joi, 23 septembrie 2010

Jurnal de vacanta - partea a doua

Marti e zi de piata in Moriani. Care Moriani, e o mare localitate compusa din strada principala (adica soseaua care face perimetrul insulei, evident), o straga spre munte, si una spre mare. Si mai sunt cateva alei care duc spre mare.
In total in tot satul avem:
- una bucata supermarket mare (pardon, ii zice centru comercial ca mai are si niste buticutze pe langa el)
- doua mezelarii - boucherie, da? ca doar vorbim de Franta
- doua patiserii
- o pizzerie
- un internet cafe
- 3 magazine de suveniruri
- doua magazine de lenjerii de zici ca toate turistele vin sa-si cumpere chiloti din Moriani.
- multe terase, crasmutze si gelaterii ca asta-i baza.
Si in parcarea de la pizzerie, in fiecare marti e zi de piata. Ce-si zice raluca ? Mama, venim marti, desi irosim o dimineata buna de plaja ca sa vedem/cumparam produse corsicane ... ca asa scrie pe anuntul de piata.
Zis si facut, marti dimineata, ia mami cupilu de mana si-i explica ce de minuni o sa vedem noi p-acolo.
Deci, fix doua tarabe cu produse corsicane, in rest jucarii de plaja, prosoape si hainute, toate trase la copiator, frumoase, frumoase si toate chinezesti.
Si tarabe cu flori de mina, astea da, ne-au placut, mnam, mnam ce mi-au curs ochii dupa ele, dar cum mi-ar fi stat cu gema de ametist in avion ?
Asa ca plina de indiferenta superioara am trecut pe langa ele si m-am oprit fix la carnati. Ca doar cautam un suvenir corsican pentru bunica si tati :).
Vanzator, un corsican de fro 60 ani batuti bine, uscat, coroiat , batut de vant, frate de leat cu varu lu Tutankhamon, al de-i gurist in biserica de la Koekelberg (asta e pentru cunoscatori ;) ).
Si cum ma uitam eu la produsele lui, incepe corsicanu sa-mi explice ... vede ca nu le am cu nativa lui si ma ia in franceza, he, he, ce bucurie. Si-mi arata fiecare chestie cum e inauntru de fapt, si-mi explica el cu ce hrani porcu sacrificatu pentru bucuria turistului. Dupa care, teatral, scoate custura, curbata si ascutita, taie cate o felie si-mi da sa gust, plin de mandria aia "n-ai mancat in viata ta asa ceva".
Politicoasa cum sunt de felul meu, zic ca "e gentil, dar no merci" ... oa, atata mi-a trebuit, i-a sarit egoul ala de corsican fix in aer. Si ma ia cu "madam, io sunt corsican, si pe corsicani nu-i refuzi cand iti ofera ceva "
si incepe popeasca cu egoul ei "Monsieur, io sunt femeie si zic NU exact cand vreau" bei si mi-a iesit chiar in franceza, ce le am la cearta, nici limba nu mai e o bariera pentru mine daca ma pornesc :)). "Donc, sunt vegetariana si daca n-ai un porc vegetarian pentru mine, zic nu merci, clar?"
La care face ochii mari in care citesc in toate limbile "si atunci ce cauti muiere la taraba mea ?" si io marinimoasa "caut un produs corsican pentru sotul meu".
I se lumineaza toata fata si zice in corsicana ca sotul e "un homme verro" (cu o mica urma de indoiala asupra gusturilor adevaratului la femei de si-a luat asa ciudata la usa). Cumpar io ce-i de cumparat, mi le si videaza ca sa tina pana ajungem acasa, sa vada adevaratul ce bun e porcu corsican, mancator de alune, traitor la munte si cu vedere la mare ...
Si cand sa ne zicem, frumos au revoir, il paleste curiozitatea cand vede plodu personal.
"Et lui, végétarien aussi comme vous, or verro come le papa?"
"Il e verro comme moi" ... pam pam si uite asa lasaram corsicanu cu capu pe-o parte, cum fac cateii nedumeriti.

miercuri, 22 septembrie 2010

Jurnal de vacanta - partea intai

Despre insula, am zis deja, e o minune, e de reintors, e ... Corsica.
Acu despre vacanta petrecuta in rezidenta Sognu di Rena ... rezidenta de vacanta, pe malul marii.
Adica un grup de bloculete de maxim 2 etaje, cu apartamente spatioase care includ cel putin un dormitor si bucatarie. Rezidenta in sine functioneaza pe principiu hotelier, inchiriezi apartamentul insa, nu camera. Si ai toata libertatea de a te gospodari. E si normal de vreme ce nu ai fparte aproape nici restaurant nici magazin asa ca faci cumparaturile la cateva zile si gatesti ...
Dar ansamblul in sine este incantator, cladirile sunt in jurul piscinelor (cea mare pentru adulti si cea mica pentru copii), ai vedere spre mare din destul de multe apartamente si de fapt ... esti pe plaja in fix 2 minute.

Booon, acu ca stim unde stam sa povestesc de mersul la plaja.
La inceputul lui septembrie in Franta incep scolile, deci aveam vecini pe plaja de doua tipuri: germani si italieni :).
Si cum este o zi tipica de plaja pe Moriani Plaje?

La 7.30 trecute fix, admiram cum soarele lenes lenes se ridica din valuri. Deja pruncul, ratoi ca si tata-sau vrea in apa. Ce daca io inca am pielea gainii, el vrea in apa ca-i place lui apa.
Alaturi de noi, pescarul de dimineata si un bunic care se aseaza la cativa metri distanta de noi, normal pentru o plaja goala. Ca si noi, bunicul e pe sezlong, diferit de noi insa, cara cu el jumatate de casa de jucarii, umbrele, plase, geanta frigorifica. Mitz se mira cu cea mai serioasa fata din lume:
- Mami, domnul se joaca cu toate jucariile alea? Ce tare e !!! N-am mai vazut niciodata un barbat cu atatea jucarii.


