Mercola dixit

Desi stiam si stim multe dintre cele scrise de Mercola in articolele sale, totusi nu strica sa ne mai aruncam cate un ochi pe ele.

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/04/06/7-drugs-that-can-kill-children-with-a-single-pill.aspx

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2011/01/14/which-are-more-dangerous-alternative-medicines-or-prescription-drugs.aspx

Safta e Boeing

Safta ... tot safta imi mananca nervii si anul asta. Si nu doar pe ai mei ci si pe ai sotului, ba as putea spune ca si pe ai vecinilor.
Ei bine, Safta tocmai a schimbat categoria din a fi silentioasa in a fi extrem de zgomotoasa. Cand se apuca sa centrifugheze ... juri ca pleaca avionul din bucataria mea, sigur ii crapa rulmentu, si gata ... incep sa ma gandesc la o noua safta

Scoala omoara creativitatea

Ehh, daca stia mama asta, oare mai insista sa ma duc la facultate ?
Lasand insa orice gluma la o parte, ce zice Sir-ul cu pricina, m-a cam impresionat.

Sir Ken Robinson, sir datorita serviciilor aduse sistemului educational britanic, se pare ca stie bine ce zice. Si ca mama de prunc destept, creativ si plin de calitati ... ma cam ingrijorez.
Alina draga, cred ca daca ma gandesc mai bine, ideea aia cu ferma din munti este minunata. Ce zici, ne luam fro cateva dealuri prin Apuseni si ne retragem noi frumos acolo? Hranim pruncii sanatos, ii educam bine si traim fro 200 ani. Dar ce ne facem daca nu-si mai gasesc p-orma locul in "civilizatie"?

http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U

Dupa 20 de ani

Toata saptamana trecuta am avut un singur gand si o singura teama, daca va iesi bine parastasul pe care il pregateam pentru tata.
Si da, a venit duminica, am ajuns la biserica si ... o iesit bine. A fost un domn care a zis-o cel mai bine "lui Mircea i-a placut viata, si mancarea buna si vinul bun".
Asa e si asa mi-l amintesc acum, tatei i-a placut si mancarea buna si vinul de Chardonnay si femeia frumoasa. Si Harry Belafonte. Si mersul pe bicicleta. Si replica acida, cat mai rapida si mai acida. Si glumele, cat mai spumoase.
Imi pare rau ca ne-am despartit atat de repede, dar Mihai mi-a spus ca de acolo de unde e taticul meu, de pe steluta lui, sigur ma vede si e mandru de mine.
Tati, daca ma vezi, sa stii ca mi-e dor de tine si-mi pare rau ca nu ne-am cunoscut si ca adulti.

Asta e cu dedicatie :)

Draga Crina,
Mi-a placut mult cartea de la tine, chiar foarte mult. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult Italia decat India, sau poate eram eu in faza in care am apreciat mai mult pizza si pasta decat viata indiana cu meditatii si alea alea ...
Dar mi-a placut mult, ziceam ca m-oi duce si la film, dar am citit cronici cum ca ar fi departe de valoarea cartii. om vedea.


Si da, Mihai intreaba de tine, zice ca-i e dor de o fata tare frumoasa, cand ne mai vizitezi ?

Si ca sa vezi ca ai avut o mare influenta in viata noastra ... ghici ce i-am cumparat pruncului in vacanta ?
Exact!

O minunata zi de 13

Miercuri, 13 octombrie - Antwerpen
Sportpaleis
Concert
STING
Symphonicity
impreuna cu Royal Philharmonic Concert Orchestra
dirijata de Steven Mercurio

Super, un concert unde viorile au cantat la unison cu chitara. Ba chiar la una din melodii, unul dintre tobosari a cantat la ... pexal. Sau la tzeava, sau la ... ce-o fi fost tubul ala lung, da lung de tot.

Ce-a facut Sting? Poi ... a cantat cum stie el sa cante, a dansat un pic, ne-a ridicat pe toti in picioare, o avut 4 bisuri, in total a cantat aproape 3 ore. Impecabil, minunat, un concert care ne-a trimis acasa mai buni si mult mai fericiti

Iar dirijorul ... un spectacol. O dirijat, o tzopait, o dansat si o fost ... super haios. Si arata si bine as putea spune :).
Nu cred ca am vazut vreodata o piesa rock cantata cu atata suflet de membrii unei filarmonici (si inca regala nu alta), sincer credeam ca le vor lua foc viorile, ioi ce fain o fost.


