marți, 20 septembrie 2011

D-ale vacantei 2

Cum orice vacanta se mai si termina, ma dusei sa iau pruncu de la bunici. Inarmata cu declaratia semnata de tati ca e de acord ca eu sa scot copilul din tara, cretina lege facuta de niste cretini.
Cand ai milioane de romani in afara tarii, nu-i normal ca ei sa calatoreasca si cu copiii ? Si nu e normal ca un copil sa se duca insotit de un parinte spre tara de rezidenta unde il asteapta alalalt parinte ? Numa in romania iti trebe declaratie ca poti scoate copilul din tara de la celalalt parinte, poi si daca ala ma asteapta la destinatie .... eu nu scot copilul de acasa, eu il duc acasa ... cum ziceam, ii duce capu sa fure, treaba de ce sa si-o mai si faca ?
Deci dupa o paranteza plina de consideratie la adresa celor care sunt si alesi si platiti sa faca legi proaste, ma reintorc la ale mele.
Plecam noi ca niste rasfatati, cu avionul, desi tati a plecat cu o zi inainte cu masina. Si luand el masina ... evident ca noua ne-au ramas putine lucruri de carat in bagajele de mana. O carte doua cumparate in ultima secunda de la Carturesti, niste pantofi pentru prunc cumparati si ei la fel si cateva tricouri ... deci nu mi-am facut griji legate de greutatea bagajelor de mana ...
Deci, de la Carturesti, luam noi un taxi direct spre aeroport sa ne ducem acasa ...
Gresind intrarea principala de la Baneasa, am intrat prin zona pe unde wizzairul face check-inul si de curiozitate am cantarit bagajele. 4,5 kg al cupilului, 6 kg al meu.
Ne ducem noi frumos la controlul de frontiera, trecem elegant ... trecem si de controlul bagajelor ... la fel de elegant. Ne trezim in terciul ala inghesuit, mizerabil si vechi care are pretentia de sala de asteptare ... la baneasa, da!
Nu stiu cum ... din intamplare ajungem printre primii la imbarcare. Arat eu biletele si pasapoartele, la care angajata albastra imi ia geanta mea in mana si zice
- Asta nu are 7 kile, e mai greu, l-ati cantarit la colegele mele ?
- L-am cantarit si are mai putin raspund eu, bazandu-ma pe cantarul de la ghiseul wizz. Dar mana dumneavoastra functioneaza pe post de cantar? V-ati omologat? Pentru ca eu nu cred ca puteti masura cu precizie.
- Va refuz imbarcarea, va rog sa va intoarceti la colegele de la check-in sa va cantariti.
- Nu vreau, nu vreau sa mai trec iar pe la controlul de frontiera si de bagaj si mai ales nu cred in controlul greutatii la mana. Daca faceti astfel de control puneti-va cantar la controlul biletelor.
Deja eram in dialogul prostilor, asa ca m-a scos din coada ... eu in nici un caz nu mai luam iar cozile de la acte si oricum stiam ca sunt ok. Zic sa mai mut o carte dintr-un bagaj in altul, si in timp ce faceam asta se apropie unul dintre vamesi zicand:
- Va vad ca aranjati carti doamna, felicitari, putin au carti in bagaje. Nu va duceti la cantar ca astia sunt niste hoti, fac asa ca lumea sa lase bagajele de mana la cala, vedeti-va de treaba ca nu aveti peste 7 kile de bagaj.
Ii multumesc frumos omului si ma asez din nou la coada cu bagajele usor mermelite. In timpul asta stau la panda, si da, omul avea dreptate, cel putin 5-6 oameni au iesit din coada cu bagajul si s-au intors de la control fara el. Si fara el si fara 50euro taxa. Reajung la floarea de cantarea bagajele la mana si continuam discutia:
- Ati cantarit la colegele mele?
- V-am spus ca am cantarit, nu la colege. Si v-am mai spus ca nu va recunosc de cantar omologat.
Isi cheama o colega prin statie, ma ia colega in holul central si imi pune bagajele pe cantarul operat de blueair. Colega cu pricina, trebuie mentionat ca era un spectacol pentru ochii mei, blonda enorm de platinata, toate unghiile galbene cu swarovski pe fiecare unghiuta, fusta cat batista si plaformele cat trotuarul.
Ce sa vezi, ce sa vezi ... bagajul meu avea 8 kile trecute fix si al baiatului fro 6 jumate. Cu privirea ucigatoare:
- Vedeti doamna? Colega de la imbarcare a avut dreptate ... cine a cantarit mai bine? Trebuie sa lasati bagajul la cala. Si tot comenta, ca de ce trebuie oamenii sa incerce sa insele bietele companii aeriene care muncesc atata pentru binele clientilor si care ii trateaza cu atata respect si bla bla bla bla....
Moment in care mi s-a pus pata si intreb si eu
- Ale cui sunt cantarele? Ale companiei sau ale aeroportului?
- Ale aeroportului, bineinteles.
- Bun, atunci va rog sa veniti cu mine 5 minute ca sa inteleg si eu ceva. Eu am venit cu dumneavoastra, va rog acum sa insotiti, tot in aeroport. Si mergem la cantarul folosit de mine la intrare. Pun bagaju meu, ce sa vezi ... 5.5 kg. Pun al baiatului ... 5 kg. E randul meu.
- Deci va rog imi spuneti si mie care dintre cantariri e corecta? Si cine trateaza cum clientul? Pentru ca eu in calitate de client ma simt inselata si umilita de tratamentul la care am fost supusa. Si nu cred ca pe banii mei merit asta. Astept un raspuns, va rog.
