Scoala omoara creativitatea

Ehh, daca stia mama asta, oare mai insista sa ma duc la facultate ?
Lasand insa orice gluma la o parte, ce zice Sir-ul cu pricina, m-a cam impresionat.

Sir Ken Robinson, sir datorita serviciilor aduse sistemului educational britanic, se pare ca stie bine ce zice. Si ca mama de prunc destept, creativ si plin de calitati ... ma cam ingrijorez.
Alina draga, cred ca daca ma gandesc mai bine, ideea aia cu ferma din munti este minunata. Ce zici, ne luam fro cateva dealuri prin Apuseni si ne retragem noi frumos acolo? Hranim pruncii sanatos, ii educam bine si traim fro 200 ani. Dar ce ne facem daca nu-si mai gasesc p-orma locul in "civilizatie"?

http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U

Dupa 20 de ani

Toata saptamana trecuta am avut un singur gand si o singura teama, daca va iesi bine parastasul pe care il pregateam pentru tata.
Si da, a venit duminica, am ajuns la biserica si ... o iesit bine. A fost un domn care a zis-o cel mai bine "lui Mircea i-a placut viata, si mancarea buna si vinul bun".
Asa e si asa mi-l amintesc acum, tatei i-a placut si mancarea buna si vinul de Chardonnay si femeia frumoasa. Si Harry Belafonte. Si mersul pe bicicleta. Si replica acida, cat mai rapida si mai acida. Si glumele, cat mai spumoase.
Imi pare rau ca ne-am despartit atat de repede, dar Mihai mi-a spus ca de acolo de unde e taticul meu, de pe steluta lui, sigur ma vede si e mandru de mine.
Tati, daca ma vezi, sa stii ca mi-e dor de tine si-mi pare rau ca nu ne-am cunoscut si ca adulti.

Asta e cu dedicatie :)

Draga Crina,
Mi-a placut mult cartea de la tine, chiar foarte mult. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult Italia decat India, sau poate eram eu in faza in care am apreciat mai mult pizza si pasta decat viata indiana cu meditatii si alea alea ...
Dar mi-a placut mult, ziceam ca m-oi duce si la film, dar am citit cronici cum ca ar fi departe de valoarea cartii. om vedea.


Si da, Mihai intreaba de tine, zice ca-i e dor de o fata tare frumoasa, cand ne mai vizitezi ?

Si ca sa vezi ca ai avut o mare influenta in viata noastra ... ghici ce i-am cumparat pruncului in vacanta ?
Exact!

O minunata zi de 13

Miercuri, 13 octombrie - Antwerpen
Sportpaleis
Concert
STING
Symphonicity
impreuna cu Royal Philharmonic Concert Orchestra
dirijata de Steven Mercurio

Super, un concert unde viorile au cantat la unison cu chitara. Ba chiar la una din melodii, unul dintre tobosari a cantat la ... pexal. Sau la tzeava, sau la ... ce-o fi fost tubul ala lung, da lung de tot.

Ce-a facut Sting? Poi ... a cantat cum stie el sa cante, a dansat un pic, ne-a ridicat pe toti in picioare, o avut 4 bisuri, in total a cantat aproape 3 ore. Impecabil, minunat, un concert care ne-a trimis acasa mai buni si mult mai fericiti

Iar dirijorul ... un spectacol. O dirijat, o tzopait, o dansat si o fost ... super haios. Si arata si bine as putea spune :).
Nu cred ca am vazut vreodata o piesa rock cantata cu atata suflet de membrii unei filarmonici (si inca regala nu alta), sincer credeam ca le vor lua foc viorile, ioi ce fain o fost.


Oare daca promit ca sunt cuminte mult timp de acu incolo, ma asculta Mos Craciun ca cel mai frumos cadou ar fi sa-mi cante Sting unplugged ? Fields of gold, eventually?


