Povesti cu pestisori

... de aur si de zapada.

In povestea asta e vorba de un pestisor pe care l-am cunoscut acum vreo 5 ani si ceva :). Stiu ca sunt de invidiat ca am intalnit pestisorul de aur si de mirat ca de abia dupa atatia ani am recunoscut. As putea spune ca, in urma cu 5 ani era un puisor micut de pestisor si eu, ca mioapa ce sunt, nu am reusit sa vad stralucirea aurie in timpul scurt petrecut impreuna. Abia ce ne-am intalnit si viata ne-a dus la oceane distanta.
Dar in vara asta ne-am reintalnit si pot spune ca ne-am intalnit de fapt cu adevarat. Si toata stralucirea zglobiului pestisor vorbaret m-a cucerit, m-a zapacit si m-am indragostit. Cine ar fi crezut ca pestisorii pot fi atat de jucausi, fermecatori si mai ales vorbareti? Si ca-ti pot fura inima in doar cateva secunde? Tot putin am stat impreuna, tot putin ne-am jucat, dar macar ... am apucat sa ne pupacim sa ne ajunga pana cand ne vedem data viitoare. Si sa ne ... fugarim un pic mic mic, cat sa ne deschida pofta de joaca.
Si daca se intreaba cineva cine e pestisorul meu drag, ei bine ... ea e Laura, puiuta cu bucle aurii si pielea alba ca zapada, pestisorul de aur si zapada.

Dear Laura, I miss you, I love you and I'm just waiting to see you again. With love, the shark ;)

Despre singuratate

E luna mea si se pare ca e un moment bun sa ... ma odihnesc un pic dupa un an destul de zbuciumat. Sa-mi fac liniste in minte, (greu, asta e greu de tot), sa ma vindec, sa-mi ling ranile (cam greu de ajuns la cele de la spate).  E un moment bun de analiza si de invatat despre mine. Am inceput sa citesc Osho, o carte primita acum prea multi ani ca sa recunosc, dar pe care am deschis-o si cu inima deschisa abia acum.

Viata este aici si acum.

Osho zice:
"Omul inca nu a invatat sa guste frumusetea singuratatii. El cauta intotdeauna sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva, prieten, parinte, sot, sotie, copil .. cu cineva. Pentru a uita de singuratatea sa.
Singuratatea este esentiala pentru fiinta ta, nu exista nici o modalitate de a o evita, te-ai nascut singur, vei muri singur si indiferent ce ai face, traiesti singur.
Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca sa iti uiti singuratatea, trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti este atat de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvantul singur si iti amintesti de o rana, ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste.
Cuvantul singuratate nu are sentul de rana, de gol ce trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg, nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Cauta si gaseste-ti centrul tau launtric in care esti intotdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata sau in moarte, esti mereu singur de fapt. Dar aceasta singuratate este atat de plina, de completa, de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea."

Mi se pare greu de ... insusit filosofia lui Osho despre singuratate, de cand ma stiu am fost a cuiva, nu m-am raportat niciodata doar la mine.  Mereu m-am raportat la echipa din care faceam parte, mereu simteam zumzetul celorlalti in jurul meu ... singuratatea mi s-a parut intotdeauna atat de inspaimantatoare incat am evitat-o din tot sufletul.
Si totusi, acum rezonez altfel la ce spune Osho. Parca altfel ma atinge mesajul si altel il descifrez.
O fi semn de maturitate? Sper.