- aaaa.... pai ... bine, bine, haideti la imbarcare ... Doamne ...
- Cred ca merit si niste scuze pentru tot spectacolul asta, ca sa nu va spun ca meritati o reclamatie daca nu vreo doua.
- Vai draga, dupa ce ca te duc inapoi la imbarcare ... mai dai si din clantza atata ... ce tot faci atata caz?
No bun, acolo s-a rupt filmul ala frumos si politicos si mi s-a pus pata, moment in care i-am explicat clar lui pitzi ca desi plec unde plec, ma trag din rahova si cand i-oi f*te una peste gura invata sa vorbeasca politicos. Si pentru ca tot eram in dreptul cozii de la compania ei, am strigat ca au cantarele defecte si ca pun cu 2 kile in plus ca sa auda toti clientii, aia tratati cu respect. pitzi s-a simtit lezata de actiunea mea si m-a apostrofat iar.
- Dar chiar trebuie sa faci scandal? Sa auda toata lumea? Ce ai nu poti sa taci?
In timpul asta, fiu-meu care avea un mare chef razboinic in el:
- Mami, mami, f*te-i una ... moment de full stop. Ma opresc, ii explic pruncului ca imi pare rau ca am folosit un astfel de limbaj, care e urat si nepoliticos, si ca il rog ca el sa nu-l foloseasca, sa se abtina mai bine decat mine. Daca sta departe de baneasa, poate va reusi.
Total mesmerizata, pitzi ne duce inapoi spre imbarcare... ofiterul de la controlul de pasapoarte ne-a recunoscut si ne-a lasat sa trecem linistiti, pe cand ala de la controlul bagajelor ne-a vrut iar controlati. Dreptul lui. Ne-am asezat la coada. In timpul asta, la microfon eram deja chemati ca i-auzi ne astepta avionul. Pe noi doi si inca doua doamne care erau disparute in ceata. Dupa aia am aflat ca una ramasese blocata in buda si ailalta se chinuia s-o deblocheze... vai viata lor daca te gandesti cum pute la baneasa la 5 m de buda ... iak
Deci, noi la coada, ne vine randul, pun bagajele, nu ma astept la probleme ca doara aceleasi bagaje mai trecura o data si ce aud:
- Te las sa treci acu ca vad ca esti in intarziere, dar alta data sa nu mai bagi flacoane mari in bagaje ... imi cade fata. Unu ca m-a luat cu "te las" si doi ca nu aveam nici un lichid la mine. Concluzie cred ca fac fatza mea de proasta numarul 1 si zic ... stiti, nu am lichide in bagaj ...
- Ia uite draga cum ma face sa-i scot acu boarfele pe linie, daca-i zic ... vazand eu atata respect din nou ... mi se rupe iar filmu si mi se pune pata.
- Ia scoate-mi tu toate boarfele ... hai sa te vad cum imi umbli in boarfe si cat ma cauti tu in boarfele mele murdare unde mama dracului iti e seful? Cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine? Ai mancat cu mine-n blid, ce aveti mai oameni buni? Voi toti de aici sunteti platiti fie din biletele fie din taxele noastre, macar un pic de respect. Bai, du-te si spala wc-uri ca n-ai ce cauta in fata oamenilor la cum te porti. Deci, ma pornisem, vine seful de tura, aude povestea si completarea pruncului:
- Si sa n-o enervezi pe mami. Ea are intodeauna dreptate. tare fiu-meu ! cel mai tare.
In timp ce seful de tura isi cerea scuze, vamesul imi cauta prin boarfe nu stiu ce recipient care nu-i iesea lui la numaratoare si la microfon pupaza cantar neomologat ma tot chema la avion. M-am intors la ea ca era la 2m de mine si i-am explicat:
- Ai vrut cantar? Ai cantar, acu astepti, ca tu ai vrut-o.
In final imi iau hainele, si cartile, si pungile si chilotii baiatului si pantofii lui si restul boarfelor, le arunc prin bagaje si ma duc la imbarcare. Aventajul e ca in felul asta imi tin tensiunea ridicata si nu riscam sa mi se faca rau cumva fie de cald fie de tensiune joasa.
Ce-mi zice cantarica? Haideti doamna ca va asteapta avionul de 15 minute ... pe mine? Fata ... hoooo, de la voi a plecat totul daca nu te apuca pe tine sa cresti profitul companiei eram de mult decolati.
Ne astepta un bus d-ala jerpelit pe noi 4, adica noi doi si doamnele blocate in buda care inca nu-si revenisera din soc. Nu se putea respira de cald si miros de motorina, asa ca am luat cupilu si m-am dat jos. Vine iar pitzi la mine
- Sunteti in zona libera, treceti imediat in bus, nu puteti sta afara ... cand i-am zis clar ca eu daca intru in bus mi se face rau, ma platesc de noua, ii dau in judecata, si inainte de toate ii f*t ei o mama buna de bataie, asa ca sa ma descarc dupa ziua proasta. Deci, am plecat la avion cu un logan cu aerul conditionat la maxim si un copil care a declarat ca nu intelege de ce dar in romania oamenii sunt rau si nepoliticosi. Chiar, oare de ce?
Ajungem in avion, locurile noastre erau date, da, platisem pentru ele ... si da m-am burzuluit la sefa de echipaj. Am vrut si locurile libere, si loc pentru bagaje deasupra mea nu la 15 randuri distanta si am si spus in avion celor care si-au lasat bagajele la cala ca au cantarul defect cu 1,5 - 2 kile.
Dupa ce am ajuns acasa, am facut reclamatie la anpc. Raspunsul lor a fost ca in urma controlului, toate cantarele functionau corect asa ca au considerat plangearea mea neintemeiata ... bla bla.