ps: "Be yourself, don't matter what they say" dixit Sting

azi

Ce mi-o fi trebuit mie sa merg cu busu dimineata? Si de ce nu mi-o placea mie sa merg cu metroul? Ca e frumos, prin tunel, baie de multime, plecari si opriri energice ... dar putine curbe.
Am nimerit azi un sofer tare prost dispus ca-i vineri dimineata in tura pe bus. Deci, tot drumul meu a fost o insiruire de
1. pornire brusca - cap pe spate pentru incalzirea coloanei
2. oprit dupa 20 secunde, adica venea o masina de pe strada din dreapta (aici prioritatea de dreapta e mai sfanta decat anafura) - cap in fata, tot pentru incalzire
3. pornit iar la fel de brusc, cred ca testa pornirea dintr'a treia
4. incetinit in scartait (da poate si busu) si luat curba sau sens giratoriu cu cea mai mare ura din lume ...
5. accelerat ca la curse - simti oarecari ameteli, poate nu ti-ai incalzit coloana destul ....
6. frana din tot sufletul, statie.
Iti tragi respiratia si te tii bine in scaun ca stii ca se repeta toti pasii de dinainte, pana ajungi in statia ta. Zici in sinea ta ca e mai bine cu busu decat cu metroul, ca macar ai la ce te uita afara ... asta daca reusesti sa mai vezi ceva de cat ti s-au impaienjenit ochii.
Si uite asa, daca aveai rau de masina inainte, acu esti in transa, si daca nu aveai ... tocmai incerci experiente noi.
Eu am stabilizatorul de imagine usor defect si ma uit crucis.
Aleluia, de luni iau metroul ...

Jurnal de vacanta - partea a doua

Marti e zi de piata in Moriani. Care Moriani, e o mare localitate compusa din strada principala (adica soseaua care face perimetrul insulei, evident), o straga spre munte, si una spre mare. Si mai sunt cateva alei care duc spre mare.
In total in tot satul avem:
- una bucata supermarket mare (pardon, ii zice centru comercial ca mai are si niste buticutze pe langa el)
- doua mezelarii - boucherie, da? ca doar vorbim de Franta
- doua patiserii
- o pizzerie
- un internet cafe
- 3 magazine de suveniruri
- doua magazine de lenjerii de zici ca toate turistele vin sa-si cumpere chiloti din Moriani.
- multe terase, crasmutze si gelaterii ca asta-i baza.
Si in parcarea de la pizzerie, in fiecare marti e zi de piata. Ce-si zice raluca ? Mama, venim marti, desi irosim o dimineata buna de plaja ca sa vedem/cumparam produse corsicane ... ca asa scrie pe anuntul de piata.
Zis si facut, marti dimineata, ia mami cupilu de mana si-i explica ce de minuni o sa vedem noi p-acolo.
Deci, fix doua tarabe cu produse corsicane, in rest jucarii de plaja, prosoape si hainute, toate trase la copiator, frumoase, frumoase si toate chinezesti.
Si tarabe cu flori de mina, astea da, ne-au placut, mnam, mnam ce mi-au curs ochii dupa ele, dar cum mi-ar fi stat cu gema de ametist in avion ?
Asa ca plina de indiferenta superioara am trecut pe langa ele si m-am oprit fix la carnati. Ca doar cautam un suvenir corsican pentru bunica si tati :).
Vanzator, un corsican de fro 60 ani batuti bine, uscat, coroiat , batut de vant, frate de leat cu varu lu Tutankhamon, al de-i gurist in biserica de la Koekelberg (asta e pentru cunoscatori ;) ).
Si cum ma uitam eu la produsele lui, incepe corsicanu sa-mi explice ... vede ca nu le am cu nativa lui si ma ia in franceza, he, he, ce bucurie. Si-mi arata fiecare chestie cum e inauntru de fapt, si-mi explica el cu ce hrani porcu sacrificatu pentru bucuria turistului. Dupa care, teatral, scoate custura, curbata si ascutita, taie cate o felie si-mi da sa gust, plin de mandria aia "n-ai mancat in viata ta asa ceva".
Politicoasa cum sunt de felul meu, zic ca "e gentil, dar no merci" ... oa, atata mi-a trebuit, i-a sarit egoul ala de corsican fix in aer. Si ma ia cu "madam, io sunt corsican, si pe corsicani nu-i refuzi cand iti ofera ceva "
si incepe popeasca cu egoul ei "Monsieur, io sunt femeie si zic NU exact cand vreau" bei si mi-a iesit chiar in franceza, ce le am la cearta, nici limba nu mai e o bariera pentru mine daca ma pornesc :)). "Donc, sunt vegetariana si daca n-ai un porc vegetarian pentru mine, zic nu merci, clar?"
La care face ochii mari in care citesc in toate limbile "si atunci ce cauti muiere la taraba mea ?" si io marinimoasa "caut un produs corsican pentru sotul meu".
I se lumineaza toata fata si zice in corsicana ca sotul e "un homme verro" (cu o mica urma de indoiala asupra gusturilor adevaratului la femei de si-a luat asa ciudata la usa). Cumpar io ce-i de cumparat, mi le si videaza ca sa tina pana ajungem acasa, sa vada adevaratul ce bun e porcu corsican, mancator de alune, traitor la munte si cu vedere la mare ...
Si cand sa ne zicem, frumos au revoir, il paleste curiozitatea cand vede plodu personal.
"Et lui, végétarien aussi comme vous, or verro come le papa?"
"Il e verro comme moi" ... pam pam si uite asa lasaram corsicanu cu capu pe-o parte, cum fac cateii nedumeriti.

