Dependentele astea

de primavara, vara sau toamna ... imi fac viata mai plina si bugetul ceva mai sarac ;).
Gradinearala, marea mea placere de fiecare sezon, s-a lasat anul asta cu noutati si idei preluate de pe net, incat acum nu ma mai laud doar cu gradina mea intinsa pe balcon si pe balustrada balconului, ci si pe peretele care ne desparte de celalalt balcon. acum ma laud si cu o gradina suspendata, doar ca nu a Semiramidei, ci a mea.










Si cu noutati calde proaspete, inflorate sau nu. Fie primite de la prieteni dragi, asa cum a aparut Tiffany printre celelalte, si s-a imprietenit deja cu Cristinoshenia sa cea cu frunzele in doua culori.
Fie aduse din piata de la Campulung (Longchamp cum s-ar traduce prin familie) o iasomie si o mana Maicii Domnului. Frumos cumparate direct in ghiveci, acelasi ghiveci cu care au si calatorit pe post de bagaje de mana. Si din Botanica de la sere, o prea draguta doamna mi-a vandut o Murraya. Care sta in casa, ca-i place caldura, sper sa se imprieteneasca cu Bouganvillea salvata la un Craciun candva. Coltul meu de Mediterana, si Asie la un loc, ca de jur imprejur au numai orhidee. 
Fie cumparate din piata ca prea isi doreau sa aiba si ele un loc al lor, se saturasera de sere, plimbari cu camioanele si rafturile din magazine. Asa ca le-am luat acasa.








Si ... de anul asta, in mod oficial ii uram bun venit in familie lui ... KOKOBONOOOOOOO .. adica artarul japonez. are cam 170 cm, frunzele rosii si cica ii place in ghiveci si la vant, nu-i place deloc mult soare, numa bun de trait la Bruxelles printre picaturi de ploaie si vanticel. si multa multa dragoste










Si sa ma reintorc la gradina mea luxurianta si plina de toate cele ... s-a mai imbogatit. Acum am si gradina de flori si gradina de legume si ierburi. Si mai e si suspendata, am mermelit la ea jumatate de weekend dar tare tare fain a fost.



Dupa  incursiunea prin piata si pe la sera de am umplut masina si inauntru nu doar portbagajul de saci, ghivece, flori, verdeturi, am inceput procedura ... pantofarul ;). 

Care procedura ... are ca rezultat locul meu de meditat pentru vara asta.
Fix langa Kokobono care sta in fata leusteanului ;)

Si de unde imi admir gradina de legume si de ierburi si balustradele pline de flori 

Bun venit primavara.
Asa bruxeleza cum stii tu sa fii.

Asteptari

Asteptari ...

Frustrari.

Asteptari neindeplinite ...

Cu cat sunt mai mari, mai pline de sperante si mai putin indeplinite asteptarile ... cu atat mai mari fustrarile. Si angoasa si tensiunea...  Natural, s-ar putea spune, daca privesti detasat. 

De cand deschidem mai bine ochii in viata, invatam sa avem asteptari, tesute ca panza de paianjen, tesute in fiecare zi a vietii noastre. Invatam sa le perfectionam visand la ele, vazandu-le cum cresc si cum se vor indeplini, sau mai bine zis cum vor fi indeplinite. De cele mai multe ori, ele cam trebuie indeplinite in mare proportie de ceilalti, de printul pe cal alb, de frumoasa din padurea adormita ... si tot asa

Din pacate, niciodata insa nu invatam cum sa le controlam, cum sa ne stapanim in a astepta ca fericirea noastra sa fie indeplinita de un alt om. Care oricat de aproape ne-ar fi, oricat de mult ar tine la noi ... in final e tot un alt om, definit prin experientele si prin gandirea lui, nu-si poate dedica tot timpul si intreaga energie in indeplinirea asteptarilor celorlalti. Nu doar ca poate da gres, dar la un moment dat ... poate obosi. Sau si mai rau, poate vrea  sa mai si respire sau doar sa-si traiasca viata cu ceva mai putine responsabilitati.
Cum poti sa-ti infranezi toate asteptarile de la altii pe baza experientelor tale?
Cum poti sa-ti infranezi toate asteptarile de la copiii tai, care trebuie obligatoriu sa-ti satisfaca ambitiile, planurile si dorintele. Si daca-s adulti copiii tai si ce vrei tu pentru ei nu se potriveste cu ce vor ei pentru ei ... tu stii mai bine, ca esti parintele. Yeah ... cum sa nu.
Cum sa nu te astepti ca parintii sa ... stie perfect ce simti, ce vrei, ce te deranjeaza si ce ce te coafeaza? Ca doar sunt parintii si te astepti de la ei la multe.
Cum sa nu astepti de la partenerul de viata sa fie tot ce-ti lipseste? Ca doar d-aia l-ai ales, sa te completeze, sa respire cu tine, sa faca tot ce te astepti si ceva mai mult.
Cum sa n-ai asteptari de la prieteni, de la colegi, de la amici si oameni cunoscuti ... in final si la urma urmei, si ei au asteptari de la tine.

