joi, 28 mai 2015

That's how it is

My life
My path 
My choices
My pain
My mistakes
My life
My needs
My happiness 
My way

If I need something
I will ask
My life
Let me live it

Me
Not you.

That's all.

marți, 19 mai 2015

Cronicutza teatrala, amatoare si amara

Vizitaram urbea natala. Frumoooos, cu flori mari si luminoase la Universitate in sensul giratoriu, cu fete frumoase si pestrit imbracate in tot Centrul Vechi, cu terase cu magazinase, cu forfota si mai ales cu soare.
Mult soare pentru unii traiti ca Batman in ultimii ani, unii din noi, asa mai tinerei cauta doar umbra pe strada motivand ca-s mai belgieni ca de ... nu-s invatati cu soarele prea puternic. Cand e soare in Bruxelles, acelasi belgian zice ca e neam de Dracula si-l afecteaza la retina si tot la umbra fuge, dar asta nu e post despre Maria sa plodul ci e o cronicutza teatrala ...;).
Am fost la Ateneu la o splendoare de concert fantastic de clasic, si am fost si la TNB la o strutzo-camila ciudata si lalaita si mult prea megalomana sa zic piesa de teatru. Da ... am fost la Insir'te margarite, unde doar semnatura lui Dan Puric pentru noi a fost de ajuns sa punem un intreg mecanism in picioare ... suna la teatru, fa rezervare, trimite prieteni sa ia biletele inainte de a ateriza noi chiar, totul in numele culturii ... foame mare de teatru in romana pentru unii din noi.
Deci, am pus haina eleganta, am pus tocul sa dam bine in public, si am luat si sacul cu noi ca doar mergeam la pomul laudat, ba chiar doi saci aveam la noi ca si prietenii nostri veneau cu sacul lor, doar pomul era prezentat ca plin de roade, mama lui de marketing ce bine functiona. 
Si incepe .... mamutul, stiam ca va dura, dar nu stiam si ce amalgam mesmerizant va fi, deci ne-as luat ceva timp sa ne venim in fire dupa ce a inceput. Nu pricep deloc de ce a fost nevoie de un inceput plin de tipare legate de cum vad romanii alte neamuri (vai nenorocire .. vin rusiiiii; americanii ati venit prea tarziu va asteptam acu 45 de ani), combinat cu nationalism ca se poarta, unde era neamul ales, fix acilea s-a gasit Dumnezeu sa-l aseze. Ieftin, pentru Dan Puric, prea ieftina incercarea de a aduna rasete cu clisee de glume de revista si la fel de ieftin in incercarea de a destepta in noi patriotismul adormit dupa ani de comunism si dupa-comunism. 
De la cel care a scris Fii demn, eu recunosc ca aveam alte asteptari. Ha ha ... revenim la asteptari, mama lor de asteptari si mama ei de obisnuinta a asteptarii de altii sa ... o satisfaca. Noroc ca am fost acolo cu prieteni dragi si ne-a placut sa comentam dupa ce marele eveniment s-a terminat. Aaaa, noroc si ca ploua la pauza ;).
Si revenind la asteptari .. am si cateva rezolvate la spectacolul cu pricina: ca intotdeauna trupa Passe Partout danseaza fain, plin de bucurie, expresiv, actorii se sincronizeaza mai bine decat balerinele de la opera, parca fara efort. Fie ca sunt sarbele si batutele romanesti, fie ca sunt tzopaielile americane sau un excelent moment de step ... toate dansurile au fost momente de bucurie. Fete frumoase si talentate, pentru multi domni din public, cred ca a fost punctul de maxima bucurie a piesei. Costumele faine de asemenea, puneau bine in evidenta pe cei si mai ales cele ce le purtau.
De fapt ... cam acestea pot spune ca au meritat banul, restul ... cantarea Romaniei combinata fad cu teatru de revista si tezaur folcloric, imbinate nu prea reusit.
Asa ... cam ca steagul romanesc intr-un mar in rod si marul intr-o gradina japoneza, totul eventual pe alt continent.
Parerea mea. De vipera. Veninoasa din cand in cand.