Jurnal de vacanta - partea intai

Despre insula, am zis deja, e o minune, e de reintors, e ... Corsica.
Acu despre vacanta petrecuta in rezidenta Sognu di Rena ... rezidenta de vacanta, pe malul marii.
Adica un grup de bloculete de maxim 2 etaje, cu apartamente spatioase care includ cel putin un dormitor si bucatarie. Rezidenta in sine functioneaza pe principiu hotelier, inchiriezi apartamentul insa, nu camera. Si ai toata libertatea de a te gospodari. E si normal de vreme ce nu ai fparte aproape nici restaurant nici magazin asa ca faci cumparaturile la cateva zile si gatesti ...
Dar ansamblul in sine este incantator, cladirile sunt in jurul piscinelor (cea mare pentru adulti si cea mica pentru copii), ai vedere spre mare din destul de multe apartamente si de fapt ... esti pe plaja in fix 2 minute.

Booon, acu ca stim unde stam sa povestesc de mersul la plaja.
La inceputul lui septembrie in Franta incep scolile, deci aveam vecini pe plaja de doua tipuri: germani si italieni :).
Si cum este o zi tipica de plaja pe Moriani Plaje?

La 7.30 trecute fix, admiram cum soarele lenes lenes se ridica din valuri. Deja pruncul, ratoi ca si tata-sau vrea in apa. Ce daca io inca am pielea gainii, el vrea in apa ca-i place lui apa.
Alaturi de noi, pescarul de dimineata si un bunic care se aseaza la cativa metri distanta de noi, normal pentru o plaja goala. Ca si noi, bunicul e pe sezlong, diferit de noi insa, cara cu el jumatate de casa de jucarii, umbrele, plase, geanta frigorifica. Mitz se mira cu cea mai serioasa fata din lume:
- Mami, domnul se joaca cu toate jucariile alea? Ce tare e !!! N-am mai vazut niciodata un barbat cu atatea jucarii.


Pe la 9 incepe sa prinda viata plaja si sa curga primii turisti.
Primii si cei mai grabiti sunt nemtii. Proaspat veniti, albi albi de tot, cu ochii mici de soare, se duc departe, in gasca mare, unde plaja nu are umbrelute si sezlonguri. Se aseaza ordonat, cu distanta de 1m intre cearceafuri ... zici ca masoara sa iasa bine desenul format.
Pruncul e in apa, bineinteles. Mami, la fel de bineinteles e pe nisip. Atenta la domnia sa, marele balacitor, dar totusi pe uscat. Intre timp insa, vin italienii. O familie maaaare maaaare maaaare la stanga, una mica la dreapta. Si acu, comentarii despre italieni.
1. Nu au notiunea de spatiu vital. Nu cred ca au auzit vreodata de chestia asta si daca au auzit-o sigur s-au gandit ca e vorba de 15 cm ... Mai aveau un pic, si aia din dreapta, isi puneau cearceafu sub mine, desi plaja e si mare si era si goala. In concluzie, ma uit urat, asa cum stiu eu s-o fac asa de bine si incep sa bomban ... in toate linbile in care pot s-o fac. Deci ... isi iau catrafusele si pleaca fix in carca bunicului. Dar fix peste el s-au dus, nu la 1 metru distanta ... lipiti de el.
2. Nu au notiunea de volum la sonor. (oare cu cine om semana ca natie zgomotoasa ?) si nici de intimitate (intrebarea se aplica si aici). Si aici, cel mai clar exemplu este familia aia mare de tot din stanga. 3 frati, doi frati s'o sora, toti adulti. Ei doi cu nevestele din dotare si cate 2 plozi, sora, doar cu plozii. Tot 2.
Sora, cea mai mare dintre toti. Amanuntul asta este extrem de important, nu-i de ras Deci, 50 ani, smochina, slaba, fundul plat ca scandura, burta vizibila si umflata ... vopsita intr-un splendid rosu titian si cu un costum cu paiete multicolore. Cei doi copii, facuti la batranete, deci ... closca disperata. Da rau de tot.
"Andreaaa!!!"
"Nu te duce in apa ca e rece!
"Vino sa te dau cu crema ca e soare"
"Vino sa te pup"
"Vino sa te mai dau cu crema"
"Vino sa te mai pup"
"Stai asa!"
"Stai invers!"
"Nu mai alerga ca e soare!"
Bietul Andrea, 7-8 ani, 50kile, sunculitze la greu, evitat in ultimul hal de verisorii care jucau fotbal si-o maimutareau pe mamitzica.
"Gloriaaaaaaa!!!"
"STAI"
"Vaaaai, ai mancat la 9, daca intri in apa acum ... stii ca vomiti!"
"Stai aici!"
"Nu te misca de langa mine"
Gloria, la cei 3 ani ai ei nu stia ca daca a mancat cu 2 ore inainte va vomita in apa ... ea stia doar ca vrea in apa.
Dupa care ... incepe sa le educe pe cumnate cat de importanta e masa pentru copii. Care cumnate aveau si ele cate 2 copii, chiat mai mari decat ai ei. Si care cumnate ...s-au uitat lung si desirat la ea, s-au uitat una la cealalta si au plecat in mare.
In timpul asta cei doi domni frati jucau fotbal cu baietii personali, urland care mai tare si mai lung la fiecare lovitura reusita.
Vin mamele din apa si se aduna toti la cearceafuri. Si ce fac ?...Vorbesc, evident. Vorbesc toti odata si separat, impreuna si singuri, 200decibeli pe aria acoperita de ei ca si avionu e silentios comparativ cu ei.

