marți, 31 martie 2015

Eleganta


De cate ori ajung pe la magazinul de cartier care printr-o minune belgiana lucreaza si duminica, nu stiu cum se face dar e cate un buchet de frezii sau de lalele sau mai stiu eu ce buruiana care imi sare in ochi. Singur in galeata aia cu putina apa, sub tejghea sa n-aiba nici macar lumina ... pur si simplu cu privirea aia de floare parasita parca le auzi pe toate cum plang pe toate vocile buchetului ia-ma si pe mine la tine acasa ... promit ca sunt cuminte.


Si uite asa, sistematic fac eu vanzare magazinului nu doar de paine si legume ci si de flori. Stiu ca pentru bucuria mea ele sunt deja taiate de ceva timp, dar nu pot sa nu ma bucur de agonia lor tacuta. Si eleganta, si plina de culori.




Cata eleganta au in ele florile in timp ce mor, cum iti bucura sufletul cu culori, parfum, linia perfecta a petalei, caderea lina pana cand dintr-o lalea ramane o tija. Spirala trecerii lalelei de la floare la covor de petale ... mi-a umplut sufletul de frumusete si de admiratie. Cata eleganta au florile in ele atunci cand mor, eleganta mortii. 







Laissez-moi partir, dit-elle mourir.