Si totusi .... cu ce-mi sunt ceilalti datori in a-mi indeplini asteptarile? Cu ce le sunt eu datoare lor? De ce nu ne putem lua asa cum suntem?

S-ar putea argumenta ca nu putem trai fara vise sau fara speranta si ele definesc asteptarile de fapt, dar nu cred ca sunt acelasi lucru. Visele mele depind de mine mai ales, sunt visele mele, sunt proiectiile mele, sunt ceea ce imi doresc eu sa mi se intample sau sa fac sa se intample ... Visul meu ... visele mele ... nici nu mai stiu care sunt. Speranta mea ... ar fi sa ma regasesc, sa am o zi in care pur si simplu sa nu doara nimic ... halal speranta ce mi-am gasit. 

Iar asteptarile ... ma straduiesc din toata inima si chiar din tot creierul ... sa le controlez, sa le atenuez. Nu pot spune ca nu mai am asteptari de la ceilalti si de la mine, mai am mult de lucru cu mine, cu Osho, cu meditatia, cu neuronul, cu durerea, cu durerea  ... dar sper ca sunt pe drumul cel bun. Sper.
Intr-un mod neasteptat mie, cel mai bun final pentru postarea asta mi se pare finalul Crezului,
"Astept invierea mortilor; Si viata veacului ce va sa vie!"
Amin

Slow down

Sau si mai bine: ia-o mai usor, ca nu pierzi trenul.

Mindfulness-ul  pe care incerc din rasputeri sa-l fac parte a vietii mele zice sa ma mai si deconectez din priza in care sunt mereu bagata.
Asa ca deja am inceput sa aplic din sfaturile pe care le dau cei ce chiar traiesc asa, in prezent.
Deocamdata m-am hotarat sa fac in fiecare zi ceva ce-mi place, ceva ce place sufletului meu. Sa-mi dedic niste minute in care fie sa tricotez, fie sa fac o baie fierbinte, sa citesc o carte, sa ma joc cu bestia blonda, sau pur si simplu sa incerc sa invat sa cant la pian "My Way", da, cu blonda in brate ca e melomana.
Nu trebuie sa fie multe, dar trebuie sa fie de calitate, nu in stil multitasking ... ia sa mai fac doua randuri la fular cat mai fierbe ciorba, nu asa. Dupa ce fierbe ciorba imi iau timpul meu, sau in loc sa fiaba ciorba, om face o omleta si in timpul castigat face fiecare ceva pentru sufletul lui.
Chiar imi dau seama acum de cate avem de invatat de la copiii nostri care isi iau acest timp al lor in care sa se joace pentru sufletul lor. Ma uit ca Mihai in momentul in care vrea sa se deconecteze, isi ia ceva de desenat si e tot acolo, in desen, acum si aici. Nu deseneaza si in timpul asta face planuri pentru maine, regreta ziua de ieri sau mai stiu eu ce. Nu, el chiar deseneaza cu placere si concentrat, doar acolo este in desen. Mindfulness 100%.
Be Zen !

Cand si cum oare ?

