parabole despre gunoaie

Mnoah, a mai trecut o vara, a mai inceput un an de scoala. Am mai bifat niste drumuri in Romania, fie de drag, fie de nevoie. Am bifat si un drum super exotic, Bucuresti-Pitesti cu trenul :)).
August, 40 grade Celsius lejer; 105 km; 2,5 ore; interregio la clasa 1, vagon necompartimentat, cu  aer conditionat.
Nu ma pot plange, probabil  a fost una din cele mai haioase calatorii din ultimii ani, la ce mi-au auzit urechile si ce mi-au vazut ochii. Toate dialogurile dintre vecinele mele de vagon, fiecare comparand tara in care traieste si munceste cu cea din care a plecat si pe care de voie sau nevoie tocmai o mai vizita un pic. Sounds familiar to me, a little too familiar ;). 
In acelasi timp a fost si o revelatie, intai vizuala si apoi ... morala daca pot spune, printr-o extrapolare care ma pocneste de fiecare data cand ajung prin Bucuresti de obicei.
Sinele, deseori in paralel cu drumul national ce strabate satul, sunt vecine ale caselor saracacioase din cartierele mai putin bune ale asezarilor. Cui i-ar placea sa-i treaca trenul prin curte? Si daca poti alege, normal ca preferi sa ai casa la drumul national, mai poti vinde si tu o rosie sau un porumb la poarta, cand scoti caruta sau masina din curte o iei direct pe asfalt nu prin alte stradute prafuite sau namoloase, in functie de vreme. 
Si cum mergea asa ... trenu .. cu viteza lui interregio, asa de fro 40km/ora, ma uitam si eu in curtile nefericitilor ce s-au nimerit cu casa pe langa linia ferata. Si uite asa ... tocmai ce fusei pocnita de cum ziceam chiar de ea, revelatia drumului. Si anume ca romanii au o relatie speciala si extrem de apropiata cu gunoiul lor. Il tin in fundul curtii, nu prea la vedere, dar nici foarte ascuns, pe principiul bun din batrani ca niciodata nu stii la ce poate folosi o gramada sanatoasa de gunoi. Loc de joaca pentru copii, sa nu te mai deranjeze de la berea de vara atat de binemeritata, un loc bun de pascut eventual pentru oile care-ti trec prin curtea pe care o recunosti dupa cele cateva tufe de ciulini de pe la colturi. Am vazut si gaini escaladand delusorul de diverse in cautare de ceva mancare, si daca nu-s ale tale ... te-ai si scos de o cina pe gratis. Ba chiar in vremuri de restriste ... mai verifici si prin gunoiul vecinilor ca poate ei au aruncat ceva folositor tie si poti pune bazele unui comert infloritor intre vecini. Iar bonusul total, la creme de la creme ....la baza delusorului iti pui frumos plasticul peste gunoaie si de asezi mai in unghi sa te prinda mai bine soarele, ca sa faci plaja langa ... covata cu apa de ploaie pe post de piscina.
Si cu atatea intrebuintari ale gunoiului, de ce ma tot mir eu ca proasta ca pe romani nu-i mai deranjeaza gunoiul moral, mizeria care-i inconjoara si mai ales ii conduce, ba chiar gunoiul bine plasat devine un exemplu de ur
mat?

ps: poza e din buricul capitalei, care nu e de fapt decat sediul marilor gunoaie. decat asta ;)