Oare daca promit ca sunt cuminte mult timp de acu incolo, ma asculta Mos Craciun ca cel mai frumos cadou ar fi sa-mi cante Sting unplugged ? Fields of gold, eventually?


ps: "Be yourself, don't matter what they say" dixit Sting

azi

Ce mi-o fi trebuit mie sa merg cu busu dimineata? Si de ce nu mi-o placea mie sa merg cu metroul? Ca e frumos, prin tunel, baie de multime, plecari si opriri energice ... dar putine curbe.
Am nimerit azi un sofer tare prost dispus ca-i vineri dimineata in tura pe bus. Deci, tot drumul meu a fost o insiruire de
1. pornire brusca - cap pe spate pentru incalzirea coloanei
2. oprit dupa 20 secunde, adica venea o masina de pe strada din dreapta (aici prioritatea de dreapta e mai sfanta decat anafura) - cap in fata, tot pentru incalzire
3. pornit iar la fel de brusc, cred ca testa pornirea dintr'a treia
4. incetinit in scartait (da poate si busu) si luat curba sau sens giratoriu cu cea mai mare ura din lume ...
5. accelerat ca la curse - simti oarecari ameteli, poate nu ti-ai incalzit coloana destul ....
6. frana din tot sufletul, statie.
Iti tragi respiratia si te tii bine in scaun ca stii ca se repeta toti pasii de dinainte, pana ajungi in statia ta. Zici in sinea ta ca e mai bine cu busu decat cu metroul, ca macar ai la ce te uita afara ... asta daca reusesti sa mai vezi ceva de cat ti s-au impaienjenit ochii.
Si uite asa, daca aveai rau de masina inainte, acu esti in transa, si daca nu aveai ... tocmai incerci experiente noi.
Eu am stabilizatorul de imagine usor defect si ma uit crucis.
Aleluia, de luni iau metroul ...

Jurnal de vacanta - partea a doua

Marti e zi de piata in Moriani. Care Moriani, e o mare localitate compusa din strada principala (adica soseaua care face perimetrul insulei, evident), o straga spre munte, si una spre mare. Si mai sunt cateva alei care duc spre mare.
In total in tot satul avem:
- una bucata supermarket mare (pardon, ii zice centru comercial ca mai are si niste buticutze pe langa el)
- doua mezelarii - boucherie, da? ca doar vorbim de Franta
- doua patiserii
- o pizzerie
- un internet cafe
- 3 magazine de suveniruri
- doua magazine de lenjerii de zici ca toate turistele vin sa-si cumpere chiloti din Moriani.
- multe terase, crasmutze si gelaterii ca asta-i baza.
Si in parcarea de la pizzerie, in fiecare marti e zi de piata. Ce-si zice raluca ? Mama, venim marti, desi irosim o dimineata buna de plaja ca sa vedem/cumparam produse corsicane ... ca asa scrie pe anuntul de piata.
Zis si facut, marti dimineata, ia mami cupilu de mana si-i explica ce de minuni o sa vedem noi p-acolo.
Deci, fix doua tarabe cu produse corsicane, in rest jucarii de plaja, prosoape si hainute, toate trase la copiator, frumoase, frumoase si toate chinezesti.
Si tarabe cu flori de mina, astea da, ne-au placut, mnam, mnam ce mi-au curs ochii dupa ele, dar cum mi-ar fi stat cu gema de ametist in avion ?
Asa ca plina de indiferenta superioara am trecut pe langa ele si m-am oprit fix la carnati. Ca doar cautam un suvenir corsican pentru bunica si tati :).
Vanzator, un corsican de fro 60 ani batuti bine, uscat, coroiat , batut de vant, frate de leat cu varu lu Tutankhamon, al de-i gurist in biserica de la Koekelberg (asta e pentru cunoscatori ;) ).
Si cum ma uitam eu la produsele lui, incepe corsicanu sa-mi explice ... vede ca nu le am cu nativa lui si ma ia in franceza, he, he, ce bucurie. Si-mi arata fiecare chestie cum e inauntru de fapt, si-mi explica el cu ce hrani porcu sacrificatu pentru bucuria turistului. Dupa care, teatral, scoate custura, curbata si ascutita, taie cate o felie si-mi da sa gust, plin de mandria aia "n-ai mancat in viata ta asa ceva".
Politicoasa cum sunt de felul meu, zic ca "e gentil, dar no merci" ... oa, atata mi-a trebuit, i-a sarit egoul ala de corsican fix in aer. Si ma ia cu "madam, io sunt corsican, si pe corsicani nu-i refuzi cand iti ofera ceva "
si incepe popeasca cu egoul ei "Monsieur, io sunt femeie si zic NU exact cand vreau" bei si mi-a iesit chiar in franceza, ce le am la cearta, nici limba nu mai e o bariera pentru mine daca ma pornesc :)). "Donc, sunt vegetariana si daca n-ai un porc vegetarian pentru mine, zic nu merci, clar?"
La care face ochii mari in care citesc in toate limbile "si atunci ce cauti muiere la taraba mea ?" si io marinimoasa "caut un produs corsican pentru sotul meu".
I se lumineaza toata fata si zice in corsicana ca sotul e "un homme verro" (cu o mica urma de indoiala asupra gusturilor adevaratului la femei de si-a luat asa ciudata la usa). Cumpar io ce-i de cumparat, mi le si videaza ca sa tina pana ajungem acasa, sa vada adevaratul ce bun e porcu corsican, mancator de alune, traitor la munte si cu vedere la mare ...
Si cand sa ne zicem, frumos au revoir, il paleste curiozitatea cand vede plodu personal.
"Et lui, végétarien aussi comme vous, or verro come le papa?"
"Il e verro comme moi" ... pam pam si uite asa lasaram corsicanu cu capu pe-o parte, cum fac cateii nedumeriti.