Nostalgie, tristete, lacrimi, faceti parte de mult din viata mea, dar parca acum am devenit si mai bune prietene, sa zici ca suntem "best friends". Mai vin si parul alb, ridurile, si ochii umflati, si vocea ragusita la pachet, hmmm ... not too sexy i may say. Zambetul vine mai degraba fortat sau gandit ca un semn pozitiv celor dragi, fara sa-l simt instalat acolo tot labartat de la sine pe fata mea si mai ales in sufletul meu ....
Ma uit la anii ce au trecut peste mine si ma intreb cum am ajuns aici ? Prin ce inlantuire de intamplari si prin ce minuni ne-minunat aparute am facut sa fiu mult prea des mai degraba negativa, trista si inchisa cand firea mea e atat de vesela si de deschisa ? sau era, timpul trecut pare mai potrivit.
Ma uit usor peste umar ... sa nu ma sperii prea tare de ce mi se arata si totusi nu vad cand am luat-o pe drumul asta al tristetii melancolic blegoase .... de la miopie mi s-o trage ? Sau de la prostie ? 
Nu vad acel loc in care daca m-as putea intoarce as schimba ceva in bine, si nu ma pot opri sa nu ma intreb de ce ... nu ca ar ajuta cu ceva. Si totusi, de dragul exercitiului ma intreb daca nu-l vad pentru ca a fost drumul ca o carare de munte si nu stiu cand am luat-o pe celalalt versant sau doar ochelarii au fost de cal si nu am vazut intersectiile.
Si mai conteaza oare ?
nostalgie, tristete, lacrimi, nopti nedormite, ochi umflati, riduri ....
Tre sa scap de voi. Cumva voi scapa ... candva. Doar sa nu pierd drumul cel bun. Care o fi oare ?

Greu cu meditatia

Ma lupt cu meditatia, sau mai bine zis ma lupt cu propria mea minte... ma lupt sa-mi linistesc si sa-mi controlez mintea mea de femeie care si cand e singura trebuie sa "vorbeasca". Am mereu un zumzet in creieri, planuri, idei, facturi, ce mai gatesc, liste de prieteni de contactat, liste de lucruri de facut, cautari, intrebari, cateva raspunsuri, iar intrebari ... obosesc eu cu mine.
Dar cum zice tot Osho, "Mintea si meditatia nu pot exista impreuna, pentru ca mintea inseamna gandire iar meditatia liniste. Mintea divizeaza, fragmenteaza, taie un lucru in realitati distincte, le face deosebite incat nu se mai poate demonstra ca sunt de fapt aceeasi realitate. 
Mintea e ca un copac, intrebarile cresc la fel ca frunzele. daca tai o o frunza, copacul o va inlocui cu ce putin 3. La fel si mintea. Mintea produce intrebari si nici un raspuns nu va reusi sa o opreasca. Fiecare raspuns va fi schimbat de minte in sute de noi intrebari. 
Gandirea apartine mintii. Gandurile apartin mintii."

Si tot caut o solutie cu care sa-mi controlez mintea si aparitia gandurilor, cum sa fac sa le fac sa taca? Sau macar sa taca un pic fara sa adorm ;). Cum sa controlez eu copacul vorbaretz, ca doar e femeie mintea ... trebe sa tot bata campii. Si tot la Osho ajung si ma uit cum zice el ca gandurile mele trebuia sa inteleaga ca nu sunt interesata de ele. Dar gandurile mele... feminine fiind ... au propria lor personalitate, ele toooot bat campii fara sa le intereseze prea mult daca au sau nu auditoriu interesat.


Priveste pur si simplu. 
Nu le spune nimic gandurilor.
Nu le judeca, nu le condamna. 
Nu le spune sa plece. 
Lasa-le sa faca ce au de facut, priveste-le, sunt ca un film. 
Iar in cele din urma, veti fi surprins: privind doar, vine o clipa in care gandurile nu mai sunt acolo, nu mai este nimic de privit. 
Atunci ai castigat o extraordinara victorie. 
Curand vei fi in stare sa ramai in tacere, nefacand nimic, iar mintea va deveni in intregime tacuta.

si totusi .... daca privitul asa ... la ganduri nu prea da roade, si la mine inca nu da, am mai gasit o solutie de incercat.

"Daca nu poti fi in tacere numai prin simplul fapt de a ramane asezat, daca simti prea multa energie pentru a face ceva si nu faci lucrul respectiv, atunci intreaga energie se transforma intr-un joc al mintii. Atunci, indreapta-ti energia facand acel lucru (canta, danseaza, ocupa-te de o pasiune pe care o faci cu placere), caci ori de cate ori energia ta este total implicata in ceva, mintea nu mai primeste nici un fel de energie si devine linistita de la sine. 
Iar faptul de a intreprinde ceva pentru a ramane ocupat, astfel incat energia ta sa se indrepte catre acea activitate si sa devina tacuta, este necesar numai la inceput."

