marți, 2 decembrie 2014

O vizita bucuresteana

Nu te-am parasit cu lacrimi in ochi si nu pot spune ca te-am iubit vreodata. Nu cred ca am intalnit pe cineva care te cunoaste ca un locuitor si nu ca un turist care sa spuna ... mama ce iubesc Bucurestiul. 
Nu ma leaga de tine decat amintirile si oamenii dragi care inca se numesc bucuresteni. Cat vor mai rezista si ei pana si-or lua lumea in cap. Si ei nu sunt subiecte ale acestui post, ei sunt victime ale subiectilor postului ... si ale tale oras nebun si nevricos.
Te vizitez din cand in cand si recunosc ca uneori pari mai simpatic decat in 2008, ai inceput sa pari ceva mai civilizat. Din cand in cand traficul pare mai ... putin isteric desi tot plin de ambuteiaje, oamenii par mai putin stresati, parca sunt mai putini maidanezi pe strazi. Dar am realizat acum, la ultima vizita ca doar pare. 
Traficul a ramas de fapt la fel de alambicat, ca doar nu ti-o fi facut primarul strazi si bulevarde noi, ba din contra ti-a ingustat pana ca si Calea Victoriei. 
Oamenii ... au ramas tot bucuresteni, agitati, stresati si mereu pe fuga, de parca ar fi singurii care duc copiii la scoala, se duc la munca, vin de la munca, fac una alta acasa si gata ziua, gata viata, de parca nu ar fi la fel si restul lumii.
Singurii pe care i-am gasit sau mai bine zis regasit tot normali, civilizati si politicosi sunt tot cei care lucreaza la teatru, in librarii, in zone de nisa, in ceainarii, in mici magazinase de familie sau de creatie, in locuri d-astea in care nu intra orice malac cu capu mic si ceafa mare care intamplator e sef de sala la caru cu bere .... nu frate el nu intra in astfel de locuri, ca nu se fumeaza si nici cu "papushe" nu se vorbeste. Acolo vocabularul il depaseste, e cu doamna si domnule ... nasol, nu?
Comersantii, asa zis lucratorii din "industria ospitaliera"... multi la fel de lacomi si relativ prost crescuti, pusi sa castige acum ca dupa aia ... te intorci sau nu ... oricum gasesc ei alti prosti sa le umple buzunarul. La fel de gura mare (merge si continuarea capul gol pentru multi dintre ei) ca important e sa te faca din vorbe, de la sa te pacaleasca pana la sa te umileasca. Sa simta el, ca e buricul pamantului si ti-a tras o replica sa te doara, mai ales daca se simte el ... important, are un cuvant de spus in fata ta, curca de client care s-a bagat singur de tot in cursa, cine te-a pus frate sa intri la el in spelunca?
Notarii ... ei da ei sunt niste speciali, nu doar prin apartenenta la tagma lor inchisa si incasatoare de multi bani pentru cea mai mica semnatura, dar prin modul acela tipic de a se purta cu clientul, curios invidios ca ai nevoie de acel act legalizat, zeflemitor si fara notiunea de politete. La ce i-ar trebui politetea unei secretare de notar ? Ca aia nu aduce bani, ba chiar depui ceva efort sa o studiezi si sa o aplici.
Cu astfel de oameni m-am distrat eu intr-un week end friguros de noiembrie, si daca frigul si crivatul mi s-au parut normale, multe din atitudinile inalnite nu. Pentru ca nu sunt normale decat in Bucuresti.
Sunt convinsa ca sunt si oameni politicosi si de treaba, sper din tot sufletul sa am ocazia sa-i intalnesc nu de alta, dar va trebui sa mai bantui locurile natale din cand in cand.

Cum te-am mai gasit eu pe tine orasul copilariei mele altfel decat infrigurat in noiembrie? 

Te-am gasit la fel de gri cum te stiam, te-am gasit imputit, plin de mizerie peste tot. Pe trotuare, pe carosabil, in parcari, peste tot urme de moloz, ambalaje, pet-uri, chistoace de tigari. Si tot gunoiul asta pe care copilul meu l-a vazut mirandu-se cat de murdar e pe unde mergem e total ignorat si invizibil pentru cei ce trec pe acolo zilnic. Pentru ca s-au invatat cu mizeria, e deja parte din viata lor, e deja ... amprenta ta. Si ce ma doare, e ca toata mizeria asta face scuzabila daca nu chiar atrage in felul ei mizeria umana, sunt asa normale mitocania, luatul peste picior absolut gratuit, umilirea celuilalt, grobianismul si imbecilismul incat un comportament normal aproape socheaza. 

