Zenul meu era prea varza ca sa zic si ceva frumos, asa ca in loc sa tac ... am marait.
Not good for my Zen. Neither for my soul. Not good at all for me.
Si ca sa nu cad in aceeasi capcana a vazutului doar pe minus, de data asta ignor faptul ca am asteptat o ora sa pot comanda un taxi de la aeroport. Ma gandesc ca o fi trebuit sa platesc cumva faptul ca a urmat o seara minunata.
O frumoasa prima seara in Bucuresti, in ianuarie, la -20 grade, zapada afara si caldura in inimi.
Alaturi de prieteni buni si de prietenii lor.
Intr-un loc fain.
Intr-o atmosfera beton.
La un super concert.

Multumesc Mircea Baniciu.
In viata mea n-am intrat intr-un loc cantand in gura mare pana acum cand in Beraria H, tu cantai ... MICA TIGANIADA. Si eu cu tine. Si cu toata lumea din berarie.
Si-ti multumesc ca m-ai asteptat sa cantam impreuna ANDRII POPA, de fapt ... l-am cantat in familie, prin telefon, (ce credeai dragule, ca nu te sun sa fii si tu la concert? )
Hai noroc. Si la cat mai multe concerte faine sa fie.