Pe cealalta parte ... bunicului cu multe jucarii, ii vine bunica, fiica (carand in brate comoara - catelul mic si pufos) si nepoata ... Francezi toti, get beget.
Se crizeaza bunica si incepe sa le explica italienilor bagaciosi ca au o plaja intreaga la dispozitie sa faca pasi ... si au facut. Si au gasit ei si saracii un loc numai bun de lipit cearceafu ... langa familia extinssa de frati, plozi si mingi de fotbal.... OMG.
Si uite asa s-a pornit concertul de italiala in formatie extinsa. Cu prezentari, cu io sunt sora, el e fratele ei el e picolino ... si cu tot vacarmul aferent. Cred ca se auzeau de la sute de metri, evident ca am aflat tot ce nu ne interesa, de la meniul copiilor pana la bolile avute candva de toata familia...
Deci, da, am plecat la piscina.


Si da, preferam nemtii :)

Vacanta in Paradis

Din pacate, s-a terminat prea repede.
Din fericire, a fost.
Frumoasa, calda, intr-un loc in care Dumnezeu a facut teste de cum trebuie sa fie Paradisul. Si pentru ca i-a trebuit un nume, a iesit Corsica.
Si cu munte inalt de 2700m si plina de plaje de nisip, plina de padure si de rauri, da, are de ce se numi Insula Frumusetii.
Oamenii's mandri ca-s corsicani (nici francezi, nici italieni, ci corsicani, "oameni adevarati" dupa cum se descriu), limba e relativ ok de invatat pentru romani, ca-i mai aproape de italiana totusi, si nu are toate nazalele care umplu franceza. Si'i cald, ei sunt prietenosi si lipsiti de fitze, doar plini de orgolii, si da e fain acolo.
M-am indragostit si stiu unde mi-as petrece restul vietii.

Azi, Safta reloaded :)

Nu de alta, dar ... mi-a zis Cosmin ca l-am lasat in coada de peshte. A ramas Safta rece au ba ?
Ei bine, nu, Safta nu e rece, Safta se'nfierbanta ca sa-l parafrazez pe Margineanu cu Jeana lui cu tot.
Pe Safta, nerecunoscatoarea mea masina de spalat, da, cea plimbata cu masina prin Europa ... chiar ea, cea care are locul ei la intaltime chiar la fereastra ... ei bine ... pe Safta a reparat-o SOTUL.
Da, el, cavalerul meu pe cal alb, cel care mi-a readus zambetul pe buze si mai ales linistea in neuron.
O studiat filmuletele despre demontatul de Safte, o facut comanda de rezistenta (piesa infama plina de calcar cu tot calgonu pus ...) in Anglia unde se gasea la jumatate de pret fata de Belgia ... si cand o venit o si montat-o.
De atunci ... Safta spala, si la 30 si la 90 grade, asa, sa nu-si piarda exectitiul.

