D-ale vacantei 1

A mai trecut o vacanta, ne-am mai linistit, asa ca imi pot permite si sa fac haz amintindu-mi.
Asa ca ... experiente romanesti, episodul 1 - primul drum in tara.
Dupa indelungi ganduri si zbateri intelectuale, si la rugamintile la unison ale pruncului caruia ii era dor de bunici, si ale bunicilor carora le era dor de prunc, cedam ca doi parinti responsabili si-ii promitem o vacantuca de 2 saptamani cu bunicii.
No bun, cumpara doamna mama biletele de avion cu o luna inainte, se uita in pasaportul lui tati cand expira partea de pasaport a copilului (e declarat pe pasapoartele noastre) se linisteste cand vede ca se va intampla in septembrie, si gata. Pentru moment ... pentru ca fix in ziua in care am completat datele pentru web check-in ce sa vezi, minune ???? Fix in pasaportul meu, ca adult si mama responsabila ... cupilu expirase din primavara.
Si uite asa ne-am aranjat programul pentru cele 5 zile de Romania, ale mele si ale copilului ca tati era pe plantatie la munca ... deci la el concediul romanesc a fost un week end.
Ziua 0 - joi
Deci, ajungem noi in tara cu cursa aia tarzie de noapte si pe la 23.30 incepe povestea pasaportului, de la intrarea in tara unde functionarul zice " doamna, stiti ca nu mai puteti scoate copilul din tara cu pasaportul asta?" si daca nu ar fi fost ora care era luam si o amenda mica.
Deci clar, trebuia sa fac pasaportul copilului, dar ... pentru a depune actele pentru pasaport iti trebuie procura in original de la celalalt parinte ca e de acord, care procura se semneaza evident la notar.

Ziua 1 - vineri
Domnul tati era pe drum deja batand Europa sa aduca si masina in tara, baga tare viteza ca sa ajunga la o ora rezonabila in tara, pentru a gasi un notar. Intre timp mafia mamicilor de pe desprecopii functioneaza impecabil. Eu o sun pe buna si draga mea prietena din Oradea care la randul ei suna mame din Arad si iaca apar numerele de notar din Arad. Cat sunt de datoare la Daria si la Alina, ele stiu, si eu stiu si le multumesc din tot sufletul.
Ajunge sotul la notar, completeaza procura si porneste in goana mai departe spre noi. Care noi am ajuns intre timp la Campulung, unde i-am promis eu copilului ca vom sta impreuna sambata, duminica pleaca mami cu tati la bucuresti ca sa-l conduca la aeorport, luni face mami pasaportul si luni seara e inapoi la Campulung la cel mai dulce dintre baieti.

Ziua 2 - sambata
Dupa un drum de o zi taind Europa si inca o zi Romania ... ca asa e ea tara mare si greu de strabatut, ajunge si tati, sambata seara mai pe tarziu. Un pic obosit, doar un pic ... clatinandu-se pe picioare ;).
Numai bine apuca si el sa se odihneasca un pic, asa cam juma de noapte si trebuie se se imbarce pentru a pleca inapoi, dar cu avionul de data asta. Si iaka'sa plecara mami, tati si bunicu la capitala.

Ziua 3 - duminica
Dupa ce l-au condus pe tati la aeroport, mami si-a facut de cap pe la Muzeul Satului, cumparand strachini, strachinutze, oale si ulcele ... in oftaturile bunicului caruia nu-i venea sa creada pe ce se duce gramada de bani. Acu, la cateva luni de folosire, pot resi se cunoaste cu mana pe inima ca si-au meritat fiecare leutz dat, nu s-au fisurat, nu s-au ciobit, arata la fel de bine ca in ziua cumpararii si zemuri numa din ele mancam.
Numai bine insa, ca dupa ce ajunge tati cu avionul pe deasupra Germaniei si mami in casa, se apuca sa citeasca si procura de depus actele pentru pasapoarte, asa cum trebe... cuvant cu cuvant. Si ce descopera mami ???? Poi cum ca din obisnuinta, secretara de la Arad o scris ca actul este pentru directia pasapoarte Arad, iar tati din alta obisnuinta a verificat ca-s bine scrise datele de identificare, cnp si alea alea ... in nici un caz ultima linie. Ii dau si lui tati vestea cea buna pe sms ca sa aiba o supriza placuta la aterizare si ma pregatesc de ziua de luni ...

