Greu cu meditatia

Ma lupt cu meditatia, sau mai bine zis ma lupt cu propria mea minte... ma lupt sa-mi linistesc si sa-mi controlez mintea mea de femeie care si cand e singura trebuie sa "vorbeasca". Am mereu un zumzet in creieri, planuri, idei, facturi, ce mai gatesc, liste de prieteni de contactat, liste de lucruri de facut, cautari, intrebari, cateva raspunsuri, iar intrebari ... obosesc eu cu mine.
Dar cum zice tot Osho, "Mintea si meditatia nu pot exista impreuna, pentru ca mintea inseamna gandire iar meditatia liniste. Mintea divizeaza, fragmenteaza, taie un lucru in realitati distincte, le face deosebite incat nu se mai poate demonstra ca sunt de fapt aceeasi realitate. 
Mintea e ca un copac, intrebarile cresc la fel ca frunzele. daca tai o o frunza, copacul o va inlocui cu ce putin 3. La fel si mintea. Mintea produce intrebari si nici un raspuns nu va reusi sa o opreasca. Fiecare raspuns va fi schimbat de minte in sute de noi intrebari. 
Gandirea apartine mintii. Gandurile apartin mintii."

Si tot caut o solutie cu care sa-mi controlez mintea si aparitia gandurilor, cum sa fac sa le fac sa taca? Sau macar sa taca un pic fara sa adorm ;). Cum sa controlez eu copacul vorbaretz, ca doar e femeie mintea ... trebe sa tot bata campii. Si tot la Osho ajung si ma uit cum zice el ca gandurile mele trebuia sa inteleaga ca nu sunt interesata de ele. Dar gandurile mele... feminine fiind ... au propria lor personalitate, ele toooot bat campii fara sa le intereseze prea mult daca au sau nu auditoriu interesat.


Priveste pur si simplu. 
Nu le spune nimic gandurilor.
Nu le judeca, nu le condamna. 
Nu le spune sa plece. 
Lasa-le sa faca ce au de facut, priveste-le, sunt ca un film. 
Iar in cele din urma, veti fi surprins: privind doar, vine o clipa in care gandurile nu mai sunt acolo, nu mai este nimic de privit. 
Atunci ai castigat o extraordinara victorie. 
Curand vei fi in stare sa ramai in tacere, nefacand nimic, iar mintea va deveni in intregime tacuta.

si totusi .... daca privitul asa ... la ganduri nu prea da roade, si la mine inca nu da, am mai gasit o solutie de incercat.

"Daca nu poti fi in tacere numai prin simplul fapt de a ramane asezat, daca simti prea multa energie pentru a face ceva si nu faci lucrul respectiv, atunci intreaga energie se transforma intr-un joc al mintii. Atunci, indreapta-ti energia facand acel lucru (canta, danseaza, ocupa-te de o pasiune pe care o faci cu placere), caci ori de cate ori energia ta este total implicata in ceva, mintea nu mai primeste nici un fel de energie si devine linistita de la sine. 
Iar faptul de a intreprinde ceva pentru a ramane ocupat, astfel incat energia ta sa se indrepte catre acea activitate si sa devina tacuta, este necesar numai la inceput."

Nu stiam de ce de cate ori tricotez am acea stare de liniste si de ... pus gandurile pe fir ...imi tacea neuronul de fapt, ma concentram doar sa nu pierd ochiul, sa iasa randul corect, sa iasa modelul ... am gasit solutia de inceput, o zi tricotez, o zi dansez. o zi gradinaresc, alta gatesc ... toate activitati faine de linistit neuronu.