portia a doua - tot de romania ... bineinteles

Cum ramase din postul anterior ? Ca nu stiu la ce ora sa ma duc si tare ma zbateam in nedumeriri cronice. La ce ora sa ma duc ...
Poi, m-am dus la 8 si jumate trecute fix, ca romanu ... ca sa-mi ocup un loc cat mai bun in coada. Deci, 8 jumate, eram a 16a la coada. Cu cartea'n mana, cu nervu strunit ca doara nu ma trateaza ambasada de greata cronica sau de scarba de romanisme ...
Intre timp, vara bruxeleza si-a intrat in drepturi si a inceput sa ploua sanatos ca doara asa creste iarba verde si bogata. Tot intre timp, masina de politie patrula linistita pe strada cu ochiu de flamand vigilent pe romanii recalcitranti. In fata mea, o tanara domnita pe care o suspectam de un patriotism ieftin: pantofiori rosii de lac (daca o vedea, Mihai cred ca o intreba daca e zana buna sau o cheama Dorothy), fusta albastra si sacoul galben. O minune, nu alta, steagul romanesc arata demential pe ea.
Ora 9, se deschide usa ... ura !!!! De data asta, nu mai iau nici un bon de ordine si stau direct in coada. Chestia aia de avertizare ... zice ca servesc tot 66 ... macar sunt consecventi.
Norocul meu ... trei sferturi din cei din fata mea erau atat de ocupati de problemele personale, incat nu au citit anunturile de pe pereti care te avertizeaza ca trebuie sa ai completate toate actele si deci sunt trimisi pe rand sa scrie de zor una si alta.
In fata mea, domnisoara tricolor ... de fapt evreica, si mandra posesoare a cetateniei romane din partea mamei, vorbitoare de engleza. M-am uitat la ea cu ochii si mai mari ... ce-ti trebe mama cetatenia romana ? N-ai una mai buna deja ? Se pare ca nu strica totusi. Avea nevoie de o chestie nemaivazuta si nemaipomenita, pe care niciodata ambsada/consulatu romanesc nu le-au mai completat si deci ... "ne pare rau, nu va putem ajuta. auzi tu, cum ii zic io asteia in engleza ca nu stim sa-i facem ce vrea ea ca nu avem nici un exemplu?!?". Cred ca biata de ea si-a blestemat si ziua in care a primit cetatenia ... mai ales ca asta ii trebuia. O hartie care sa ateste cand a devenit cetatean roman ... greu frate, daca nu aveau model ...
Vine randul meu ... dau actu, dau declaratia, dau alea alea, dau banii ... si ce aud.
"nu va pot face actul ... dar daca insistati ... vi-l fac, dar e pe riscul dumneavoastra, ca nu va fi valabil, nu il vor lua in considerare la frontiera" ... "dar sa nu veniti dupa aia la mine ca asa si pe dincolo ... " La care se adauga intrebari/comentarii de genul:
"si unde sta copilul in Belgia?"
"acasa, cu parintii lui"
"si ce face el aici?"
"se duce la gradi" ... ma intreb si eu ce poate face un copil, se duce la gradi sau la scoala
"mda, s-au gasit toti sa-si aduca plozii in belgia ...."
am intrebat-o politicos daca a spus ceva, ca asa mi s-a parut, si ca daca vrea sa ne certam, eu n-am nimic impotriva, sunt doar in a treia zi la ei si destul de enervata ... plus ca totusi, vin din bucuresti asa ca abia astept o provocare adevarata, ca belgienii nu se ridica la inaltimea adecvata ... n-a vrut ... ba chiar a inghitit in sec ...
in 5 minute am avut hartia semnata si parafata ... ce face politetea din om :). Si nu-mi trebuia decat imputernicirea ca tatal poate scoate cupilu din tara, ca sa-l aduca acasa, in Belgia. Mare chestie ... numai 60euro pentru o hartie completata de mana mea, pe care au pus o stampila si o semnatura.
Si au facut crizele de rigoare ca le-am dat bani mari si nu aveau rest ... ca nu-i treaba lor sa aiba rest, nu-s supermarket ...
Ma leshi ....
Recunosc ca am plecat de acolo intr-o stare de totala multumire. Fata de noi ca am ales ce am ales. DA, MERITA.

Mi-am luat portia de romania. Si mai am de luat ...

De ce sa vorbesc si sa comentez numai despre belgieni? De ce nu cate ceva si despre cei de-un neam cu mine? Ca merita. Nu-i romanu al mai motzat, mai destept si mai "smecher"? Vorba ceea, din neamu al ales care va salva umanitatea de cine stie ce cataclisme ... bla, bla, bla

No bun, sa incepem cu ipoteza:

- Ai nevoie de o hartie, o semnatura sau o informatie de la o autoritate romaneasca...
- Ghinion, nu esti in tara unde daca ai noroc, nevoia ta ar putea fi rezolvata in mai multe locuri, si implicit ai mai multe alternative. Nu stiu daca ai putea avea in mod implicit un avantaj ... e posibil sa ai mai multe alternative de nervi si ceva mai multe drumuri de facut. Dar sa gandim pozitiv zicand ca totusi, in tara, poate ai mai multe sanse de rezolvat o problema in timp util si fara sa-ti arzi neuronii de nervi.
- Deci, urmarit de ghinion, esti in tara straina si ... ai nevoie de hartie semnata parafata si mai ales parfumata de vajnicul functionar roman.

