Din pacate, s-a terminat prea repede.
Din fericire, a fost.
Frumoasa, calda, intr-un loc in care Dumnezeu a facut teste de cum trebuie sa fie Paradisul. Si pentru ca i-a trebuit un nume, a iesit Corsica.
Si cu munte inalt de 2700m si plina de plaje de nisip, plina de padure si de rauri, da, are de ce se numi Insula Frumusetii.
Oamenii's mandri ca-s corsicani (nici francezi, nici italieni, ci corsicani, "oameni adevarati" dupa cum se descriu), limba e relativ ok de invatat pentru romani, ca-i mai aproape de italiana totusi, si nu are toate nazalele care umplu franceza. Si'i cald, ei sunt prietenosi si lipsiti de fitze, doar plini de orgolii, si da e fain acolo.
M-am indragostit si stiu unde mi-as petrece restul vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu