marți, 8 decembrie 2009

La mall

Traiesc intr-un oras provincial. Dupa cum m-a corectat dragul meu: il cheama Bruxelles si se lauda ca ar fi capitala Europei :). Dar este atat de provincial incat are doar doua mall-uri pe care un bucurestean cu greu le-ar putea numi asa. Maxim ar putea figura pe post de anexa la unul din centrele comerciale din Bucuresti. Cel mai mare mall al Bruxelles-ului si pana de curand si al Belgiei, e Woluwe Shopping unde ai la subsol parcarea si supermarketul (match-fratele mic din lant cu cora) si la parter magazinele.
Fro suta de magazine, un fast food ascuns pe undeva pe langa 2 magazine normale, un restaurant si o toneta mare de inghetata (super buna, yummmmy de buna ce e). Asta-i tot. Plus ca programul de functionare e o alta feerie: 10-19. La 7 toate magazinele au trase obloanele, gata, se inchide mallu. Auzi la ei, la 7 seara te-au dat afara ca cica si vanzatorii au viata lor.

Ce zona de fitze unde sa-ti expui buricu, spranceana si cizmulitza ... n-ai soro decat un culoar luuuung care pe o parte si pe alta are magazine. De sarbatori pe mijlocul lui sunt cateva taraboante cu decoratiuni, de solduri aceleasi tarabe se umplu cu produsele in solduri si in restul timpului sunt masinute pentru copii.
Donc (nu lesinati, e doar un cuvant in franceza, nu o propozitie intreaga), am ramas intr-o mare stare de soc atunci cand am citit anuntul din Woluwe Shopping Center: "In mod exceptional duminica 13 Decembrie, e deschis !" ... oa soc, mirare, nebunie. I-auzi domnule deschide mall-u duminca. Ce-o fi cu ei ? Poate e din motive de criza, sa-si faca oamenii planul la vanzari.

Imi imaginez cum ar arata Bucurestiul cu mall-urile inchise in mod natural duminica. Cred ca ar fi doliu national si isterie maxima ... unde s-ar putea afisa pitzipoancele si cocalarii capitalei, cum si-ar petrece ei timpul? Facand orice altceva decat sa mearga la mall, eventual sa citeasca ... auci, chiar ar durea. Rau de tot.

marți, 10 noiembrie 2009

A murit Lascarica

Dumnezeu sa te odihneasca acolo unde ai ajuns Maestre.

Ma simt de parca inca o parte din viata mea a intrat in istorie. Cea mai vesela, mai fara de griji si mai plina de nazbatii.
Cand aveam laboratoarele de tehnologie cu "lascarica" si cand daca ne prindea "Semaca" de cate ori chiuleam ne manca de vii.
Cand filmul "Dacii" vazut la cinema Luceafarul, de vis a vis de BNR era un mare lux si o dulce desfatare.
Cand Maestrul Dinica te incanta si cand avea roluri de comunist/securist convins.
Maestre, "chapeau bas", ne-ai incantat destul pe noi muritorii de rand, acum e randul Domnului sa te aplaude.

Gheorghe Dinica si Stefan Iordache
http://www.trilulilu.ro/iculici/63bfc8fa61b230
http://www.trilulilu.ro/iculici/b5b92a7fead175

luni, 28 septembrie 2009

Ziua fara masini

Ei da, exista si ceva asa de comunist ... o zi in care masinile sunt total interzise in Bruxelles :).




Cand orasul e cotropit de biciclisti, roleri, pietoni. Si daca ar fi doar atat, dar ... in Cinquantenaire parcul e la dispozitia celor care au chef de miscare: patinoar artificial (nu cu gheata, ci cu un fel de plastic super alunecos), pista de ski cu tunul de zapada artificiala, pista de bob.



Si mai ales biciclete, puncte de reparatii pentru biciclete, puncte de inchiriat biciclete, toate cele legate de biciclete.

luni, 16 martie 2009

Tot cu metroul

Merg cu metroul zilnic, si-mi place. Aici statiile de metrou sunt in grija comunei asa ca daca umbli cu metroul printr-o (sau pe sub) o comuna mai instarita, statiile sunt aranjate, machiate, coafate, numai bine de petrecut timpul in ele. Ai si muzica de la radio in timpul zilei, simfonica dupa ora 8 seara.
Cam asa arata unele din statii: http://www.bxel.net/metro.html
Merg pe un traseul fain, cu statii frumoase de unde nu-ti pica apa in cap (sunt si d-alea unde faci dus cand iesi din tren, m-am simtit ca-n Piata Victoriei cand ploua in bucuresti ... dar eram in capatul al mai mizer al Anderlechtului care e cea mai saraca si vai de lume comuna, totusi).
Si unde intalnesc tot felul de oameni. De fapt despre ei e vorba acu, oamenii cu care ma intersectez in metrou, o parte din ei ca doara nu fac studiu demografic pe populatia bruxeleza.
- Flamandele, inalte cu picioare lungi si trasaturile regulate. Foarte foarte frumoase unele din ele, de nu-mi pot lua ochii de la ele, cu toate nuantele de blond in par, cu ochii aia albastri (evident) si pielea alba, inalte si elegante ... sa-ti dai palme de invidie nu alta.
- Negresele ... ei aici e mare problema. D-astea am detectat de doua genuri: genul big mamma, inca de la 15 ani cu kuru cat tancu de se apleaca metroul cand intra in el. P-astea mi le cam imaginam din filme si credeam ca asa-s toate. Dar m-am inselat, mai e categoria a doua, calitate superioara de mare arta. Si ma refer la cele de zici ca au coborat acu de pe podiumul de defilare, cu niste trasaturi de o finete rara, cu toate cele puse unde trebe si balcoane si tartitza si picioarele alea de gazela ... Si ce e mai socant e ca sunt multe domnle, multe si frumoase.
- Frantuzoaicele, cu intreaga fatza ascutita, nasul, barbia, unghiurile mandibulei ... zici ca-s taiate in unghi ascutit. De fapt cred ca-i trasatura generala ca asa sunt si ei ... ascutiti ca niste francezi. Si vorbesc, si vorbesc, si vorbesc ... in continuu, mamica zici ca au motor la limba, nu mai tac, m-au luat de la distanta la logoree ... credeam ca nu se poate, dar am trait-o si pe asta si nu doar o data.
- Englezoaicele ... mari cu fetze mari si late si urechi clapauge ... parca vedeam poza Agathei Christie in fiecare ... cred ca poza aia e cea mai buna reprezentare a unei englezoaice. Nu zic ca nu-s si frumoase, doar ca nu le vazui io pe linia de metrou 1B din Brussel.

marți, 17 februarie 2009

Intamplari in metrou sau "chere madame e ma-ta, ma!"

Inceputul lui februarie, o zi oarecare in mijlocul saptamanii. Metroul de seara, pe la 8 jumate trecute fix ... lume putina, obosita, ca dupa o zi de munca.
Stau pe scaun si ma uit la lume. In fata mea, cu ditamai valiza alaturi ce vad oare ? O moldoveanca. Ii recunosc originea si fara accentul dulce moldovinesc (si nu sunt decat un pic rautacioasa, ca doara sunt si io pe jumate de p-acolo). Blondul ala artificial care a ars tot parul, combinat cu tenul bronzat de fata de tzara, cu pantalonii care crapau pe toate curbele mi-au adus aminte de o cunostinta din Chisinau :). Si cum ma uitam eu la ea si ma gandeam ce tare ar fi sa fie moldoveanca ... iaca surprize surprize: vine controlul.
Si se apleaca flamandu la don'soara si incep sa parlamenteze in soapta pana cand aud destul de dur din partea lui:
- CHERE MADAME ! Ne-am uitat toti la ei, nu de alta, dar sunt desi controlori, sunt destul de calmi si de politicosi.
- CHERE MADAME E MA-TA!!! She mai iei pi mini mai cu cheri madame ??!! Mai asta, mai !!! Imposibil sa te controlezi la asa replica, am ras de-mi dadura lacrimile spre stupefactia bietului om care nu pricepea ce-a facut de-a inceput femeia sa tipe la el. Dupa ce ii explic blondei ca musiu vrea biletul la control ...
- AAAA, vrei biletu ? Pai dishe nu zishi mai she vrei ? intreaba fata intr-o stupefactie totala
- BIILETU, asha shi zishi mai, BI-LIE-TU, ai intziles? Ia mai bilietul d-ashi. Mai io stiu franceza, dar nu stiu ce banguiaste asta in limba lui, comenta plina de indignare ...
Pana acasa m-am delectat cu povestiri din viata ei de pribeaga, cu accentul ala mortal, ne-am urat succes (a venit sa lucreze pentru o familie de aici ca menajera interna si ca sa-i umple de respect si-a vopsit si parul si si-a tras si pantalonii ai buni pe ea). Si-n final ii zic
- Pentru viitor, cand iti mai zice fr-unu chere madame, sa stii ca-ti zice stimata doamna.
- MIIIIE ?! si pleca, cu un falfait nedumerit de gene, tragandu-si geamantanul plin de planuri si sperante.

vineri, 9 ianuarie 2009

News

Azi am timp. Timp de net, de citit stiri, de rasfatz cu alte cuvinte. Si dintre stirile ba legate de Gaza, ba de gaz, ba de una ba de alta, mi-au sarit in ochi fro 3, nu neaparat in ordinea prezentarii.

Stirea 1
http://realitatea.net/blog/doinadoru/2009/01/02/bucurestiul-temporar-recistigat/ tare mi-a placut ce zice Doina acolo. Din pacate insa, in momentul asta Bucurestiul este iarasi sub asediu. Dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut postul ei.

Stirea 2
http://www.ziare.com/Rachida_Dati_s_a_intors_la_munca_la_doar_cinci_zile_de_cand_a_nascut-597954.html
OAU, si legat de ea mi-a placut teribil comentariul unei colege, mama de 2 fete: "Ohhh, what drugs is she using?" welll ? Nu doar ca a nascut la 42 ani, ca arata incredibil de bine, ca vine pe jos ... dar si la 5 zile ? Cred ca Meabh (by the way, numele asta e feminin si se citeste cam "maive") are dreptate, ce droguri i-or fi dat aia in spital?

Stirea 3
http://www.time.com/time/world/article/0,8599,1869325,00.html
in contextul actual m-a impresionat teribil modul in care isi analizeaza Avrum Burg poporul.

miercuri, 7 ianuarie 2009

NINGE

Desi pe 1 decembrie admiram muscatele inflorite, iata ca s-a terminat cu gluma ! Gata in mod oficial s-o gatat cu toamna si a venit iarna.
De fapt a venit de fro saptamana, spre socul si mirarea tuturor locuitorilor mai vechi decat mine ai acestui oras. Deci in statie, in metrou, in tramvai ... nu se discuta decat despre cat e de frig afara, cata de multa zapada a putut ninge zilele trecute (evident ca pe carosabil nu mai e de mult zapada, ba chiar si pe trotuare a inceput sa dispara ... ca sa nu va apuce cheful de comparatii). Cat e de frig ... asta pot s-o confirm si eu. E FRIG. Ajunge si la -12 grade, ceea ce e de necrezut. Da, si mai si ninge din cand in cand. Pentru o tara a carei temperatura medie de iarna este de +2grade Celsius, tot ce coboara sub 0 e un mare ger. Dar cand coboara sub 10 e deja calamitate. Motiv de discutii totale si extrem de inflacarate in orice loc si intre oricine ... noroc daca nu stii bine limba, scapi de socializare despre vreme.
Asta e prima parte a problemei frigul. A doua e mai dureroasa: nefiind invatati cu vremea asta asa geroasa, baietii astia evident ca nu-si izoleaza bine casele si cand mai ai si un perete de geam ... te doare sufletul cand vezi ca ai 18-19 grade in casa. Cazul meu ...
Dar o sa vina ea canicula (adica 25 grade, in acceptiunea belgiana) si o sa mor de cald :) :) :) - am murit cand i-am auzit ca la 25 grade e canicula.

luni, 5 ianuarie 2009

Vacanta de sarbatori

... a inceput pe 15 decembrie, cand ne-am reunit :).
Deci a venit tati cu multe jucarii pentru pitic, cu multa energie pentru mami si pentru buni, cu tot echilibrul pe care il aduce refacerea intregului. Si am profitat de zilele impreuna cat am putut.

Inca dinainte de Craciun am avut o mare mare realizare: am gasit varza murata ... spre bucuria bunicii pentru care nu exista Craciun sau Paste daca nu-ti miroase casa a sarmale, asa ca ... traiasca magazinele turcesti unde gasesti verze murate (pe care scrie "sarmala") - cate una intr-o punga sigilata, iei varza, i-o dai lu turcu, el cantareste si-ti arata cat ai de plata. Daca vrei discutii elevate ... trebe sa prestezi in turca. Oricum a fost simpatic ca io tot incercam sa aflu daca are de vanzare si rahat (ca era comandat), dar in franceza nu stiu sa cer, in engleza nu mai stiam termenul, dar nici el nu stia engleza, asa ca ne-am distrat: io pa limba mea, el pa limba lui ... pana se prinde si imi zice: aaaaa, madam .... Hagi !!! victorie, s-a prins ca-s romanca si inca a zis de bine, ca daca zicea ceausescu sau si mai rau tziganca sau curva ma apuca o oarecare pandalie, caracteristica :). Dar rahat tot n-am gasit asa ca a luat tati din Stokkel, cu 5euro suta de grame, sa te doara sufletu numai cand te gandesti.
Asta fuse o mare intamplare notabila, ca am gasit zona cu magazine turcesti si ca am aflat ca gasim acolo tot felul de chestii cu care tot romanu e invatat.Inclusiv telemea, sa ne faca bunica faimoasa ei placinta cu branza ... he he ca si-a adus si tava de inox din tara.

Si daca tot a fost sa ne bucuram de vacanta, am avut si noroc, nu a plouat aproape deloc. Am avur noroc de zile senine, geroase dar senine, asa ca am putut explora Brussel'u in liniste si mai ales uscati ;).
Pe 24 ne-am plimbat la ceas de seara prin piata Saint Catherine. L-am invitat pe tati la un drum romantic cu metroul ... :) spre marea satisfactie a piticului, sa-i arate el lui tati cum stie statiile una dupa alta. Asa ca am plecat din Stokkel (de unde altundeva) am trecut prin a doua statie favorita Roddebeek (ca are multe scari rulante pe care l-am lasat sa se joace) si dupa inca fro 10 statii am ajuns la piata de Craciun. E aceeasi de unde am mai pus poze cu roata pe album si de unde am pus poze adevarate acu, facute de maestrul in persoana. Si deci ne-am bucurat ca dom prezindent de o mare baie in multime. Dupa cat e de adormit orasul pe la noi ca suntem singuri pe strada, singuri in parc de felul nostru ... pentru Bobu a fost un soc cand a vazut ce plin era in piata. Abia treceai la un moment dat printre oameni. Dar i-o placut si lui Brussel'u care-mi place mie.
Luminitze, casute-tarabe cu de toate, vin fiert, porumb copt, gauffre, fructe de mare in tigaie, cartofi prajiti, pizza, iar vin fiert, caruselul pentru copii, patinoarul, vin fiert, scoici, lampi, cartofi prajiti, coada la roata, romani care se baga in fatza, roata - de unde vezi orasul mai de sus, jos, cartofi prajiti, vin fiert. Si peste toate astea ...lume si iar lume. Dupa doua ore eram ametziti, dupa inca doua ... am plecat acasa cu creierii tzandari. Dar o fost fain, ne-am dat in roata, in carusel (piticu, adica), am mancat cartofi prajiti, am baut vin fiert. Al meu sotz inca se socheaza de preturi ... 2e, 2,5e un paharel de vin fiert? 2 euro un cornet de cartofi ?... oau, e mare socu la inceput cand inca transferi totul in lei. Recunosc ca pentru mine e prea obositor sa mai inmultesc cu 3,5-4 sau mai stiu io cum cade leul. asa ca tot ce e sub 5 euro am decretat ca e ieftin. si mi-e mult mai usoara viata :).
Pe 24 seara am impodobit bradul si a venit si pe la noi mosul ..., da avem si noi brad. Din specia brad de Ikea, la 20e bucata, dragutz si mirositor, cu ace el el si cu rasina pe unde e cazul. Si pentru ca am adus globurile din tara ... am avut chiar si brad impodobit :).

Adultii mai avuram si program "solo" (nu va ganditi numai la prostii, ca p-alea nu le povestim), cand am fost in Grand Place, la noptile Electrabelului. Unde am pozat luminile, am filmat tzepusele cantatoare. Foarte fain spectacolul, mie una mi-a placut teribil, nu am vazut asa ceva la noi si nici nu cred ca voi vedea prea curand.

Si ce mai are frumos orasul asta sunt parcurile, am gasit un drum fain prin padure spre parcul Tervueren care e mare mare mare. Are lacuri cu toate neamurile de pasareturi: lebede, gaste, rate, pescarusi si o tona de altele neidentificate de cultura noastra pasareasca. Super prietenoase si ingrozitor de cersetoare, venea lebadoaia si mai avea un pic si ma cauta in buzunare de biscuiti. Plus ca-ti mananca din mana si daca nu-i mai dai te si ciuguleste un pic de pantaloni sau de geaca. N-am stat niciodata asa de aproape de o lebada, sunt superbe. Piticul s-a speriat un pic, cand au venit asa aproape de noi, ca e un pic mai inalta lebada decat el ... mai ales daca intinde tot gatul ala. Dar a mancat cot la cot cu ele biscuiti :)).

Dar gata cu vacanta, la munca! Sa avem un an bun si mai ales sa fim sanatosi. Doamne ajuta !