vineri, 27 decembrie 2013

Anule, anule ...

ai fost un an greu de traversat. cu atat de multa lupta, incrancenare si durere ca ma simt epuizata.


ai fost un an plin de invataminte, unele au venit pe neasteptate, ca un fulger, altele s-au tot intamplat cu incetinitorul parca, oricum au venit ... le raman efectele, cicatricile, amintirile.
am invatat cum e sa-ti fie frica de noaptea ce vine, ca poate nu mai trece. 
am invatat ca durerea poate fi un semn bun, inseamna ca traiesti.
am invatat sa recunosc durerea, sa recunosc cand ma doare si sa cer ajutorul, am invatat ca pot sa ma retrag in pestera mea atunci cand am nevoie fara sa ma simt vinovata sau judecata. 
am pierdut multe anul asta, unele pierderi mi-au sfasiat sufletul, altele m-au bucurat. am pierdut prieteni si vise, de ele imi pare rau, am pierdut kilograme, ma bucur ca au plecat, duca-se si acolo sa ramana, am pierdut par ... il vreau inapoi, ba chiar cu supliment daca se poate.
am reinvatat lectia dezamagirii, se pare ca o uitasem si am avut nevoie de un test fulger.
am invatat ca increderea se pierde repede si nu se mai castiga inapoi, am invatat ca fiecare om are agenda lui si daca vrea sa-ti rupa foile din agenda ta, n-are nici o problema in a o face, e si asta o lectie buna de stiut, tine agenda inchisa daca vrei toate foile in ea.
am invatat ca doar pentru ca sunt fizic aproape, oamenii nu se transforma in prieteni desi asa am avut senzatia, asa cum am invatat ca daca sunt la mii de km departare oamenii mi-au fost mai aproape decat mi-am imaginat candva ca se poate.
am pierdut mult din zambet, locul lui l-a luat un rictus, de multe ori de durere, si p-ala il vreau inapoi, acu realizez ca imi placea zambetul meu pe-o parte.  
am invatat sa-mi pese mai mult de mine si de nevoile mele decat de imagine si de ce cred sau vor altii de la mine. am invatat ca inainte de a ajunge in varf, daca reusesti sa ajungi, calatoria e cea care conteaza, urcusul, potecile pe care o iei, tovarasii pe care ii alegi, bagajele pe care alegi sa le cari, sentimentele care te incearca in fiecare moment al ei ...
am invatat si inca invat sa las sa treaca, sper din tot sufletul sa treci odata anule raule



joi, 12 decembrie 2013

Schimbari

Planificate sau inopinante, dorite sau accidentale, in general schimbarile vin la pachet cu un efort considerabil. Fie sa le accepti daca deja s-au instalat in viata ta ... fie sa accepti ca va trebui sa le faci loc in viata ta.


Am gasit la un moment dat un articol cu o intrebare buna, "Esti gata sa-ti schimbi modul de viata punand accentul pe sanatatea ta ?". 
Usor de zis da, din prima, cine nu vrea sa se bucure de o sanatate buna, dar dupa ce vezi ce ai de facut, mai faci? Nu intotdeauna schimbarile sunt majore si dureroase, dar e de ajuns sa-ti produca un mic disconfort si te ascunzi in spatele unei agende incarcate, a lipsei de timp si de energie ... pana cand in loc sa previi ... cauti sa vindeci.  
Am auzit, citit, aflat din multe exemple in care schimbarile in modul de viata au vindecat multi oameni de diverse afectiuni. Am cautat cu ce o pot ajuta pe mama atunci cand a avut nevoie, am cautat sprijin pentru prietene in nevoie, am aplicat la mine ce m-a invatat tata D. Am cautat mereu informatii pentru a intelege de ce (mi) s-a intamplat ceva, dar de prea putine ori am cautat ceva pentru a preveni.