Te-am gasit, ca de obicei ... raiul fumatorilor. A celor ce plini de stresul vietii lor sau de importanta persoanei lor care trebuie sa arate asta sudand tigarile. Sincer vorbind, nu ma intereseaza nici de stresul lor ... si nici de cat sunt de importanti, si nici macar de plamanii lor nu ma intereseaza, ma doare ca eu nu pot intra nicaieri dar aproape nicaieri sa mananc fara sa nu ies mirosind a toate marcile de tigara. 
 
Abia astept dragul meu oras neiubit sa iesi odata din periferia aia a civilizatiei in care te scalzi cu toti oamenii tai si incepi sa ai o alura cat de cat normala. Si in cum arati si in cum te porti.

luni, 17 noiembrie 2014

Fiecare pasare ... pe limba ei piere

Si desi a pierit, si nu e frumos sa te bucuri de necazul altuia, ma bucur ca a facut-o. 

Mai draga pontilica, sau ... tinere carlan, ca sa-ti amintesc de ticalosenia sa bunicul tau politic (da, ma refer la acel sinitru iliescu), te-ai sinucis politic atunci cand ne-ai considerat pe toti din diaspora hoti, ticalosi, pusi pe scandal si furat voturi ... ne-ai considerat pe toti din diaspora colegi cu tine. Dar nu, nu suntem nici colegi cu tine si nici de teapa ta. Si ti-am dovedit-o. Si noi, si parintii nostri, si prietenii nostri. Si meriti sa iesi din politica romaneasca pe usa din spate cu un sut un dos ... un sut dat cu placere de toti cei care am asteptat in ploaie, vant si coada, cu copiii in brate ca sa votam pentru tara aia din care voi nu va saturati sa furati. Si daca tot iesi ... ia-ti si prietenii cu tine, toti hotii care se hlizeau pana ieri la noi si ne umileau la televiziunile voastre de doi bani, in timp ce planificau turismul electoral. 
Ati reusit in ticalosia voastra sa ne aduceti la asemenea nivel de frustrare ... incat ati reusit ceea ce nu s-ar fi banuit: o da, chiar ne-ati unit. Si ne-a unit dezgustul, mania, supararea si umilinta la care ne-ati supus. Asa ca ati primit exact ce meritati, si sper ca va doare, si va ustura si va continua sa va doara. 

Si daca tot ne-am luat tara inapoi, acum vrem asa: 
- referendumul lui Basescu, cel aprobat de populatie, sa fie aplicat. Vrem 300 de parlamentari. De fapt, cred ca e de ajuns sa se renunte la imunitatea parlamentara si jumatate din actualul parlament se duce fix unde ii e locul. La inchisoare. 
- demisia unui guvern care ne-a umilit in cel mai josnic mod.
- retragerea tuturor ambasadorilor responsabili de 10 ore la coada in Paris, 6 ore la coada la Bruxelles, si multe altele. Oare cum s-a putut ca la Haga sa dureze 5-15 minute votarea si la Bruxelles 6 ore? 
- verificarea legalitatii implicarii bisericii intr-o afacere atat de laica asa cum e cea a votului.

Mai vrem noi mai multe, dar astea ar fi niste prime masuri si reparatii morale. Si domnule presedinte, acum ca ne-am luat tara inapoi si v-am ales sa ne reprezentati, sa nu ne faceti de rusine cedand la presiuni. Ramaneti neamt, decent, serios si pus pe treaba, si puneti-i si pe ceilalti la treaba.

joi, 30 octombrie 2014

Am invatat de la tine ...

Am invatat de la tine generozitatea, bucuria de a imparti si de a darui. Tata zicea ca tii degetele larg deschise in fiecare zi si d-aia zboara totul din mana ta. Eu zic ca tii inima larg deschisa in fiecare zi si acesta e motivul pentru care ai ajutat mereu pe cei care aveau nevoie si ti-au cerut. Si stii ce? Stiu sigur ca toate gandurile bune, multumirile si rugaciunile celor pe care generozitatea ta i-a ajutat te fac mult mai bogata decat banii pe care i-ai folosit sa-i ajuti. 

Am invatat sa zbor de la tine si chiar daca nu ti-a placut sa schimbi cuibul la batranete … ai preferat sa vii tu dupa mine decat sa raman eu langa tine.  Stiu cat nu ti-a placut  cand fix de ziua ta, implineai 70 de ani, te-ai dat jos din avion pe pista la Charleroi. Ploua de rupea, batea un vant … belgian de noiembrie si noi trebuia sa mergem pe jos cam 100 m ….cred ca au fost unii din cei mai grei metri pe care i-ai mers. Cu fata cazuta (aia de regina ofensata) si cel putin socata … m-ai intrebat … unde m-ai adus mama ? Unde e orasu ? Macar n-ai bombanit din prima noua ta viata, ti-au trebuit cativa ani sa ti se ia de ploaie, vant, franceza si sa vrei si cate o vacanta din cand in cand. 