Pe la 9 incepe sa prinda viata plaja si sa curga primii turisti.
Primii si cei mai grabiti sunt nemtii. Proaspat veniti, albi albi de tot, cu ochii mici de soare, se duc departe, in gasca mare, unde plaja nu are umbrelute si sezlonguri. Se aseaza ordonat, cu distanta de 1m intre cearceafuri ... zici ca masoara sa iasa bine desenul format.
Pruncul e in apa, bineinteles. Mami, la fel de bineinteles e pe nisip. Atenta la domnia sa, marele balacitor, dar totusi pe uscat. Intre timp insa, vin italienii. O familie maaaare maaaare maaaare la stanga, una mica la dreapta. Si acu, comentarii despre italieni.
1. Nu au notiunea de spatiu vital. Nu cred ca au auzit vreodata de chestia asta si daca au auzit-o sigur s-au gandit ca e vorba de 15 cm ... Mai aveau un pic, si aia din dreapta, isi puneau cearceafu sub mine, desi plaja e si mare si era si goala. In concluzie, ma uit urat, asa cum stiu eu s-o fac asa de bine si incep sa bomban ... in toate linbile in care pot s-o fac. Deci ... isi iau catrafusele si pleaca fix in carca bunicului. Dar fix peste el s-au dus, nu la 1 metru distanta ... lipiti de el.
2. Nu au notiunea de volum la sonor. (oare cu cine om semana ca natie zgomotoasa ?) si nici de intimitate (intrebarea se aplica si aici). Si aici, cel mai clar exemplu este familia aia mare de tot din stanga. 3 frati, doi frati s'o sora, toti adulti. Ei doi cu nevestele din dotare si cate 2 plozi, sora, doar cu plozii. Tot 2.
Sora, cea mai mare dintre toti. Amanuntul asta este extrem de important, nu-i de ras Deci, 50 ani, smochina, slaba, fundul plat ca scandura, burta vizibila si umflata ... vopsita intr-un splendid rosu titian si cu un costum cu paiete multicolore. Cei doi copii, facuti la batranete, deci ... closca disperata. Da rau de tot.
"Andreaaa!!!"
"Nu te duce in apa ca e rece!
"Vino sa te dau cu crema ca e soare"
"Vino sa te pup"
"Vino sa te mai dau cu crema"
"Vino sa te mai pup"
"Stai asa!"
"Stai invers!"
"Nu mai alerga ca e soare!"
Bietul Andrea, 7-8 ani, 50kile, sunculitze la greu, evitat in ultimul hal de verisorii care jucau fotbal si-o maimutareau pe mamitzica.
"Gloriaaaaaaa!!!"
"STAI"
"Vaaaai, ai mancat la 9, daca intri in apa acum ... stii ca vomiti!"
"Stai aici!"
"Nu te misca de langa mine"
Gloria, la cei 3 ani ai ei nu stia ca daca a mancat cu 2 ore inainte va vomita in apa ... ea stia doar ca vrea in apa.
Dupa care ... incepe sa le educe pe cumnate cat de importanta e masa pentru copii. Care cumnate aveau si ele cate 2 copii, chiat mai mari decat ai ei. Si care cumnate ...s-au uitat lung si desirat la ea, s-au uitat una la cealalta si au plecat in mare.
In timpul asta cei doi domni frati jucau fotbal cu baietii personali, urland care mai tare si mai lung la fiecare lovitura reusita.
Vin mamele din apa si se aduna toti la cearceafuri. Si ce fac ?...Vorbesc, evident. Vorbesc toti odata si separat, impreuna si singuri, 200decibeli pe aria acoperita de ei ca si avionu e silentios comparativ cu ei.

Pe cealalta parte ... bunicului cu multe jucarii, ii vine bunica, fiica (carand in brate comoara - catelul mic si pufos) si nepoata ... Francezi toti, get beget.
Se crizeaza bunica si incepe sa le explica italienilor bagaciosi ca au o plaja intreaga la dispozitie sa faca pasi ... si au facut. Si au gasit ei si saracii un loc numai bun de lipit cearceafu ... langa familia extinssa de frati, plozi si mingi de fotbal.... OMG.
Si uite asa s-a pornit concertul de italiala in formatie extinsa. Cu prezentari, cu io sunt sora, el e fratele ei el e picolino ... si cu tot vacarmul aferent. Cred ca se auzeau de la sute de metri, evident ca am aflat tot ce nu ne interesa, de la meniul copiilor pana la bolile avute candva de toata familia...
Deci, da, am plecat la piscina.


Si da, preferam nemtii :)

miercuri, 8 septembrie 2010

Vacanta in Paradis



Din pacate, s-a terminat prea repede.
Din fericire, a fost.
Frumoasa, calda, intr-un loc in care Dumnezeu a facut teste de cum trebuie sa fie Paradisul. Si pentru ca i-a trebuit un nume, a iesit Corsica.
Si cu munte inalt de 2700m si plina de plaje de nisip, plina de padure si de rauri, da, are de ce se numi Insula Frumusetii.
Oamenii's mandri ca-s corsicani (nici francezi, nici italieni, ci corsicani, "oameni adevarati" dupa cum se descriu), limba e relativ ok de invatat pentru romani, ca-i mai aproape de italiana totusi, si nu are toate nazalele care umplu franceza. Si'i cald, ei sunt prietenosi si lipsiti de fitze, doar plini de orgolii, si da e fain acolo.
M-am indragostit si stiu unde mi-as petrece restul vietii.