Ei bine, de data asta am hotarat sa schimb paradigma si m-am hotarat sa invat pentru a preveni. Si cum de multe ori a preveni o problema de sanatate trebuie sa faci niste schimbari ... ma gandesc ca mai bine le fac pentru a preveni decat pentru a repara. Asa ca m-am apucat sa studiez acum, sa-mi dau timpul necesar sa ma acomodez cu eventualele schimbari si sa le fac usurel usurel loc in viata mea. Usurel, sa nu ma sochez, sa nu-mi zgaltazai zenul si mai ales ... in my way :) ... sperand ca la capatul drumului, oricat de greu ar fi, asteapta curcubeul.





duminică, 27 octombrie 2013

8 ani



Ma uit la el si nu-mi vine sa cred cum trec anii. Ma uit la pozele cu el cand imi dormea cu fatzuca in palma si corpul atarnand pe antebrat, la 50 cm. Sau cum adormea in timp ce-i faceam baita in chiuveta din baie ... nu-i vine sa creada ca dormea ca in pozele alea si rade cu gura pana la urechi cand se vede ...




"Mami, ce dragut eram ... nu-i asa ca ma iubeai si asa mic? "
Te-am iubit din primul moment. Te iubesc in fiecare zi. Si te voi iubi toata viata.














marți, 15 octombrie 2013

Greu cu meditatia

Ma lupt cu meditatia, sau mai bine zis ma lupt cu propria mea minte... ma lupt sa-mi linistesc si sa-mi controlez mintea mea de femeie care si cand e singura trebuie sa "vorbeasca". Am mereu un zumzet in creieri, planuri, idei, facturi, ce mai gatesc, liste de prieteni de contactat, liste de lucruri de facut, cautari, intrebari, cateva raspunsuri, iar intrebari ... obosesc eu cu mine.
Dar cum zice tot Osho, "Mintea si meditatia nu pot exista impreuna, pentru ca mintea inseamna gandire iar meditatia liniste. Mintea divizeaza, fragmenteaza, taie un lucru in realitati distincte, le face deosebite incat nu se mai poate demonstra ca sunt de fapt aceeasi realitate. 
Mintea e ca un copac, intrebarile cresc la fel ca frunzele. daca tai o o frunza, copacul o va inlocui cu ce putin 3. La fel si mintea. Mintea produce intrebari si nici un raspuns nu va reusi sa o opreasca. Fiecare raspuns va fi schimbat de minte in sute de noi intrebari. 
Gandirea apartine mintii. Gandurile apartin mintii."

Si tot caut o solutie cu care sa-mi controlez mintea si aparitia gandurilor, cum sa fac sa le fac sa taca? Sau macar sa taca un pic fara sa adorm ;). Cum sa controlez eu copacul vorbaretz, ca doar e femeie mintea ... trebe sa tot bata campii. Si tot la Osho ajung si ma uit cum zice el ca gandurile mele trebuia sa inteleaga ca nu sunt interesata de ele. Dar gandurile mele... feminine fiind ... au propria lor personalitate, ele toooot bat campii fara sa le intereseze prea mult daca au sau nu auditoriu interesat.


Priveste pur si simplu. 
Nu le spune nimic gandurilor.
Nu le judeca, nu le condamna. 
Nu le spune sa plece. 
Lasa-le sa faca ce au de facut, priveste-le, sunt ca un film. 
Iar in cele din urma, veti fi surprins: privind doar, vine o clipa in care gandurile nu mai sunt acolo, nu mai este nimic de privit. 
Atunci ai castigat o extraordinara victorie. 
Curand vei fi in stare sa ramai in tacere, nefacand nimic, iar mintea va deveni in intregime tacuta.

si totusi .... daca privitul asa ... la ganduri nu prea da roade, si la mine inca nu da, am mai gasit o solutie de incercat.