Am invatat de la tine sa-mi mai ofer cate o pauza. Fara sa ma simt vinovata sau egoista. Pur si simplu sa-mi iau un pic de timp pentru mine, sa respir ca sa pot continua. Desi mai sunt alintata robotzel, din cand in cand, pot spune ca pe masura ce ma mai maturizez incep sa am nevoie de pauze in care sa-mi crape linistea in cap … sau sa se zbata ideile in deriva.
 
Ai incercat sa ma inveti si cochetaria, si … fitzoseniile feminine … imi pare rau ca nu s-au lipit ele de mine asa cum ti-ai dorit … totusi m-ai facut cu tata, trebuia sa iau ceva si de la el. Si tot mai confortabil e in blugi desi sunt super eleganti niste pantofi cu toc la o fusta dreapta. 

Am invatat de la tine sa am incredere in mine, sa stiu ca in viata conteaza doar lupta cu mine si nu cu altii. Niciodata nu te-am auzit spunandu-mi despre alt copil ca este mai bun, mai destept sau mai cu mot decat mine. Intotdeauna te-ai referit la mine si doar la mine. M-ai invatat ca e buna competitia mai ales cu mine insumi, oricum sunt buna asa ca nu are rost sa intru in competitie cu altii  … e de ajuns si aer si soare ca sa fim cooperanti si nu combativi pe gratis. 

M-ai lasat intotdeauna sa am alegerile mele, mi-ai cultivat personalitatea si libertatea. M-ai lasat sa suport consecintele propriilor alegeri sau convingeri, fiind in acelasi timp alaturi de mine si sprijinindu-ma. Ai fost plasa mea de siguranta, si chiar si momentele de plans se terminau usor sub mangaierile mainilor tale pufoase si usoare. Poate nu intotdeauna ti-a placut rezultatul, dar am iesit independenta si  pe picioarele mele. Si stiind ca intotdeauna iti asumi alegerile pe care le faci si asta m-a ajutat in viata.

Am invatat de la tine sa fiu mama, si daca as reusi sa-i dau pruncului macar jumatate din aripile pe care mi le-ai dat tu mie … inseamna ca am fost o mama buna. 

Te iubesc mama. Atat. Ba nu … si-ti multumesc.

marți, 14 octombrie 2014

Mirari personale

Citeam pe National Geographic un articol despre puterea generozitatii si cum oameni la fel de normali si obisnuiti ca si mine au schimbat vieti. Linkul aici: Regular people who changed the world, and how you can too. Printre alte subiecte interesante din articol, care sigur merita mai mult timp de digerat, mi-a sarit in ochi un citat: Nelson Rockefeller said, "A man should make all he can and give all he can." Private philanthropy is a cornerstone of American culture. But not so much elsewhere. In Europe people don't expect charity. They expect their government to provide essential social services."
Si pentru ca traiesc in Europa, intr-o tara europeana unde viata curge normal si cu si fara guvern, mi se pare normala partea care se refera la atitudinea europeana. Pentru ca e normal ca intr-o tara in care platesti prin taxe accesul la anumite servicii, cel pe care il platesti ... guvernul in speta, sa-ti livreze acele servicii. Sanatate, invatamant, drumuri, salubritate. Tot ceea ce inseamna taxa platita trebuie sa se reintoarca spre cetatean in servicii prestate lui, cu respect si de calitate. Nu in bataie de joc si nu ca si cum i-ai face un serviciu ca ii iei taxele, pentru ca pana la urma ... acel cetatean poate alege sa le plateasca in alt loc, pentru alte servicii. Prestate cu mai putina mandrie poate, dar cu mai mult bun simt si de mai buna calitate.

Dar pentru ca am radacinile intr-o alta tara europeana, ma intreb eu asa ... cu toata greata si cu tot dezgustul: in tara aia a romanilor mandri ... cat de mandru o fi guvernul cand  mandrii lui romani trebuie sa se trateze in strainatate pentru boli cu 90% sanse de recuperare acolo si maxim 10% in tara aia plina de mandrie. Si ca sa se poata trata decent in tarile alea unde mandria nu e pusa pe afise, intind mana si cer celor care pot si vor si au inima deschisa sa-i ajute. Dar sunt atat de multi ... si cu povesti atat de dureroase. Sunt curioasa cat de mandra va fi Stefania ca e romanca atunci cand va creste si-si va aminti cu cata mandrie au operat-o romanii ca sa o repare nemtii ... de vreo 15 ori au incercat ... si tot de atatea ori au ratat. Da, isi va aminti acele operatii ... a ramas cu cicatricile si cu amintirile ... dar oare doctorii aia si-o vor aminti? Si vor fi mandri de incompetenta lor ? Si de micimea nu doar a cunostintelor/experientei lor, dar si a inimii lor ... de vreme ce i-au refuzat accesul la un drept european sa fii tratat in alta tara prin semnarea unui nenorocit de formular european. European, ce-i drept ... nu romanesc ca sa merite ceva mandrie.

Si ma mai intreb cat de mandru o fi guvernul ala cand absolventii de licee, fara bac vor termina facultatile. Si in mandria lor nu doar ca nu vor sti sa-si vorbeasca limba, dar poate nici tabla inmultirii nu o vor stapani prea bine ... poate la numarat pahare prin baruri s-or mai pricepe, desi de la fara numar in sus nu mai e cazul nici de asta. Ca Scoala romaneasca produce tampiti nu am spus eu, a spus-o un om implicat si din pacate o spun parintii. Parinti care de multe ori se transforma in meditatorii pruncilor lor, pentru a suplini acasa ceea ce nu se face la scoala.


Inca un motiv de mandrie, sigur trebuie sa fie faptul ca mandra tara romaneasca e singura din UE si a doua din Europa, alaturi de Albania care este pe lista site-ului Worldvision de  lupta impotriva saraciei infantile. Ce-i drept e drept, in mandria noastra suntem intr-o lista selecta: Etiopia, Uganda, Haiti ... toate tari mandre, pun pariu.

Cat de mandru poate fi asa un guvern care pe toate le organizeaza asa de bine de-i pleaca oamenii incotro vad cu ochii in cautarea unei vieti normale, nu a luxului. A unei vieti pe care sa o traiesti, nu o viata care sa te consume. Si ma gandesc ca guvernul merita sa ramana doar cu baronii si baronasii pe care-i tine in brate cu mandrie. Si pentru ca mandria asta de afis e incompatibila cu munca, onestitatea si corectitudinea, sunt curioasa, din ce-si vor mai hrani ei buzurarul si fitele.
Ca mandria nu tine nici de foame, nu te tine nici sanatos si in mod evident nu te educa.


joi, 9 octombrie 2014

Cand nu merg toate chiar cum ai vrea ...

poate nu-i rau sa-ti amintesti ca intotdeauna e loc de mai rau. Si ca mai bine iti gasesti acele motive de bine care te faca sa realizezi ca sunt multe motive de bine si doar cateva de mai putin bine.


Asa ca azi m-am hotarat ca pana la urma ....o durere nu poate tine chiar la nesfarsit, deci ma gandesc cu drag la momentul despartirii de ea. Si pana atunci ... durerea e parte a evolutiei, pana nu te chinuie durerea nici nu realizezi cat de buna e o zi in care nu te doare nimic.
Deci, da azi e bine. Doare, dar evoluez.

Just breath and be zen, man :).

marți, 9 septembrie 2014

Declaratie de dragoste :)

Pot spune ca am avut noroc la calatorii, am avut noroc in a vedea locuri si lucruri frumoase care mi-au umplut sufletul de bine si de bun.
De la Apusenii de vara la Alpii de iarna, de la Marea Nordului si pana la frumosul sud al Frantei, m-am bucurat de fiecare colt de natura pe care l-am vazut si pe care l-am calcat cu pasul. Multe din ele mi-au picurat lumina, bucurie si incantare in suflet, de multe m-am indragostit, pe multe le declar ca locul in care m-as retrage ... si pe dealurile Ampoiului, dar si in Camargue. De ce nu ... cate un sfert de an in fiecare din ele, cu un mic drum scurt si pe la Barceloneta. Doar sferturi de an, nu jumatati si nu un an intreg, ca prea m-am indragostit de multe locuri :).
Pentru ca celelalte sferturi de an ramase .. le-as pastra pentru orase. Ce sa fac, m-a facut mama in metropola bucuresteana, sunt prin definitie ... animal de oras desi bateriile le incarc in natura.
Iubesc Sibiul vechi cu strazile lui stramte unde nu ma deranjeaza ca nu sunt pomi, iubesc muzeul Bruckental unde am descoperit-o pe Alexandrina Filionescu cea atat de frumos pictata de Grigorescu. In Bucuresti ... sunt acasa, ce sa fac ... nu-l iubesc, dar e parte din mine ... complexa relatia.


In Bruxelles sunt acasa, dulce acasa, ii iubesc ploile si parcurile pe langa care trec pe drum spre munca. Lentoarea bastinasilor si faptul ca ne accepta destul de elegant pe toti cei ce le stalcim multele limbi oficiale, fac din orasul asta un loc bun de trait. Parca valtoarea si nebunia tipice oraselor mari raman undeva in centru si pe masura ce te indepartezi de munca, pe drumul spre casa ... metropola se transforma in ceea ce se numeste ... "almost a city, better a small town, closer to a big village". That's my home, full of cherry flowers in the spring, full of rain all year.

Roma am vaut-o de prea mult timp ca sa am amintiri despre orasul in sine, mai degaba imi amintesc italienii, ce nu eram fanul lor infocat ... si mai mult ii "iubesc" dupa ce i-am vazut in mediul natural. Poate in alte circumstante, mi-ar placea orasul, deocamdata nu e pe lista celor iubite.
Barcelona in schimb, e o lumina de oras. Culoare, viata, muzica, suflet si mandrie catalana. E unul din cele mai vibrante si pozitive orase in care am fost vreodata, nici marea nu mai e rece cand esti pe plaja la Barcelona ... ca o incalzesti cu sangria. 


Londra, cu "muzeele"ei, (Marks & Spencer, Selfridges, Harrods, si multe multe altele dar totusi exista o limita) unu mai bine dotat in "exponate" decat altul, mi-a placut mult, dar nu pot spune ca mi s-a lipit de suflet.

New York, ultima metropola vizitata ... cu agitatia, gri-ul centrului si caramida veche din zonele rezidentiale, cu aglomeratia de rase pe oriunde te uiti, m-a sufocat. Pana la a-mi lua respiratia de tot.  ... dar nu de placere, ci de lipsa de aer, de prea multi oameni, in prea multe constructii si prea putina natura. Pot spune cu mana pe inima ca cea mai frumoasa zona a lui e Central Park, cu toate ca are si el destule "muzee" cu exponate variate si la preturi super accesibile pentru cineva invatat cu preturi bruxeleze.

Dar chiar si asa ... dintre cele doua orase saxone, Londra e eleganta, are acea noblete pe care i-o da vechimea ei de vechi oras european, pe cand New York e eficient, aglomerat si in mod evident un oras in care sa faci bani. Si cand mai traiesti ? Si cum traiesti ? Si cand te-ai saturat de regulile pe care trebuie sa le respecti (in sensul de obey not just respect) la fiecare pas ce faci ? Dar nu acu e postul de pus intrebari existentiale.


Asta e postul in care se face o declaratie de dragoste. Cui ? Unui oras, unei stari, unei senzatii ... unui loc luminos desi aglomerat, unui loc romantic desi incredibil sau mai bine zis neasteptat de bine organizat. O da, e o declaratie de dragoste pentru el, doar el ... Parisul. Aglomerat si vibrant nu sufocant, plin de turisti cu gura cascata si francezi neasteptat de rabdatori cu puhoiul de venetici. Cu braserii pe trotuare si cu chelneri fitzosi, cu restaurante de fitza ascunse pe stradute si cu picnicuri pe podul de lemn de peste Sena. Modern si romantic in acelasi timp, elegant si muncitoresc, cu biserici si muzee moderne, cu moschei si place Pigalle .... in acelasi amalgam unde fiecare isi are totusi locul clar: PARIS.

Atat de mult imi place orasul asta, ca n-am ce face, pe toate celelalte le compar cu el si nu stiu cum ... dar mereu iese pe primul loc.

luni, 18 august 2014

Cand si cum oare ?

Nostalgie, tristete, lacrimi, faceti parte de mult din viata mea, dar parca acum am devenit si mai bune prietene, sa zici ca suntem "best friends". Mai vin si parul alb, ridurile, si ochii umflati, si vocea ragusita la pachet, hmmm ... not too sexy i may say. Zambetul vine mai degraba fortat sau gandit ca un semn pozitiv celor dragi, fara sa-l simt instalat acolo tot labartat de la sine pe fata mea si mai ales in sufletul meu ....
Ma uit la anii ce au trecut peste mine si ma intreb cum am ajuns aici ? Prin ce inlantuire de intamplari si prin ce minuni ne-minunat aparute am facut sa fiu mult prea des mai degraba negativa, trista si inchisa cand firea mea e atat de vesela si de deschisa ? sau era, timpul trecut pare mai potrivit.
Ma uit usor peste umar ... sa nu ma sperii prea tare de ce mi se arata si totusi nu vad cand am luat-o pe drumul asta al tristetii melancolic blegoase .... de la miopie mi s-o trage ? Sau de la prostie ? 
Nu vad acel loc in care daca m-as putea intoarce as schimba ceva in bine, si nu ma pot opri sa nu ma intreb de ce ... nu ca ar ajuta cu ceva. Si totusi, de dragul exercitiului ma intreb daca nu-l vad pentru ca a fost drumul ca o carare de munte si nu stiu cand am luat-o pe celalalt versant sau doar ochelarii au fost de cal si nu am vazut intersectiile.
Si mai conteaza oare ?
nostalgie, tristete, lacrimi, nopti nedormite, ochi umflati, riduri ....
Tre sa scap de voi. Cumva voi scapa ... candva. Doar sa nu pierd drumul cel bun. Care o fi oare ?


