Emma e iubire

Nici o lupta nu e pierduta pana in ultimul moment. Nu poti renunta la lupta atata timp cat iti bate inima si ai ochii deschisi.

Cred in Dumnezeu si in planurile Lui. Cred in bunatatea Lui netarmurita, si cred ca are un plan pentru fiecare dintre noi. De noi depinde cum ducem la indeplinire planurile Lui, cum alegem sa ne traim viata.
Sunt unii oameni mai aproape de sfintenie decat altii, sunt oameni care-si asuma sa repare sau sa rascumpere greseli si sa ispaseasca pacate. Emma e unul din sufletele mari care si-a ales aceasta cale. A facut-o la inceputul drumului, a avut motivele ei mai presus de intelegerea noastra. Pe ea o vrea Domnul aproape de el. Pe ea care a cunoscut atat de bine si copilaria frumoasa, si cea chinuita, si joaca si suferinta si dragostea netarmurita a mamei si indiferenta oamenilor. Pe ea cea care a trait putin dar atat de intens, pe ea care in cativa ani a trait vietile multora.
A schimbat vieti, a imbogatit suflete, si-a lasat povestea scrisa in inimile nostre. Emma, Aida, ma plec in fata voastra.

Emma, licurici drag, a trecut un an de cand lumina ta se vede in cer. A trecut un an de cand ne e dor de tine.
Sa-ti fie zborul jucaus si frumos, asa cum ai fost tu aici printre noi.