Sa tot vizitezi locuri calde in vreme de iarna

Nu cred ca am vreo vizita in Bucuresti sau pe langa, despre care daca vreau sa scriu sau sa povestesc sa iasa in mare masura pozitiva. De la ... povesti cu injuraturi prin aeroporturi pana la povesti despre nesimtire pe la starea civila din sectorul 5. Si ma gandesc acum ca totusi ... chiar si in acele povesti as fi putut vedea cate o parte pozitiva, dar am fost prea ocupata sa-mi las neuronul afectat de nesimtirea unei femei ce se crede cantar in loc sa vad bunul simt si compasiunea unui vames. Am fost prea ocupata sa amendez si reclam atitudinea unei femei care se crede sefa de birou si umileste pe toata lumea ca asa a vazut ea ca functioneaza in loc sa apreciez bunul simt si modul uman in care colega respectivei m-a ajutat intr-o tipica problema birocratic romaneasca.
Zenul meu era prea varza ca sa zic si ceva frumos, asa ca in loc sa tac ... am marait.
Not good for my Zen. Neither for my soul. Not good at all for me.

Si ca sa nu cad in aceeasi capcana a vazutului doar pe minus, de data asta ignor faptul ca am asteptat o ora sa pot comanda un taxi de la aeroport. Ma gandesc ca o fi trebuit sa platesc cumva faptul ca a urmat o seara minunata.
O frumoasa prima seara in Bucuresti, in ianuarie, la -20 grade, zapada afara si caldura in inimi. 
Alaturi de prieteni buni si de prietenii lor.
Intr-un loc fain.
Intr-o atmosfera beton.
La un super concert.



Multumesc Mircea Baniciu.
In viata mea n-am intrat intr-un loc cantand in gura mare pana acum cand in Beraria H, tu cantai ... MICA TIGANIADA. Si eu cu tine. Si cu toata lumea din berarie.
Si-ti multumesc ca m-ai asteptat sa cantam impreuna ANDRII POPA, de fapt ... l-am cantat in familie, prin telefon, (ce credeai dragule, ca nu te sun sa fii si tu la concert? )
Hai noroc. Si la cat mai multe concerte faine sa fie.