marți, 15 iulie 2014

Romanii sunt si la New York




Aceasta nu e o povestire despre New York, e o amintire punctuala despre un moment ce se anunta frustrant pe gratis dar care, printr-o frumoasa coincidenta si-a schimbat total cursul. Si pentru ca uneori coincidentele poarta nume, acum se numeste Sebastian. E roman si de 3 ani lucreaza in buricul lumii, in New York, la terasa de pe lac adica Loeb Boathouse. Terasa cu gondola venetiana, pe care o carmeste un ... brazilian ... sau argentinian sau altceva sud american :).
Dar povestirea nu este despre sudamericanul gondolier in New York, ci despre un roman, pentru ca da ... romanii sunt pretutindeni si uneori apar asa ... din senin si schimba total cursul unei experiente.


Draga Sebastian, ma bucur ca te-am cunoscut, undeva in mijloc de New York, la mii de kilometri de Europa. Imi cer scuze ca in ... amaraciunea pe care o simteam ca nu ne puneam de acord sa ne oprim la terasa de pe lac pentru un moment de respiro ... am avut nu doar o voce amarata dar si un limbaj ... colorat (cum ii sta bine unei doamne, ca sa zic asa). Cred ca ori "pasarica" ce mi-a zburat mie de pe buze ori obida din voce ti-au atras atentia catre limba pe care o vorbeam atat de ...elegant :)).

Mare surpriza a fost cand te-am auzit: "Buna ziua, bun venit la New York. Nu vreti sa luati loc la o masa?"Si mare ne-a fost placerea si usurarea sa ne asezam dupa atatia zgarie nori, oameni, agitatie si nebunie intalnite pe drumul de la Central Station catre Central Park.
Ca sa nu mai vorbesc ca atat limonadele, berea cat si vinul au picat minunat dupa o zi de plimbat printre zgarie nori.
Si pe deasupra si din partea casei, multumim frumos si cu prima ocazie cand treci pe la noi prin oras, berea e din partea noastra. Si fritzii, si ciocolata :).


vineri, 4 iulie 2014

Tactici si strategii - episodul 1 : protectia impotriva cancerului la san

Forta fie cu noi si noi plini de forta !

M-am hotarat inca de anul trecut sa incep sa fac mici ajustari in stilul de viata pentru a preveni aparitia de diverse nedorite decat sa ajung sa le repar.
Asa ca ... m-am apucat de studiu intens, si am gasit ba pe Mercola, ba pe la sfatul medicului, ba chiar si pe la altii ;) idei bune si de aplicat.
In episodul de azi ... combatem cancerul la san. Pentru ca toate ne dorim sani frumosi dar cred ca mai ales sanatosi, poate ar trebui sa studiem un pic care sunt cele mai bune metode de a reduce riscurile de a face cancer la san. Eu una am cautat mai ales cai de preventie naturala, nu am pretentia ca asta-i tot sau ca asta e singura cale. Este mai degraba ce am simtit eu potrivit pentru stilul meu de viata si pentru alegerile mele.

Un citat din Dr. Horner, in original:
“My message to women, particularly when we talk about breast cancer, is that you have an extraordinary power in lowering your risk of this disease, which is all too prevalent in our culture, and that there are so many simple things that you can do. So you do one thing – again, one thing – and you can cut your risk in half. If you do more than one thing, those things will multiply up together. It becomes incredibly simple to dramatically lower your risk. The side benefit is that you feel better and better and better. It’s simple. It’s not complex.”