Fantezii masculine

Mda, am  o meserie de barbati cum mi-a zis candva un cretin dobitoc (am editat, ca m-a atentionat sotul ca fusei cam dura cu respectiva creatura) care credea ca este indreptatit sa ma lumineze despre rolul meu in societate ... doar pentru ca are un cromozom Y din greseala prin adn-ul lui minuscul.
Desi nu cred ca IT-ul e o zona doar masculina, pot spune ca de cand lucrez in domeniul asta am fost mereu norocoasa sa fiu de multe ori singura femeie dintr-un birou plin de barbati. Si spun norocoasa  recunoscand ca mi-a placut enorm, cu baietii te distrezi de numa in birou si ai mult mai putine constrangeri de moda cand e vorba de ales tzoalele de munca si-ti plac blugii. 
Si ma uit acu la colegii mei de birou, si-mi amintesc de fostii mei colegi de pe cand lucram ...la... acolo si ma intreb, oare cand m-am distrat mai bine ?
Pe vremea aia, pe cand lucram in ture, eram cel putin un expert de aplicatie, un inginer de sistem si un inginer radio si colaboram cu multi de la echipa tehnica. No bun, eram singura muiere din toata zona aia de cladire ... aveam o buda doar a mea (yesssssssss), tinuta era doar blugi, tricou si bocanci ... dadeam mana cu baietii si eram Popescu (al doilea ca primul era un coleg) si eram unu din gashca. Cele mai haioase discutii din vremea aia erau despre ... efectele usturoiului si a altor uleiuri esentiale asupra colonului, cat rezista o soseta pana se rupe de mizerabila ce e, ce mame cumplite aveau ei cand schimbau mereu mancarea pe masura ce se consuma ... din oala mare intr-o oala mai mica si alte chestii d-astea de mare finete.
Era crima de ras cand faceau concurs de partzuri si mai ales ... care reuseste cea mai tare ragaiala, neaparat dupa ce se manca usturoi la cantina. Se calcula dupa o procedura atent imbunatatita in timp (ca doar d-aia sunt analist) calitatea ragaielii prin ... emanatiile de miros, durata sunetului, decibelii scosi si ... rotunjumea intregii manifestari.
Camerele alea de supraveghere din birou au inregistrat cele mai infantile forme de manifestare ale unor oameni si cele mai apropiate apucaturi de maimute pe care ti le poti imagina ... ingineri de sistem ce poti sa ceri, dupa cum spunea colegul contabil (cand intra la noi in birou lesina saracu ... i se sifona cravata). Ce sa zic, au fost 2 ani in care m-am distrat cumplit alaturi de colegii mei si mi-au prins tare bine mai ales mai incolo ca o scoala a vietii. De atunci cu greu ma mai socheaza sau scarbeste ceva.

Pe vremea asta ... chalenge-urile sunt un pic diferite ... tot singura femeie dintr-un birou de 4-5 oameni sunt, dar ... acu am programatori pe langa mine. Cool man ! ... acu suntem politically correct unu mai corect decat altu ca daca ajungem sa ne discutam religiile ... ne batem. Asa ca ne-am inteles sa ne purtam cu manusi cand e vorba de credinte sau si mai bine sa nu ni le discutam. In rest insa .... cel putin o data, ziua devine mult prea haioasa si cel putin acu nu ma pot opri din ras cand ii aud.

Povestea zilei de azi este despre poligamie si cum viseaza unu din ei la poligamie. Si in timp ce eu rad cu lacrimi imaginandu-mi o casa plina de neveste un pic crizate ca sunt la pms, s-a terminat telenovela favorita si boul ala de barbat vine obosit de la munca si nu vrea sa le duca la mall ... ala viseaza cum una ii face lui masaj, alta sex turbat si cealalta gateste nu stiu ce minuni. Si cand le povesteste si restului de masculi, in loc sa rada si ei de el ... il iau in serios. Si-l iau cu legislatia, cu tre sa le tratezi egal, tre sa ai bani si timp pentru fiecare, tre sa ai grija de orgolii si sa vezi ce faci cu copiii ... tot felul de constrangeri practice care au omorat tot funu ... ce ti-e cu politically correctnessu cand intra in sange. Frate ...nici un misogin (declarat in replici), nici o imagine d-aia apocaliptica cu iubite nervoase, isterizante cand vor filme in loc de meci si iti comenteaza baietii si berea de dupa munca, nici o plangere despre shopping si febra musculara de la plimbat prin magazine si carat pungile de cumparaturi ... nimic. Doar responsabilitatile barbatilor fatza de neveste si ce sa le faci nevestelor sa fie multumite de casnicie, poligama sau nu ... daaaahhhhh, nici un pic de umor pana cand ... nu l-am intrebat pe visatorul de serviciu daca e intr-o relatie. NU. Locuieste cu mami a lui si se viseaza poligam.... daaaaahhhhhhh. Moment in care toti au fost strafulgerati de haiosenia naivitatii creaturii si a viselor lui.