Jurnal de vacanta - partea intai

Despre insula, am zis deja, e o minune, e de reintors, e ... Corsica.
Acu despre vacanta petrecuta in rezidenta Sognu di Rena ... rezidenta de vacanta, pe malul marii.
Adica un grup de bloculete de maxim 2 etaje, cu apartamente spatioase care includ cel putin un dormitor si bucatarie. Rezidenta in sine functioneaza pe principiu hotelier, inchiriezi apartamentul insa, nu camera. Si ai toata libertatea de a te gospodari. E si normal de vreme ce nu ai fparte aproape nici restaurant nici magazin asa ca faci cumparaturile la cateva zile si gatesti ...
Dar ansamblul in sine este incantator, cladirile sunt in jurul piscinelor (cea mare pentru adulti si cea mica pentru copii), ai vedere spre mare din destul de multe apartamente si de fapt ... esti pe plaja in fix 2 minute.

Booon, acu ca stim unde stam sa povestesc de mersul la plaja.
La inceputul lui septembrie in Franta incep scolile, deci aveam vecini pe plaja de doua tipuri: germani si italieni :).
Si cum este o zi tipica de plaja pe Moriani Plaje?

La 7.30 trecute fix, admiram cum soarele lenes lenes se ridica din valuri. Deja pruncul, ratoi ca si tata-sau vrea in apa. Ce daca io inca am pielea gainii, el vrea in apa ca-i place lui apa.
Alaturi de noi, pescarul de dimineata si un bunic care se aseaza la cativa metri distanta de noi, normal pentru o plaja goala. Ca si noi, bunicul e pe sezlong, diferit de noi insa, cara cu el jumatate de casa de jucarii, umbrele, plase, geanta frigorifica. Mitz se mira cu cea mai serioasa fata din lume:
- Mami, domnul se joaca cu toate jucariile alea? Ce tare e !!! N-am mai vazut niciodata un barbat cu atatea jucarii.