vineri, 16 septembrie 2011

D-ale vacantei 1

A mai trecut o vacanta, ne-am mai linistit, asa ca imi pot permite si sa fac haz amintindu-mi.
Asa ca ... experiente romanesti, episodul 1 - primul drum in tara.
Dupa indelungi ganduri si zbateri intelectuale, si la rugamintile la unison ale pruncului caruia ii era dor de bunici, si ale bunicilor carora le era dor de prunc, cedam ca doi parinti responsabili si-ii promitem o vacantuca de 2 saptamani cu bunicii.
No bun, cumpara doamna mama biletele de avion cu o luna inainte, se uita in pasaportul lui tati cand expira partea de pasaport a copilului (e declarat pe pasapoartele noastre) se linisteste cand vede ca se va intampla in septembrie, si gata. Pentru moment ... pentru ca fix in ziua in care am completat datele pentru web check-in ce sa vezi, minune ???? Fix in pasaportul meu, ca adult si mama responsabila ... cupilu expirase din primavara.
Si uite asa ne-am aranjat programul pentru cele 5 zile de Romania, ale mele si ale copilului ca tati era pe plantatie la munca ... deci la el concediul romanesc a fost un week end.
Ziua 0 - joi
Deci, ajungem noi in tara cu cursa aia tarzie de noapte si pe la 23.30 incepe povestea pasaportului, de la intrarea in tara unde functionarul zice " doamna, stiti ca nu mai puteti scoate copilul din tara cu pasaportul asta?" si daca nu ar fi fost ora care era luam si o amenda mica.
Deci clar, trebuia sa fac pasaportul copilului, dar ... pentru a depune actele pentru pasaport iti trebuie procura in original de la celalalt parinte ca e de acord, care procura se semneaza evident la notar.