Rezolvarea problemei e simpla:

- Daca tot esti cititor de blog, inseamna ca deja stii ca primul lucru pe care il faci, e sa cauti pe net ce acte iti trebuie ca sa poti avea actul tau semnat. Si mai cauti datele de contact ale ... ambasadei sau consulatului roman. Zis si facut. Gasit ambasada, gasit consulat, gasit si programul de functionare.
Aici, primul soc, nu se lucreaza cu publicul decat maxim 3 ore pe zi ... dar ... atentie ca nu poti intra cand vrei si cum vrei in consulat chiar in timpul programului. Cu o jumatate de ora inainte de finalul programului, se inchid usile. Luni, la 11.30 trecute fix usile sunt inchise ca doara aveau de lucru pana la 12.
Dai sa negociezi cu gorila de la usa:
"stimate domn, este totusi 11.20, maxim 11.23, inca nu este 11.30, nu se poate totusi sa ma lasati sa intru?"
"doamna ceasul nostru e 11.30, io stiu ce chinezarie aveti la mana?, ce ma intereseaza pe mine cat e ceasul domneavoastra ... "
Ce sa mai zici, zici destule dar degeaba sa ca iti iei "chinezaria" facuta in tara ceasurilor, de care nu doar ca esti mandra, dar si foarte atasata sentimental, asa ca te abti din rasputeri sa nu i-o bagi pe gat si pleci...
Gandindu-te ca toti incapabilii si nesimtitii astia sunt platiti din taxele pe care le plateai si tu candva. Si te bucuri.

- In acest tragic context, iti propui ca a doua zi sa te duci in timp util, si mai bine ajungi inainte de inceperea programului, nu strica un pic de asteptare. Deci, marti, programul incepe la 14.00, ajungi pe la 13.30 ... te uiti si nu-ti vine a crede, la coada ai deja numarul 56 si te intrebi daca ai vreo sansa sa termini ce ai nevoie.
La 14.00 (macar sunt punctuali ...) se deschide usa si intra toata multimea care astepta. Exact la intrarea in sala de asteptare, ai un aparat pe care deja il cunosti din tarile civilizate unde iti petreci timpul, care elibereaza numere de ordine. Deasupra lui scrie frumos in romaneste ca iti trebe numar la prezentarea la ghiseu. Booon, iti iei numarul 30 si nu-ti vine sa crezi ce noroc pe tine ca ai avansat in numar .... dar cand te uiti ca omu dupa ecranul care trebe sa afiseze numarul curent ... ce arata ? Arata "azi servim 66" 66 ce ?
- Intre timp ... lumea mai experimentata se inghesuie in zona din fata a cozii ajunsa deja o gloata tipica romaneasca. Cu pirande, cu bunici care stiu ele pe cineva si care au ele o programare pentru alt serviciu, cu doamne isterice ca le pune mana pe fund nu stiu ce domn, cu copii plangaciosi, nervosi sau doar obositi. Cu piranzii pirandelor care deja se impung in expresii si priviri "galese" cu extremistii care le zic tzigani.
- Daca tot ai invatat sa citesti, in timp ce in jurul tau se intampla o intreaga harmalaie si o mare nebunie ... vezi ca pe pereti, scrie: "pentru orice nevoie, cautati in sertarele cu cereri si completati-va cererea pana ajungeti la ghiseu". Deci ... zici, daca ma conformez, poate poate scade din timp ... si incepe aventura drumul pana la sertare. Care e presarat cu "unde te bagi cucoana, vrei sa-mi iei locul?"; "nu acolo este coada, treceti la fund"; "uita-te pe unde mergi, nu vezi ca mi-am pus geanta pe jos?" ... si altele similare. Pana la urma razbesti, ajungi la locul comoarei, iei cele doua hartzoage. Aia absolut obligatorie, pe care trebe s-o completezi indiferent de nevoie ... e doar o declaratie ca apelezi la serviciile consulare, n-ai mai apela la ele, si a doua e de fapt hartia ta, de la procura generala pana la procura de scos cupilu din tara ...
- Te uiti disperat dupa un loc in jurul mesei imense din mijlocul camerei, poate reusesti sa completezi hartiile cu pricina, dar ... masa e plina de genti, posete, pungi de cumparaturi, copii pusi la odihnit, bunici sprijinindu-se. Si de jur imprejurul lor ... aceeasi gloata disperata sa se inscrie in fatidica limita de 66.
- Cum inca crezi ca ordinea este cea data de biletele si ca la ghiseu se va cere respectarea lor, te duci frumos un pic afara si completezi declaratiile pe genunchi.
- Te intorci numai bine sa asisti la discutiile elevate purtate intre una dintre functionare si gloata "nu vedeti ca aici e aer conditionat? inchideti usa ca sa putem avea aer! stati toti aici gramada ca animalele si nu ne lasati sa ne facem treburile". Booon, "doamna" cu pricina dupa ce a facut educatie si pe ziua de azi, pleaca trantind o usa, sa priceapa toata lumea cat de rau poate fi de deranjata ... in comentariile si huiduielile pe care oricine si le poate imagina.
- Plin de glorie, te reintorci la ce fusese locul tau, intreband "nu va suparati, aveti idee la ce numar s-a ajuns ?" "Puaahhhhaaahhhhhaaaa" - asta fuse raspunsul. Dupa care: "Sunteti pentru prima data aici. Nu se iau in considerare bonurile doamna, care cum ajunge si mai ales se inghesuie" ... "poi si atunci la usa de ce scrie si mai ales de ce toata lumea si-a luat numar de ordine?" intreaba si proasta satului (adica je) ..."Poi daca sunt acolo?"
- Concluzie, te retragi intr-un colt, alaturi de alti oropsiti ai soartei cu priviri la fel de imbecile ca si ale tale si dai telefon, macar sa te descarci ca uite ce victima a romanismului, birocratiei, lipsei de organizare si de bun simt esti.
- Intre timp, in gloata lucrurile evolueaza, pirandele incep sa se impinga si piranzii sa se dea cocosi. Usa e tot inchisa, sa stea aerul conditionat ... care de mult e insuficient. Mirosurile de transpiratie, tigara, alea alea si inca niste alea se combina ... te dai batut si zici mai bine vin maine cu fro ora inainte de prima ora, macar ca stiu acu si ma straduiesc sa fiu printre primii.
- Dai sa pleci, doi piranzi se iau la bataie, vin bodiguarzii ... se cearta toata lumea cu toata lumea. Se inchide ghiseul, gloata este scoasa afara in stilul deja banuit "afara animalelor, uite ce mizerie ati facut!". Pe buna dreptate, era ca in grajd acolo ... din foarte multe puncte de vedere.
- Victorie, ai plecat, de pe strada, grabindu-te inapoi la munca .... mai arunci o privire inapoi spre bucata ta de tara. Unde lumea se imbranceste cu paznicii si toata lumea se cearta cu toata lumea.
- Si in acest context ... de film de Kusturita un pic de groaza, un pic de thriller si multa prostie romaneasca ... ma intreb ...la ce ora sa ma duc io acolo daca programul oficial incepe la 9 ?