"Daca nu poti fi in tacere numai prin simplul fapt de a ramane asezat, daca simti prea multa energie pentru a face ceva si nu faci lucrul respectiv, atunci intreaga energie se transforma intr-un joc al mintii. Atunci, indreapta-ti energia facand acel lucru (canta, danseaza, ocupa-te de o pasiune pe care o faci cu placere), caci ori de cate ori energia ta este total implicata in ceva, mintea nu mai primeste nici un fel de energie si devine linistita de la sine. 
Iar faptul de a intreprinde ceva pentru a ramane ocupat, astfel incat energia ta sa se indrepte catre acea activitate si sa devina tacuta, este necesar numai la inceput."

Nu stiam de ce de cate ori tricotez am acea stare de liniste si de ... pus gandurile pe fir ...imi tacea neuronul de fapt, ma concentram doar sa nu pierd ochiul, sa iasa randul corect, sa iasa modelul ... am gasit solutia de inceput, o zi tricotez, o zi dansez. o zi gradinaresc, alta gatesc ... toate activitati faine de linistit neuronu.


marți, 24 septembrie 2013

Zen, mamica, zen

N-am mai scris de mult cum e cu Zen-ul si studiul lui Osho, ceea ce nu inseamna ca nu m-a mai preocupat subiectul. Incerc sa meditez, incerc sa-mi eliberez neuronul de haos, scenarii, balast, nebunie, sa las gandurile sa treaca precum apa de izvor, fara sa le opresc si sa le dau apa la moara (asta e complexa rau). Incerc sa ma educ, si sa ma bucur de ce am. Simt ca pentru a putea aprofunda ce zice Osho, mi-ar prinde bine mai multa deschidere, mai putina disperare si multa meditatie.

A inceput toamna bruxeleza, motiv de ploaie si de nor, si mai ales de aer curat.
Geam deschis larg
Inspir, expir ......
Inca se mai aud cateva pasarele, usor somnoroase
Ploua
Inspir, expir .....
Mai trece cate un gand prin neuron ... marsh d-aci, nu vrea sa fuga ... dezvolt un pic la el ... bah, nu-i bine.
Ploua
Se aud picaturi pe marginea geamului
Inca un gand ... sa-l las sa treaca ? il las ... incerc sa nu devolt
Inspir, expir .....
Ploua
Mai bate un gand in creier ... hai treci si tu ... da treci repede ca inchid pravalia.
Inspir 1, Expir 2, continui sa numar
Ploua
Azi e mai bine decat ieri, iar maine va fi mai bine decat azi.
Doamne ajuta

joi, 29 august 2013

Povesti cu pestisori

... de aur si de zapada.

In povestea asta e vorba de un pestisor pe care l-am cunoscut acum vreo 5 ani si ceva :). Stiu ca sunt de invidiat ca am intalnit pestisorul de aur si de mirat ca de abia dupa atatia ani am recunoscut. As putea spune ca, in urma cu 5 ani era un puisor micut de pestisor si eu, ca mioapa ce sunt, nu am reusit sa vad stralucirea aurie in timpul scurt petrecut impreuna. Abia ce ne-am intalnit si viata ne-a dus la oceane distanta.
Dar in vara asta ne-am reintalnit si pot spune ca ne-am intalnit de fapt cu adevarat. Si toata stralucirea zglobiului pestisor vorbaret m-a cucerit, m-a zapacit si m-am indragostit. Cine ar fi crezut ca pestisorii pot fi atat de jucausi, fermecatori si mai ales vorbareti? Si ca-ti pot fura inima in doar cateva secunde? Tot putin am stat impreuna, tot putin ne-am jucat, dar macar ... am apucat sa ne pupacim sa ne ajunga pana cand ne vedem data viitoare. Si sa ne ... fugarim un pic mic mic, cat sa ne deschida pofta de joaca.
Si daca se intreaba cineva cine e pestisorul meu drag, ei bine ... ea e Laura, puiuta cu bucle aurii si pielea alba ca zapada, pestisorul de aur si zapada.