Ziua 1 - vineri
Domnul tati era pe drum deja batand Europa sa aduca si masina in tara, baga tare viteza ca sa ajunga la o ora rezonabila in tara, pentru a gasi un notar. Intre timp mafia mamicilor de pe desprecopii functioneaza impecabil. Eu o sun pe buna si draga mea prietena din Oradea care la randul ei suna mame din Arad si iaca apar numerele de notar din Arad. Cat sunt de datoare la Daria si la Alina, ele stiu, si eu stiu si le multumesc din tot sufletul.
Ajunge sotul la notar, completeaza procura si porneste in goana mai departe spre noi. Care noi am ajuns intre timp la Campulung, unde i-am promis eu copilului ca vom sta impreuna sambata, duminica pleaca mami cu tati la bucuresti ca sa-l conduca la aeorport, luni face mami pasaportul si luni seara e inapoi la Campulung la cel mai dulce dintre baieti.

Ziua 2 - sambata
Dupa un drum de o zi taind Europa si inca o zi Romania ... ca asa e ea tara mare si greu de strabatut, ajunge si tati, sambata seara mai pe tarziu. Un pic obosit, doar un pic ... clatinandu-se pe picioare ;).
Numai bine apuca si el sa se odihneasca un pic, asa cam juma de noapte si trebuie se se imbarce pentru a pleca inapoi, dar cu avionul de data asta. Si iaka'sa plecara mami, tati si bunicu la capitala.

Ziua 3 - duminica
Dupa ce l-au condus pe tati la aeroport, mami si-a facut de cap pe la Muzeul Satului, cumparand strachini, strachinutze, oale si ulcele ... in oftaturile bunicului caruia nu-i venea sa creada pe ce se duce gramada de bani. Acu, la cateva luni de folosire, pot resi se cunoaste cu mana pe inima ca si-au meritat fiecare leutz dat, nu s-au fisurat, nu s-au ciobit, arata la fel de bine ca in ziua cumpararii si zemuri numa din ele mancam.
Numai bine insa, ca dupa ce ajunge tati cu avionul pe deasupra Germaniei si mami in casa, se apuca sa citeasca si procura de depus actele pentru pasapoarte, asa cum trebe... cuvant cu cuvant. Si ce descopera mami ???? Poi cum ca din obisnuinta, secretara de la Arad o scris ca actul este pentru directia pasapoarte Arad, iar tati din alta obisnuinta a verificat ca-s bine scrise datele de identificare, cnp si alea alea ... in nici un caz ultima linie. Ii dau si lui tati vestea cea buna pe sms ca sa aiba o supriza placuta la aterizare si ma pregatesc de ziua de luni ...