end of story, today's story, tomorrow will be another story,

Ups, La Multi Ani !

-->

Mi-e drag de prietenele mele, de departe parca le simt mai aproape sufleteste. Faptul ca nu ne mai vedem asa des, da mai multa valoare fiecare intalniri si fiecarei clipe petrecute impreuna.

Mi-e drag de cate ori apucam sa furam minute, minute dragi si pretioase in care sa ne scriem "mi-e dor de tine fata, zi-mi ce mai faci", "munca, ce sa fac, ne-a zapacit criza, voi" ... "si noi la fel", "pup", "pa".

Acum nu mai simti din inflexiunea vocii ca se grabeste, vezi ca raspunde pe mess cu "k", "bn" si alte acronime. Parca am luat-o razna roboti haotici alergand, dupa ce alergam, Dumnezeu cu mila ca noi sigur nu stim.

Mi-am notat constiincioasa zilele de nastere ale tuturor persoanelor dragi sufletului meu. In fiecare an transcriu dintr-o agenda in alta, numele celor pe care imi propun cu sfintenie sa nu cumva sa uit sa le zic macar "La multi ani!" de zi de nastere daca altfel nu mai reusim sa comunicam. Prefer sa le scriu in agenda decat remindere in telefon ... pe ea o am sigur tot anul, telefonul ... niciodata nu stiu ce fac cu el. Desi, daca ar avea alarma si agenduta mea din poseta, ar fi minunata :).

Si tot in fiecare an, uit cel putin o data pe luna sa fac ce mi-am propus cu atata ravna la inceput de an ... ma intreb ... m-a prins deja de tot decrepitudinea, sunt extrem de superficiala sau doar o prietena care doar se vrea buna dar nu reuseste. Macar imi pare rau, dar rau de tot, ca iar am comis-o ... ce sa mai zic ...

LA MULTI ANI !