Pe la 9 incepe sa prinda viata plaja si sa curga primii turisti.
Primii si cei mai grabiti sunt nemtii. Proaspat veniti, albi albi de tot, cu ochii mici de soare, se duc departe, in gasca mare, unde plaja nu are umbrelute si sezlonguri. Se aseaza ordonat, cu distanta de 1m intre cearceafuri ... zici ca masoara sa iasa bine desenul format.
Pruncul e in apa, bineinteles. Mami, la fel de bineinteles e pe nisip. Atenta la domnia sa, marele balacitor, dar totusi pe uscat. Intre timp insa, vin italienii. O familie maaaare maaaare maaaare la stanga, una mica la dreapta. Si acu, comentarii despre italieni.
1. Nu au notiunea de spatiu vital. Nu cred ca au auzit vreodata de chestia asta si daca au auzit-o sigur s-au gandit ca e vorba de 15 cm ... Mai aveau un pic, si aia din dreapta, isi puneau cearceafu sub mine, desi plaja e si mare si era si goala. In concluzie, ma uit urat, asa cum stiu eu s-o fac asa de bine si incep sa bomban ... in toate linbile in care pot s-o fac. Deci ... isi iau catrafusele si pleaca fix in carca bunicului. Dar fix peste el s-au dus, nu la 1 metru distanta ... lipiti de el.
2. Nu au notiunea de volum la sonor. (oare cu cine om semana ca natie zgomotoasa ?) si nici de intimitate (intrebarea se aplica si aici). Si aici, cel mai clar exemplu este familia aia mare de tot din stanga. 3 frati, doi frati s'o sora, toti adulti. Ei doi cu nevestele din dotare si cate 2 plozi, sora, doar cu plozii. Tot 2.
Sora, cea mai mare dintre toti. Amanuntul asta este extrem de important, nu-i de ras Deci, 50 ani, smochina, slaba, fundul plat ca scandura, burta vizibila si umflata ... vopsita intr-un splendid rosu titian si cu un costum cu paiete multicolore. Cei doi copii, facuti la batranete, deci ... closca disperata. Da rau de tot.
"Andreaaa!!!"
"Nu te duce in apa ca e rece!
"Vino sa te dau cu crema ca e soare"
"Vino sa te pup"
"Vino sa te mai dau cu crema"
"Vino sa te mai pup"
"Stai asa!"
"Stai invers!"
"Nu mai alerga ca e soare!"
Bietul Andrea, 7-8 ani, 50kile, sunculitze la greu, evitat in ultimul hal de verisorii care jucau fotbal si-o maimutareau pe mamitzica.
"Gloriaaaaaaa!!!"
"STAI"
"Vaaaai, ai mancat la 9, daca intri in apa acum ... stii ca vomiti!"
"Stai aici!"
"Nu te misca de langa mine"
Gloria, la cei 3 ani ai ei nu stia ca daca a mancat cu 2 ore inainte va vomita in apa ... ea stia doar ca vrea in apa.
Dupa care ... incepe sa le educe pe cumnate cat de importanta e masa pentru copii. Care cumnate aveau si ele cate 2 copii, chiat mai mari decat ai ei. Si care cumnate ...s-au uitat lung si desirat la ea, s-au uitat una la cealalta si au plecat in mare.
In timpul asta cei doi domni frati jucau fotbal cu baietii personali, urland care mai tare si mai lung la fiecare lovitura reusita.
Vin mamele din apa si se aduna toti la cearceafuri. Si ce fac ?...Vorbesc, evident. Vorbesc toti odata si separat, impreuna si singuri, 200decibeli pe aria acoperita de ei ca si avionu e silentios comparativ cu ei.

Pe cealalta parte ... bunicului cu multe jucarii, ii vine bunica, fiica (carand in brate comoara - catelul mic si pufos) si nepoata ... Francezi toti, get beget.
Se crizeaza bunica si incepe sa le explica italienilor bagaciosi ca au o plaja intreaga la dispozitie sa faca pasi ... si au facut. Si au gasit ei si saracii un loc numai bun de lipit cearceafu ... langa familia extinssa de frati, plozi si mingi de fotbal.... OMG.
Si uite asa s-a pornit concertul de italiala in formatie extinsa. Cu prezentari, cu io sunt sora, el e fratele ei el e picolino ... si cu tot vacarmul aferent. Cred ca se auzeau de la sute de metri, evident ca am aflat tot ce nu ne interesa, de la meniul copiilor pana la bolile avute candva de toata familia...
Deci, da, am plecat la piscina.


Si da, preferam nemtii :)

Vacanta in Paradis

Din pacate, s-a terminat prea repede.
Din fericire, a fost.
Frumoasa, calda, intr-un loc in care Dumnezeu a facut teste de cum trebuie sa fie Paradisul. Si pentru ca i-a trebuit un nume, a iesit Corsica.
Si cu munte inalt de 2700m si plina de plaje de nisip, plina de padure si de rauri, da, are de ce se numi Insula Frumusetii.
Oamenii's mandri ca-s corsicani (nici francezi, nici italieni, ci corsicani, "oameni adevarati" dupa cum se descriu), limba e relativ ok de invatat pentru romani, ca-i mai aproape de italiana totusi, si nu are toate nazalele care umplu franceza. Si'i cald, ei sunt prietenosi si lipsiti de fitze, doar plini de orgolii, si da e fain acolo.
M-am indragostit si stiu unde mi-as petrece restul vietii.