No bun, deci astea fiind zise adica scrise, iaca strategiile cum venira ele de pe net/carti/doctori.
  • Evita la maxim daca nu poti elimina lactatele de vaca. Sunt o sumedenie de alternative, capra, oaie, lapte de soia, migdale, tofu. Vaca are laptele cel mai dificil de digerat de sistemul digestiv uman si cea mai mare pondere de hormoni. Plus ca dragii de producatori /fermieri acum au invatat cum sa trateze vacile incat sa aiba productie de lapte si in perioada de sarcina, cand in mod natural organismul se odihneste. Ei bine, tratamentul acela este evident hormonal si evident ca toti hormonii ingerati de vaca respectiva ajung in toate produsele bazate pe laptele ei. Si toti hormonii aia ajung in noi, evident ca si corpul uman reactioneaza la ei ... si iaca-sa adolescenta timpurie pe la 8-10 ani, hormoni turbati la adulti, ba chiar si cancer de san la domni.
    • Surse: http://pcrm.org/health/cancer-resources/ask/ask-the-expert-breast-cancer
    • http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3357167/
    • http://freefromharm.org/health-nutrition/21-experts-on-the-dairy-breast-cancer-connection/
  • Evita zaharul rafinat, inlocuieste-l cu miere sau sirop de artar. Una din cele mai importante modalitati de a preveni riscul de a face cancer in general este normalizarea nivelului de insulina din sange. Cum zaharul este cel care declanseaza eliminarea insulinei de catre pancreas, e destul de clar cam care este calea. In ceea ce priveste consumul de zahar ... mai sunt doua aspecte care nu sunt chiar de neglijat: 
    • Mai ales zaharul mancat ca desert cand stomacul este in plina digestie a alimentelor nutritive face ca aproape tot bolul alimentar sa fie transformat repede in grasime din cauza combinatiei zahar + mancare. In loc ca organismul nostru sa-si extraga din ce mancam nutrientii necesari, noi il inundam cu o portie buna de insulina (care mai inhiba si senzatia de satietate si tot bagam in noi pana simtim ca ne pocneste stomacul) de ne bubuie si creierul nu doar stomacul, pancreasul si ficatul. In mod evident nu se poate elimina dulcele din rutina noastra, dar macar putem manca otrava asta buna la gust pe stomacul gol si nu in cantitati industriale, macar sa limitam dezastrul. 
    • Tot zaharul este responsabil de transformarea ph-ului bolului alimentar incat devinde acid. Iar mediul acid este enorm de foarte iubit de tumori si toate neamurile de cancer. O da, acidul le ajuta sa creasca, alcalinitatea le taie din putere si le omoara. 
  • Tine nivelul vitaminei D la optimul necesar. Cum faci asta ? ... Poi simplu, bucura-te de soare, protejeaza-ti pielea dar la orele periculoase, dimineata pe drum spre munca mai bine mergi un pic pe jos cu pielea mangaiata de lumina decat cu metroul. Mananca peste care e cea mai buna sursa de vitamina D, galbenus de ou. Daca traiesti in Belgia ... ma ia si supliment, cum se da copiilor in primii ani de viata, in fiecare zi, din fiecare luna cu "r" in componenta numelui. Da' in fiecare zi. Desi inca nu este clar prin ce mecanisme influenteaza atat de mult buna functionare a organismului, s-au facut destule cercetari care au arata ca deficienta de vitamina D reprezinta factor de risc nu doar pentru cancerul de san dar si pentru cancerul de colon si cancerul de prostata, hipertensiune, boli degenerative (Alzheimer si alti prieteni de ai lui), depresie, astm, diabet. Impreuna cu ea, ai grija si de vitamina A, ca nici ea nu e de neglijat in contextul preventiei cancerului.  Complex, nu? 
  • Pastreaza fierul la un nivel corect, nici prea putin ca sa nu pici pe jos de anemie, dar nici prea ridicat. Organismul are capacitati limitate de a reduce fierul si daca e prea mult ... oxideaza. Nu doar ca oxidarea cu pricina ne imbatraneste, ca toti radicalii aia liberi care zburda prin sangele nostru ne iau din luminozitatea pielii si din elasticitatea ei, imbatranindu-ne prematur dar ne si face sa ruginim pe dinauntru ... not good at all. 
  • Evita alcoolul in exces, adica ... no, un pahar, poate chiar doua .. mai merg, dar chiar cu sticla ?
  • Zice Mercola ca sunt studii care dovedesc ca deodorantele antiperspirante care inhiba transpiratia si sunt sursa de parabeni si aluminiu au un rol semnificativ in cresterea incidentei cancerului de san. Acu  ... n-o sa mirosim ca toate cele, dar un deodorant mai putin puternic in a elimina mirosul dar mai sanatos ca si ingrediente (mai iei un prosopel cu tine, te mai racoresti un pic daca e prea cald si simti ca si-a pierdut din eficienta) cred ca e de preferat cancerului. Mai ales ca deodorantele total inhibatoare nu lasa deloc organismul sa elimine multe dintre toxine prin intermediul transpiratiei, nasol rau si nu doar pentru sani ... ci pentru intregul corp.
  • Dormi bine. Nu doar cat ai nevoie, dar incearca sa ai si un somn de calitate. Zice Mercola citand un studiu din medicina Ayurvedica, cum ca somnul de la 10 pm la 6 am ar cel mai bun pentru regenerarea organismului, acelea fiind cele mai bune ore. Asta sincer mie una mi se pare destul de complexa ca pe la ora aia abia intru in bucatarie sa gatesc ceva dar ... cica e mai bine sa nu lucrez impotriva biologiei stand treaza cand ar trebui sa dorm pentru ca in felul asta tot sistemul hormonal care ar trebui sa controleze de la calitatea somnului pana la toanele din pms va avea de suferit. Si o data cu hormonii ... sufar si eu, ca doar sunt ai mei, nu ? 
  • Pastreaza-ti o greutate in limite sanatoase. Nu doar ca sa arati bine dar ca sa fii sanatoasa, dar nu uita ... sanii sunt compusi intr-o mare proportie din grasimica, unde se produce estrogenul cel cu multa influenta in diversele forme de cancer specifice femeilor. 
  • Tine post intermitent cum zice Mercola, si nu e singurul, Daniel Menrath in cartea lui "Hrana pentru viata" are o viziune similara, doar ca nu-i zice post, pentru ca nu e post asa cum il intelege un roman ortodox sau nu. Este un mod de viata ce consta in a respecta ciclurile naturale ale corpului. El considera ca sunt 3 astfel de cicluri impartite in portii de cate 8 ore in timpul zilei: 12.00-20.00 digestie si absorbtie; 20.00-04.00 asimilare si 04.00-12.00 eliminarea toxinelor. Deci .. lasa micul dejun consistent si fa din pranz masa principala. Mananca disociat, cat mai multe cruditati (peste 60%) si ingrediente de calitate si calitatea vietii tale nu are decat de castigat.