Nu stiam de ce de cate ori tricotez am acea stare de liniste si de ... pus gandurile pe fir ...imi tacea neuronul de fapt, ma concentram doar sa nu pierd ochiul, sa iasa randul corect, sa iasa modelul ... am gasit solutia de inceput, o zi tricotez, o zi dansez. o zi gradinaresc, alta gatesc ... toate activitati faine de linistit neuronu.

Zen, mamica, zen

N-am mai scris de mult cum e cu Zen-ul si studiul lui Osho, ceea ce nu inseamna ca nu m-a mai preocupat subiectul. Incerc sa meditez, incerc sa-mi eliberez neuronul de haos, scenarii, balast, nebunie, sa las gandurile sa treaca precum apa de izvor, fara sa le opresc si sa le dau apa la moara (asta e complexa rau). Incerc sa ma educ, si sa ma bucur de ce am. Simt ca pentru a putea aprofunda ce zice Osho, mi-ar prinde bine mai multa deschidere, mai putina disperare si multa meditatie.

A inceput toamna bruxeleza, motiv de ploaie si de nor, si mai ales de aer curat.

Geam deschis larg

Inspir, expir ......

Inca se mai aud cateva pasarele, usor somnoroase

Ploua

Inspir, expir .....

Mai trece cate un gand prin neuron ... marsh d-aci, nu vrea sa fuga ... dezvolt un pic la el ... bah, nu-i bine.

Ploua

Se aud picaturi pe marginea geamului

Inca un gand ... sa-l las sa treaca ? il las ... incerc sa nu devolt

Inspir, expir .....

Ploua

Mai bate un gand in creier ... hai treci si tu ... da treci repede ca inchid pravalia.

Inspir 1, Expir 2, continui sa numar

Ploua

Azi e mai bine decat ieri, iar maine va fi mai bine decat azi.

Doamne ajuta

Despre singuratate

E luna mea si se pare ca e un moment bun sa ... ma odihnesc un pic dupa un an destul de zbuciumat. Sa-mi fac liniste in minte, (greu, asta e greu de tot), sa ma vindec, sa-mi ling ranile (cam greu de ajuns la cele de la spate).  E un moment bun de analiza si de invatat despre mine. Am inceput sa citesc Osho, o carte primita acum prea multi ani ca sa recunosc, dar pe care am deschis-o si cu inima deschisa abia acum.

Viata este aici si acum.

Osho zice:
"Omul inca nu a invatat sa guste frumusetea singuratatii. El cauta intotdeauna sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva, prieten, parinte, sot, sotie, copil .. cu cineva. Pentru a uita de singuratatea sa.
Singuratatea este esentiala pentru fiinta ta, nu exista nici o modalitate de a o evita, te-ai nascut singur, vei muri singur si indiferent ce ai face, traiesti singur.
Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca sa iti uiti singuratatea, trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti este atat de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvantul singur si iti amintesti de o rana, ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste.
Cuvantul singuratate nu are sentul de rana, de gol ce trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg, nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Cauta si gaseste-ti centrul tau launtric in care esti intotdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata sau in moarte, esti mereu singur de fapt. Dar aceasta singuratate este atat de plina, de completa, de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea."

Mi se pare greu de ... insusit filosofia lui Osho despre singuratate, de cand ma stiu am fost a cuiva, nu m-am raportat niciodata doar la mine.  Mereu m-am raportat la echipa din care faceam parte, mereu simteam zumzetul celorlalti in jurul meu ... singuratatea mi s-a parut intotdeauna atat de inspaimantatoare incat am evitat-o din tot sufletul.
Si totusi, acum rezonez altfel la ce spune Osho. Parca altfel ma atinge mesajul si altel il descifrez.
O fi semn de maturitate? Sper.

My way

Regrets, I have a few,
But then again,
Too few to mention ...

 Frank Sinatra - My way

Regrets, I have some more,
But also highways in front of me
and memories to build,
and more than all ... still on my way.