Dear Laura, I miss you, I love you and I'm just waiting to see you again. With love, the shark ;)

duminică, 11 august 2013

Despre singuratate

E luna mea si se pare ca e un moment bun sa ... ma odihnesc un pic dupa un an destul de zbuciumat. Sa-mi fac liniste in minte, (greu, asta e greu de tot), sa ma vindec, sa-mi ling ranile (cam greu de ajuns la cele de la spate).  E un moment bun de analiza si de invatat despre mine. Am inceput sa citesc Osho, o carte primita acum prea multi ani ca sa recunosc, dar pe care am deschis-o si cu inima deschisa abia acum.

Viata este aici si acum.

Osho zice:
"Omul inca nu a invatat sa guste frumusetea singuratatii. El cauta intotdeauna sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva, prieten, parinte, sot, sotie, copil .. cu cineva. Pentru a uita de singuratatea sa.
Singuratatea este esentiala pentru fiinta ta, nu exista nici o modalitate de a o evita, te-ai nascut singur, vei muri singur si indiferent ce ai face, traiesti singur.
Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca sa iti uiti singuratatea, trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti este atat de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvantul singur si iti amintesti de o rana, ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste.
Cuvantul singuratate nu are sentul de rana, de gol ce trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg, nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Cauta si gaseste-ti centrul tau launtric in care esti intotdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata sau in moarte, esti mereu singur de fapt. Dar aceasta singuratate este atat de plina, de completa, de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea."

Mi se pare greu de ... insusit filosofia lui Osho despre singuratate, de cand ma stiu am fost a cuiva, nu m-am raportat niciodata doar la mine.  Mereu m-am raportat la echipa din care faceam parte, mereu simteam zumzetul celorlalti in jurul meu ... singuratatea mi s-a parut intotdeauna atat de inspaimantatoare incat am evitat-o din tot sufletul.
Si totusi, acum rezonez altfel la ce spune Osho. Parca altfel ma atinge mesajul si altel il descifrez.
O fi semn de maturitate? Sper.

marți, 30 iulie 2013

A fine, rainy day

Se ia una bucata localitate belgiana, pe care o cheama ... chiar cum o chema ? Cine mai stie ...
Cert e ca ... are una bucata festival rock, cu un nume ... de numa. Ii zice "SuickerRock", unde suicker in olandeza vorbita de bastinasi inseamna... zahar! Dar, cum olandeza este engleza vorbita de un marinar german beat mort (asta e gluma oficiala, da?) .... suicker asta se pronunta foarte "sucker"! Sau cel putin pentru urechea mea de estica cu accent rusesc (da ...!) nu se simte nici o diferenta.

Dar sa revenim la descrierea peisajului ... adica a localitatii. Ar putea fi un orasel, asa, cam cat Racari (de Dambovita, ca sa nu existe dubii). Cu biserica, primarie si strada cu magazine.
Si pentru ca era festivalul ... zaharului sau zaharos, sau zaharit ... si cu o scena pregatita.
Ce-i drept e drept, parca se pregateau si niste nori, dar sincer, nu pareau prea rautaciosi si nici prea. ... plini . Si vine momentul, cand oare cine ne indulcea ? O da, chiar el ... the one and only ... Sting. Nu mi-as fi imaginat un concert cu Sting la Racari like place ... but .. world is full of small miracles.




Si cum vine el pe scena, cu tricoul lui alb bine asezat pe muschiuleti si incepe sa cante


Si canta o melodie, si mai canta cateva ...




Si cum mai canta ... incep si norii sa se stranga ... si de impresionati ce erau ... fix la melodia aia cu No rain ... oare ce incepe sa se intample?
 Da, da ... daca traia Sting in Belgia ... nu avea asa refrenul, era prea obosit ca sa mai si scrie melodia. Da el nu vrea in Belgia, o sti ca-s taxele mari sau doar ii place atmosfera din Toscana ?
Nu conteaza, desi sincer ... cred ca si la Racari i-ar placea ca iese cartoful bio si porumbul nemodificat genetic ;).