Franceza ... parfum de levantica

La cafeterie, cu colegul francez, despre limba franceza. ... cea usoara de invatat.
Exemplu concret: se ia cuvantul busola. Dialogul este ... doar tradus ;).
Colegu: Nu inteleg ce ti se pare dificil. Citesti cum se scrie. [busol] = traducere fonetica
Io: Te rog spune-mi cum se scrie, ca nu cred ca daca iese [busol] asa se si scrie.
Colegu: Bineinteles ca trebuie sa stii ca ou=[u].
Io: Numai atat? Si terminatia ? N-o sa-mi spui ca nu mai urmeaza ceva dupa l-ul ala de la final... fara sa ma gandesc ca mai exista si alte fineturi
Colegu: A, normal, cum o sa citim terminatia in franceza? ! Ochii sunt mari si se uita socati, auzi blasfemie ... Deci ... se termina in le=[l]
Io: Oa, asa cuvant usor mi-am gasit de cautat diferente ? Unde n-am decat 2 reguli, nici o nazala, nici o finete?
Colegu: Sper ca stii ca s=[z], si ca numai ss=[s] ... Simplu, nu trebuie decat sa stii regulile.
Io: Corect, si ca tot mi-am amintit ... ce regula aplicati voi la august?
Colegu: Regula ca franceza e o limba vie, care evolueaza si care evident ca isi pastreaza scrisul etimologic si vorbitul in plina evolutie ...


busola = boussole [busol]
august = Août [u]Concluzie: de cate ori iti vine sa te miri ca dintr-un cuvant de 10 caractere citesti mijlocul si p-ala ciudat ... tii minte regula cu limba vie si mai ales evoluata

merde (care nu vine de la merdenea)

Mda, Safta e ... rece

Ar fi greu de crezut ca prietenii mei sa nu stie cine e Safta ...
Safta e masina mea de spalat. Zic a mea desi am platit amandoi la ea si spala pentru toata casa, dar ... ca in orice familie normala, masina de spalat e a mea si masina de condus e a lui. Evident :) .
Deci, Safta e rece. E ingrozitor de rece chiar si cand programul zice ca ar trebui sa incalzeasca la 90 grade. Si nu doar ca-i rece dar nici macar nu se mai tine de cuvant ... zice ca termina un program in 2 ore jumate si de fapt ii ia 4 ore trecute fix.
E clar, Safta e nerecunoscatoare si nesuferita. Dupa ce am plimbat-o toata Europa, dupa ce ca are locul ei la geam sa vada lumea si sa nu se plictiseasca, dupa ce ca are in fiecare ceva de facut pentru exercitiu (face bine la incheieturi si la moral) ... ea ce face ? Ea ramane rece si insensibila ...
Mda, asta e cu fetele, tu le dai de toate si ele tot reci raman.

Emma e iubire

Nici o lupta nu e pierduta pana in ultimul moment. Nu poti renunta la lupta atata timp cat iti bate inima si ai ochii deschisi.

Cred in Dumnezeu si in planurile Lui. Cred in bunatatea Lui netarmurita, si cred ca are un plan pentru fiecare dintre noi. De noi depinde cum ducem la indeplinire planurile Lui, cum alegem sa ne traim viata.
Sunt unii oameni mai aproape de sfintenie decat altii, sunt oameni care-si asuma sa repare sau sa rascumpere greseli si sa ispaseasca pacate. Emma e unul din sufletele mari care si-a ales aceasta cale. A facut-o la inceputul drumului, a avut motivele ei mai presus de intelegerea noastra. Pe ea o vrea Domnul aproape de el. Pe ea care a cunoscut atat de bine si copilaria frumoasa, si cea chinuita, si joaca si suferinta si dragostea netarmurita a mamei si indiferenta oamenilor. Pe ea cea care a trait putin dar atat de intens, pe ea care in cativa ani a trait vietile multora.
A schimbat vieti, a imbogatit suflete, si-a lasat povestea scrisa in inimile nostre. Emma, Aida, ma plec in fata voastra.

Emma, licurici drag, a trecut un an de cand lumina ta se vede in cer. A trecut un an de cand ne e dor de tine.
Sa-ti fie zborul jucaus si frumos, asa cum ai fost tu aici printre noi.

Alo, alo, alo .... aloooooooooooo

Pana ca si la biserica suna telefonul, e normal ca telefonul sa sune ca doara el e un biet aparat nu stie unde esti si ce ai de facut, dar e la fel de normal sa-l lasi pe sonor normal ?
"Ma scuzati parinte, e un telefon urgent ... afacerile astea", in mijlocul spovedaniei ... da, intr-adevar afacerile astea, nici macar in biserica nu te lasa, tu incerci bietul de tine sa arati ca iti pasa, ca esti un bun crestin, ca faci tot ce tine de tine (ce-mi place mie expresia asta ... "i do my best" e una din favoritele mele), dar uite cum tot apare ispita.
Ptiu, piei ispita, pune telefonul pe "silent".