Ma gandesc insa ca intreaga faza ar fi fost isterizanta de la un cap la altul insa, in gasca de colegi din trecut, unde ascutimea replicii era inaintea si in locul politically correctness-ului. Si barbatii mai normali la cap ca isi recunosteau limitele si stiau ca abia reusesc sa fata fata unei partenere ...d-apai mai multe.    

J'aime la pluie

En fait, j'adore la pluie.
Si gata cu franceza ca sa nu-mi scrantesc neuronul.
Cert e ca daaaaaaaaa.... a venit.
A venit si noru, a venit si ploaia, a racorit si atmosfera, a curatat si trotuarul, a udat si iarba si florile.
Draga nor, ma bucur tare de tot ca ai venit, de dragul tau am facut chiar si negresa, asa de bucuroasa am fost ca prea nu ne-am vazut de mult.
Cand mai treci pe la noi ?

Ps: poza e facuta de sotul personal pe la 8 si ceva seara ... da, cam intuneric, dar asa o ploaie a meritat un pic de bezna.  

Unde e noru meu ?

Ma nascui vara, in mijloc de vacanta, in plina caldura. Mama sustine ca din primele mele doua saptamani de viata am facut plaja in curte pe paturica, dormind ca porcu in soare. Pardon ... ca leul digerand gazela.
De cand ma stiu sunt fata soarelui, mai bine ma lasi cu orele sa pazesc prosopul fiind motto-ul meu la mare. Bine ... mai urmeaza si "ce rece e apa" si bonus "nu ma ud ca ma topesc". Lasa-ma la afumat la soare cateva zile si am grija sa fac intuneric in orice camera intru ... pentru cel putin jumatate de an, ca dupa ce ca ma bronzez repede, o fac si temeinic.
Iubitoare de soare si friguroasa, d-aia care supravietuieste iernii cu ciorapi pe sub blugi si doua perechi de sosete (din care una neaparat flausata).
Asa ma defineam eu pana acu fro 10 ani cand m-a pus ceasul biologic sa ma impuiez. Adica... nu doar sa-l coc un pic pe maria sa Raknetu Carpatilor, dar sa ma si transform, incat din fata soarelui am ajuns mama ursului polar.
Si uite asa, de vreo 10 ani incoace am inceput sa iubesc ploaia, racorica si vantul, ba chiar din cand in cand imi vine sa dorm un pic in frigider. Asta nu inseamna ca acum as intra in mare pe principiul ca e bine mai racoare, sa nu se inteleaga gresit ... acum nu mai vreau la mare ca e soarele prea puternic si aerul prea cald :)).

Si desi acum niste ani m-am socat cand in august erau 15 grade Celsius si a trebuit sa imi pun sosete si geaca, ba chiar sa iau si umbrela, acum imi e clar ca de fapt vremea se acomoda cu venirea mea. Pentru ca daaaaaaaaa... cel mai bine se doarme in frig, cu geamul deschis chiar si in ianuarie, si daaaaa ... frigul e bun. Ca sa fac public un secret pe care tocmai l-am deslusit doar eu, vremea belgiana e si motivul pentru care berea de aici e aproape la fel de tare ca si vinul. Iti trebe un lichid care sa te hidrateze rapid dupa ce ai ajuns acasa venind pe bicicleta si te-a prins ca de obicei ploaia. Esti ud fleasca si vrei sa bei ceva sa mai si uiti de cata bezna (pardon nor) te inconjoara. Si uite asa ... buna bere belgiana le rezolva pe amandoua, te si hidrateaza si-ti ia si mintile, ca sa te simti in stare si a doua zi sa o iei de la inceput.

Si ma uit afara ca e un soare puternic si nici un norisor nu vine. Si ma uit la prognoza meteo care arata 34 grade (OMG ... simt ca ma depresez cu atata caldura) si ma intreb ... UNDE E NORU MEU? Unde e plafonu ala de 900m grosime de nori? Unde mi-e frigu?
Sa vina noru inapoi ca mi-e dor de el. Si sa-si aduca si fratii ;). Si un pic de ploaie. Nu multa, doar de fro cateva zile ca sa nu-i ia depresia pe cei care inca se cred in timpul verii.
Noru ? Aude cineva ? Pui, pui, pui, hai la mami .. .norishoruuuu ....