Linkuri si carti de unde m-am inspirat:

http://www.emag.ro/hrana-pentru-viata-daniel-menrath-brb973-88804-0-5/pd/E7H850BBM/#Opinion_Anchor
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2014/06/02/breast-cancer-prevention-strategies.aspx
http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/efectul-uimitor-al-vitaminei-d_7954
http://www.sfatulmedicului.ro/Cancerul-mamar/prevenirea-cancerului-de-san-factori-ai-stilului-de-viata-care-reduc-ris_6100

miercuri, 2 iulie 2014

VIVE LA BELGIQUE

2-1 contra USA.
Strada e plina de masini claxonand.
Diavoli rosii plini de incantare. Ca in seara asta n-am vazut atata incantare nationalist belgiana in viata mea, la halul in care se detesta astia intre ei.
Daaaaaaaaaaaaaa, tara aia mica de n-o gasesti pe harta ca e cat Teleormanu x 2 (sau 3 sau 5 ... whatever) si in loc de nume are pusa o cifra de cauti in legenda cine e 2? 2 e Belgia ca la 1 e Luxemburg. Da, da, tara aia, unde s-ar afla provinciala capitala europeana, tara formata in mod artificial din olandezi latraciosi si francezi provinciali ... a invins (cu ajutorul importatilor africani, da pe bune ca nu conteaza) pe cine ?????? Pe chiar ei, cei ce se pricep la toate ... chiar pe ei, pe americanii nostri cei de toate zilele.

VIVE LA BELGIQUE ET BONNE CHANCE !!!!!!!!!!!!!

marți, 11 februarie 2014

Captain's log ... star date 8022014.1830

zice Osho sa fii fericit, sa-i faci si pe ceilalti fericiti si sa te bucuri impreuna cu ei. Petrece timp de calitate cu cei dragi, bucura-te de ei si de timpul impreuna. Tot Osho, ce sa facem ... incepem anul cu clasicii :).
Ei bine, tocmai am trait un astfel de moment, o bucata de weekend fermecata si faina, in care ... partenerul meu de bucurie a fost chiar el, mandretea mea de baiat.
Si ce am facut noi asa notabil ? Incat sa scriem mare si negru pe alb sa stie netu ? Poi ... ne-am uitat impreuna, pentru prima oara la Star Trek, NG. Si uite asa Mitz l-a cunoscut pe faimosul Jean Luc (he he ... cunoscatorii stiu ei ce stiu ...), si mi-a dat dreptate sa fiu indragostita de el ... pentru ca desi batran si chelios si clar mai putin aratos ca tati ... totusi e cooool.
Si fiind si personaj de film si capitanul unei ditamai nava stelara ... am voie :).
Si uite asa ... au aparut cuvinte noi in vocabular: android, engage, energize, warp, motor superluminic (ne-ar fi bun si la mitza unu ...).











Enterprise, one to beam up, from the tram station. Energize !