Ziua 4 - luni
Dimineata pe la 8 jumate trecute fix, cine era la pasapoarte ? Io.
Ma duc ca omu la informatii, zic ce caut, ca vreau pasaport pentru kupil, ma intreaba tanti pe unde locuiesc, ii zic, deci ma trimite la serviciul pasapoarte pentru romanii cu domiciliul in strainatate.
Si de unde ziceam ca sunt printre primii ... iaca nu, eram poate prima dupa un autocar intreg de moldoveni veniti sa-si faca pasaportul romanesc. Si cum stateau ei in forma de gramada compacta intr-un spatiu de niste metri patrati in care ar fi incaput confortabil o treime, deja inghesuiti jumate si extrem de inghesuiti si incalziti toti .... se inghionteau, se certau, se inghesuiau si cel mai bine ... blocau usile de iesit din birourile unde se depuneau actele.
Pe masura ce gramada din fata mea se facea din ce in ce mai groasa si greu de stapanit, ca fiecare nepot tinea randu pentru o strada intreaga de vecini care dormeau prin autocar ... se facea din ce in ce mai cald in incapere, si cei care eram doar "capsunari" si nu shi moldovini ... ne cam saturam. Si de de injuraturi si de saritul la bataie ca disperatii dar si de lipsa totala de notiunea de spatiu personal. La ei nu exista statul la coada, unu in spatele altuia, exista doar gramada lipita ... avusei tzatzele unei domnisoare in spate pentru multa vreme ... mama si ce cald imi era cu ea lipita de mine de-mi venea s-o arunc pe geam. Frumusica tare si cu o vorba mortala, cand m-a intrebat daca io-s urma ... cu accentul de rigoare, habar n-aveam ce vrea de la mine ... dar era mult, mult prea fierbinte pentru rezistenta mea la caldura in iulie....
Si uite asa trecura orele ... cam de la 10 pana pe la 16 ... planul meu era ca pana la ora 14 depun actele si in doua ore pot veni sa iau pasaportul copilului si seara sunt cu el in brate (copilul, al de ramase la tzara ... ).
Intr-un mare final ajung sa depun actele si urmeaza dialogul prostilor:
- aaaaa.... poi doamna, nu aveti procura buna, poate nu stiti dar aici e directia generala nu aradul .... stau si explic omului ca sa vezi ca obisnuinta ca o fi ca o plezni
- ma cauta dupa aia dupa cnp si-mi zice ... vai dar la noi sunteti rezident roman care nu a parasit romanica, asa ca nu ati stat la coada buna si nici nu va pot ajuta.
Moment in care am cedat nervos, mi-au dat lacrimile, m-am asezat pe scaun si i-am explicat ca eu nu plec de acolo pana nu ma ajuta cineva. La care omu, mortal, suna comandantul si-i zice "am o doamna care a cedat nervos " .... si bla bla povestea.
Si iaca cum ajunsei la domnu' comandant, un dragut si un politicos care a avut si rabdare. Noroc ca a fost un empatic si m-a trimis la un ghiseu unde am fost ultima persoana care depuse actele. Domn' comandant, cum va prind pe la mine prin orasu'n care ploo, fac cinste cu berea aia!
Dupa ce i-am spus domnisoarei cu pricina ca am stat degeaba (dijiaba mai, pi moldovineshti) 6 ore de sauna ... m-a linistit. La ei se taiasera in cutite niste cocalari si pana nu i-a luat p-aia politia nu s-a putut munci. Feeric, oamenii aia nu se plictisesc deloc la munca.

Si asa am ajuns si la ziua 5 - marti
La prima ora am luat pasaportul, adica la 10. Ma duc la comandant sa-i multumesc pentru ca m-a ajutat si a fost atat de neasteptat de uman cu o zi inainte. Mi-a marturisit ca din toti pe care i-a ajutat asa cum a facut-o cu mine, am fost singura care s-a dus inca o data la el pentru un multumesc. Si tot el mi-a declarat ca este sigur ca ne mai vedem cand om veni cu declaratia de renuntare la cetatenia romana. Inca nu ne-am hotarat ... dar berea aia tot o am de dat :).
Dupa care a pus bunicu cap compas campulung si am ajuns la pruncul cel dulce. Care prunc a fost enorm de dezamagit, pentru ca i-am promis ca vin luni dupa amiaza si am ajuns marti dupa amiaza, urmand sa plec miercuri enorm de dimineata.

Gata prima tura de vacanta romaneasca, si daca nu era asa plina de intamplari ... nu aveam ce povesti nici prietenilor reali dar nici celor virtuali.