Si de atata ...politete belgiana, in a-i arata omului ce are tara asta mai frumos si mai renumit (nu ma refer la bere si nici la ciocolata, ci bineinteles la PLOAIE), dupa ce i s-a umplut chitara cu apa, fix la Roxanneeeee
fix ud, ud, ud fleasca ... a dat bir cu fugitii .da ce viteza avea ... ca nu m-am putut opri sa nu gandesc breh io stiam ca "gentleman will walk but never run"  ... eh, cred ca si rocker si gentleman nu prea merge. Mai ales in ploaie.


vineri, 26 iulie 2013

Scrisoare pentru tata


Azi ai fi implinit 75 de ani. O varsta frumoasa si deloc greu de ajuns la ea pentru multi. Dar tu ai ars prea  prea intens si prea repede. Ia uite ce-ti seman, ard ca si tine, dar incerc sa mai stropesc cu apa jarul ca sa mai domolesc focul, macar din cand in cand.
Am fost total topita dupa tine si te-am iubit cum orice fata isi iubeste tatal, convinsa ca nici un alt om nu e ca tati. Toata copilaria mea a fost la umbra ta si determinata de mama, si da, a fost o copilarie frumoasa careia ii datorez multe din radacinile de acum. Desi nu aveati prea multe in comun decat pe mine, adresa din buletin si certurile, nu stiu cum ... dar copilaria mea a fost faina.
Am crescut admirandu-ti stralucirea si charisma de cate ori venea cineva la noi, si cum era mereu casa plina, am avut destul timp sa le si preiau.
Am crescut pe muzica lui Harry Belafonte, oh yes I do remember, si pe ritmuri cubano, ai incercat tu la un moment dat sa trecem la nivelul urmator, adica la Queen ... dar eu eram in perioada folk si am inregistrat Cenaclul Flacara peste Bohemian Rhapsody. Sa stii ca atunci cand nepotul tau era agitat in burtica ... se linistea cu "Love of my life", care a ramas melodia noastra, doar a lui si a mea. Si da, de cate ori aud ritmurile copilariei trebuie sa dansez, daca n-o fac inseamna ca sunt chiar bolnava.
M-ai invatat sa merg pe bicicleta si sa am grija de ea si de mine. Am invatat sa folosesc cheia fraceza, surubelnita si ciocanul, ba chiar si cu sublerul m-am descurcat ... cu acul si ata mai putin. M-ai invatat sa ma urc cu grija in visini ca au coaja foarte alunecoasa si mi-ai facut primul leagan dintr-un cauciuc.
Am invatat sa calc pe camasile tale si am invatat ca dunga de la pantaloni nu e doar unica ... ci tre sa si "taie" cand ii termini de calcat. Cam devreme mi s-a parut ca a trebuit sa invat lectia asta, dar ... nici tu, nici eu nu am prea avut de ales in privinta asta.
Am crescut in casa in care ai crescut si am iubit-o la fel de mult ca tine. Si casa si gradina si vita de vie acoperind casa. A fost ... paradisul meu asa cum a fost si al tau, si am suferit amandoi la fel de mult cand s-a dus. Doar ca am suferit fiecare in felul lui si pierderea ne-a indepartat in loc sa ne apropie. Atat de rau imi pare.
Am crescut invatand despre compromisuri, alegeri si greseli care se intorc, atunci nu stiam sa le vad, si nici nu puteam sa le inteleg, doar le judecam cu mintea mea de copil sau de adolescenta ... acum insa inteleg altfel, traiesc altfel si de multe ori am senzatia ca ti-am incaltat papucii. Ironic, nu?
Regret asa cum am regretat si acum cativa ani ca nu am avut mai multi ani impreuna. Regret ca nu am aflat daca m-ai iubit desi nu am fost baiatul pe care ti l-ai dorit, doar fata care-ti seamana mai mult decat am fi crezut amandoi. Nu stiu ce ai fi putut spune despre existenta mea in viata ta si cum te-a schimbat sau nu, nu am avut niciodata ocazia unei astfel de discutii si cum ai plecat un pic cam devreme ...
Sper sa reusesc sa invat din experienta de copilul tau, cum sa fiu o mama care-i da aripi pruncului dar in acelasi timp il lasa sa o cunoasca si il asigura mereu cat de mult il iubeste si cat inseamna pentru ea. Sa stie ca si atunci cand va zbura singur, eu voi fi alaturi de el.
Si ma intreb, de acolo de unde esti, ma vezi ? Ma cauti? Ma mai stii?  Are you my angel?






