portia a doua - tot de romania ... bineinteles

Cum ramase din postul anterior ? Ca nu stiu la ce ora sa ma duc si tare ma zbateam in nedumeriri cronice. La ce ora sa ma duc ...
Poi, m-am dus la 8 si jumate trecute fix, ca romanu ... ca sa-mi ocup un loc cat mai bun in coada. Deci, 8 jumate, eram a 16a la coada. Cu cartea'n mana, cu nervu strunit ca doara nu ma trateaza ambasada de greata cronica sau de scarba de romanisme ...
Intre timp, vara bruxeleza si-a intrat in drepturi si a inceput sa ploua sanatos ca doara asa creste iarba verde si bogata. Tot intre timp, masina de politie patrula linistita pe strada cu ochiu de flamand vigilent pe romanii recalcitranti. In fata mea, o tanara domnita pe care o suspectam de un patriotism ieftin: pantofiori rosii de lac (daca o vedea, Mihai cred ca o intreba daca e zana buna sau o cheama Dorothy), fusta albastra si sacoul galben. O minune, nu alta, steagul romanesc arata demential pe ea.
Ora 9, se deschide usa ... ura !!!! De data asta, nu mai iau nici un bon de ordine si stau direct in coada. Chestia aia de avertizare ... zice ca servesc tot 66 ... macar sunt consecventi.
Norocul meu ... trei sferturi din cei din fata mea erau atat de ocupati de problemele personale, incat nu au citit anunturile de pe pereti care te avertizeaza ca trebuie sa ai completate toate actele si deci sunt trimisi pe rand sa scrie de zor una si alta.
In fata mea, domnisoara tricolor ... de fapt evreica, si mandra posesoare a cetateniei romane din partea mamei, vorbitoare de engleza. M-am uitat la ea cu ochii si mai mari ... ce-ti trebe mama cetatenia romana ? N-ai una mai buna deja ? Se pare ca nu strica totusi. Avea nevoie de o chestie nemaivazuta si nemaipomenita, pe care niciodata ambsada/consulatu romanesc nu le-au mai completat si deci ... "ne pare rau, nu va putem ajuta. auzi tu, cum ii zic io asteia in engleza ca nu stim sa-i facem ce vrea ea ca nu avem nici un exemplu?!?". Cred ca biata de ea si-a blestemat si ziua in care a primit cetatenia ... mai ales ca asta ii trebuia. O hartie care sa ateste cand a devenit cetatean roman ... greu frate, daca nu aveau model ...
Vine randul meu ... dau actu, dau declaratia, dau alea alea, dau banii ... si ce aud.
"nu va pot face actul ... dar daca insistati ... vi-l fac, dar e pe riscul dumneavoastra, ca nu va fi valabil, nu il vor lua in considerare la frontiera" ... "dar sa nu veniti dupa aia la mine ca asa si pe dincolo ... " La care se adauga intrebari/comentarii de genul:
"si unde sta copilul in Belgia?"
"acasa, cu parintii lui"
"si ce face el aici?"
"se duce la gradi" ... ma intreb si eu ce poate face un copil, se duce la gradi sau la scoala
"mda, s-au gasit toti sa-si aduca plozii in belgia ...."
am intrebat-o politicos daca a spus ceva, ca asa mi s-a parut, si ca daca vrea sa ne certam, eu n-am nimic impotriva, sunt doar in a treia zi la ei si destul de enervata ... plus ca totusi, vin din bucuresti asa ca abia astept o provocare adevarata, ca belgienii nu se ridica la inaltimea adecvata ... n-a vrut ... ba chiar a inghitit in sec ...
in 5 minute am avut hartia semnata si parafata ... ce face politetea din om :). Si nu-mi trebuia decat imputernicirea ca tatal poate scoate cupilu din tara, ca sa-l aduca acasa, in Belgia. Mare chestie ... numai 60euro pentru o hartie completata de mana mea, pe care au pus o stampila si o semnatura.
Si au facut crizele de rigoare ca le-am dat bani mari si nu aveau rest ... ca nu-i treaba lor sa aiba rest, nu-s supermarket ...
Ma leshi ....
Recunosc ca am plecat de acolo intr-o stare de totala multumire. Fata de noi ca am ales ce am ales. DA, MERITA.