a ma scula. daaaaaa
ps: safta este ea, doar ea ... masina de spalat :) 

marți, 13 ianuarie 2015

diazepam .... medicameeeente

Unii oameni au talentul primit de undeva de sus sau din incalceala genetica; il folosesc fara sa-si puna prea mult probleme. Altii nu au norocul asta, unii isi dau seama, si se straduie sa compenseze cu munca lipsa talentului ... altii se cred daruiti si nici gand sa incerce sa se imbunatateasca macar un pic.
Azi am realizat ca am intalnit oameni care au talent de a tine prezentari. Captivante, spumoase, care te tin in priza. Am avut noroc, imi dau eu seama dupa ceva timp.
Altii in schimb au un talent fantastic de a te adormi. Ma tot intreb de cateva ore daca fata asta stie ca e mai tare ca diazepamul? Ca e cat o cutie intreaga luata cu un pahar de vodca? La cum vorbeste .... luuuuung, dezlanat, cu pauze multe si pline de aaaaaaaa si aaaaa si AAAAAAA, rade la ea stie ce, si mai ales nu vede ca publicul e in coma plicticoasa de o mie de ani .... Sincer ar fi buna de inregistrat dvd-uri pe orice tema, cum da ea din degetele cand nu mai reuseste sa gaseasca cuvintele,  si garantat ar avea succes in a adormi si cel mai cronic insomniac. Cel mai sigur somnifer. Yeah

duminică, 11 ianuarie 2015

Holiday

Blue sky, white snow, green forest.
Christmas bells, Glühwein, the perfume of the fir-trees. 

Children sliding and laughing when they fall, having fun from everything and anything :). 
A child playing in the fresh snow with the childhood enthusiasm. 

A dog playing in the snow, full of snow ... a snow dog ;). 



Enjoyable slopes with beautiful views of the wild mountains, Wildshonau. 

 









Joy, cheers, laughs
Snow, ski, Prosit

Holiday
Winter holiday