miercuri, 24 iulie 2013

My way

Regrets, I have a few,
But then again,
Too few to mention ...

 Frank Sinatra - My way

Regrets, I have some more,
But also highways in front of me
and memories to build,
and more than all ... still on my way.


joi, 7 martie 2013

Romanii sunt peste tot :)

Pruncul din dotare, al fain si dulce si minunat, poarta de fro 2-3 luni ochelari. Si chiar daca au fost probabil testati sanatos tinand cont ca sunt ochelari pentru copiii ... totusi, la un moment dat una bucata surubel tot a slabit si a cazut unul dintre brate.
Deci, ia mami ochelarii in plic, ca sa aiba totusi toate bucatile cu ea, si cauta un centru optic in cadrul complexului de la Carrefour (ala din Auderghem, nu Militari). Dus si gasit, intru plina de avant si tot plina de avant incep in franceza mea ... aia cu accent "trop sexy" ... Ca de obicei, oamenii sunt super draguti si din momentul in care m-am apropiat de tejghea ma ia un tanar domn foarte zambitor si serviabil...
- Bonjour, madame. Puis-je vous aider?
- Bonjour, monsieur, j'ai des lunettes de mon fils, qui sont casses .... moment in care ar trebui sa dau si detaliile cu surubu' buclucas ... complex, da' complex rau de tot. Deci, blocant.
- Please, do you speak English, is easier for me to explain the problem .... incep ca o a doua natura ca dupa maxim 2 propozitii in franceza sa trec la alta limba mai .. .putin sexoasa.
Moment de consternare, bietul om la fel de serviabil, dar ... cu zambetul cazut de tot:
- I speak a very little English ...
continuand aproape in soapta ... cu fruntea cazuta de tot in mana
- Baga-mi-ash p*(biiiiiiip) .... alta care vrea engleza ....
N-am reusit sa-mi pastrez zenu, m-a bufnit instantaneu rasul si i-am explicat cum fuse cu surubu care a vrut sa fuga.
Pana cand a venit cu ochelarii reparati, pret de cateva minute, admiram cica zecile de rame expuse, si ma chinuiam sa nu rad in gura mare de-mi dadura lacrimile, de cat de mortal se pot recunoaste romanii intre ei, nu de alta, dar mai erau clienti acolo si nu prea pricepeau ei de ce sunt ramele alea la care ma zgaiesc eu asa hazlii. 

joi, 21 februarie 2013

Another great day

Sunt zile mai faine si zile mai sterpe. Sunt zile care trec si realizezi ca ... s-a schimbat anotimpul fara sa-ti dai seama. Sunt zile care trec ca o rasuflare grabita si 12 ore trec ca o clipa.
Sunt zile de fiere in care totul e amar si gri si intunecat, desi afara e soare puternic.
Sunt zile lumina, chiar si in mijloc de iarna, cand parca toate stralucesc.
Azi e o zi frumoasa, un copil cu ochi mari si inimioara bolnavioara a primit o sansa noua. Calatoria spre operatia salvatoare, a devenit dintr-o data posibila si foarte apropiata. Mohoreala zilei de ieri s-a transformat in ploaie de soare, azi. Necunoscutii de ieri, au ajuns oameni dragi si salvatori, o mana intinsa ieri... azi a  adus bucurie si viata. Doamne ajuta.
Alex, sa ai o viata sanatoasa si sa ti-o petreci doar in lumina.