Ziua 4 - luni
Dimineata pe la 8 jumate trecute fix, cine era la pasapoarte ? Io.
Ma duc ca omu la informatii, zic ce caut, ca vreau pasaport pentru kupil, ma intreaba tanti pe unde locuiesc, ii zic, deci ma trimite la serviciul pasapoarte pentru romanii cu domiciliul in strainatate.
Si de unde ziceam ca sunt printre primii ... iaca nu, eram poate prima dupa un autocar intreg de moldoveni veniti sa-si faca pasaportul romanesc. Si cum stateau ei in forma de gramada compacta intr-un spatiu de niste metri patrati in care ar fi incaput confortabil o treime, deja inghesuiti jumate si extrem de inghesuiti si incalziti toti .... se inghionteau, se certau, se inghesuiau si cel mai bine ... blocau usile de iesit din birourile unde se depuneau actele.
Pe masura ce gramada din fata mea se facea din ce in ce mai groasa si greu de stapanit, ca fiecare nepot tinea randu pentru o strada intreaga de vecini care dormeau prin autocar ... se facea din ce in ce mai cald in incapere, si cei care eram doar "capsunari" si nu shi moldovini ... ne cam saturam. Si de de injuraturi si de saritul la bataie ca disperatii dar si de lipsa totala de notiunea de spatiu personal. La ei nu exista statul la coada, unu in spatele altuia, exista doar gramada lipita ... avusei tzatzele unei domnisoare in spate pentru multa vreme ... mama si ce cald imi era cu ea lipita de mine de-mi venea s-o arunc pe geam. Frumusica tare si cu o vorba mortala, cand m-a intrebat daca io-s urma ... cu accentul de rigoare, habar n-aveam ce vrea de la mine ... dar era mult, mult prea fierbinte pentru rezistenta mea la caldura in iulie....
Si uite asa trecura orele ... cam de la 10 pana pe la 16 ... planul meu era ca pana la ora 14 depun actele si in doua ore pot veni sa iau pasaportul copilului si seara sunt cu el in brate (copilul, al de ramase la tzara ... ).
Intr-un mare final ajung sa depun actele si urmeaza dialogul prostilor:
- aaaaa.... poi doamna, nu aveti procura buna, poate nu stiti dar aici e directia generala nu aradul .... stau si explic omului ca sa vezi ca obisnuinta ca o fi ca o plezni
- ma cauta dupa aia dupa cnp si-mi zice ... vai dar la noi sunteti rezident roman care nu a parasit romanica, asa ca nu ati stat la coada buna si nici nu va pot ajuta.
Moment in care am cedat nervos, mi-au dat lacrimile, m-am asezat pe scaun si i-am explicat ca eu nu plec de acolo pana nu ma ajuta cineva. La care omu, mortal, suna comandantul si-i zice "am o doamna care a cedat nervos " .... si bla bla povestea.
Si iaca cum ajunsei la domnu' comandant, un dragut si un politicos care a avut si rabdare. Noroc ca a fost un empatic si m-a trimis la un ghiseu unde am fost ultima persoana care depuse actele. Domn' comandant, cum va prind pe la mine prin orasu'n care ploo, fac cinste cu berea aia!
Dupa ce i-am spus domnisoarei cu pricina ca am stat degeaba (dijiaba mai, pi moldovineshti) 6 ore de sauna ... m-a linistit. La ei se taiasera in cutite niste cocalari si pana nu i-a luat p-aia politia nu s-a putut munci. Feeric, oamenii aia nu se plictisesc deloc la munca.

Si asa am ajuns si la ziua 5 - marti
La prima ora am luat pasaportul, adica la 10. Ma duc la comandant sa-i multumesc pentru ca m-a ajutat si a fost atat de neasteptat de uman cu o zi inainte. Mi-a marturisit ca din toti pe care i-a ajutat asa cum a facut-o cu mine, am fost singura care s-a dus inca o data la el pentru un multumesc. Si tot el mi-a declarat ca este sigur ca ne mai vedem cand om veni cu declaratia de renuntare la cetatenia romana. Inca nu ne-am hotarat ... dar berea aia tot o am de dat :).
Dupa care a pus bunicu cap compas campulung si am ajuns la pruncul cel dulce. Care prunc a fost enorm de dezamagit, pentru ca i-am promis ca vin luni dupa amiaza si am ajuns marti dupa amiaza, urmand sa plec miercuri enorm de dimineata.

Gata prima tura de vacanta romaneasca, si daca nu era asa plina de intamplari ... nu aveam ce povesti nici prietenilor reali dar nici celor virtuali.

joi, 24 martie 2011

in direct

Azi ar trebui sa fie nebunie in oras. Adica summit-u european e sarbatorit de confederatiile sindicale cu o mare manifestatie.
Si uite asa, doua statii de metrou importante pe axa centrala sunt inchise: Schuman si Maalbeek, fix statiile care "aprovizioneaza" majoritatea institutiilor europene cu angajati.
In aceeasi zona centrala, unde este sediul central al Comisiei si aproape de Parlament, la Schuman si Luxembourg, totul e inchis, de la bulevardele care intra in giratoriul cu pricina, pana la tunelurile de pe dedesubt.
Parcarile centrale, si alea tot subterane si de mare importanta sunt inchise de asemenea.
Politia a pus cordoane de securitate catre toate institutiile, fiind cunoscut ca de obicei, sindicalistii au o mare placere sa-si declare "dragostea" catre organismele europene cu ce le pica in mana, de la pietre pana la sticle si alte asemenea "atentii" si amintiri.
Te-ai astepta la haos ? Poi da, asa ar trebui nu?
Si totusi ...
- metrourile au mers perfect, regia de transport le-a suplimentat la greu, pentru cau au preluat mult din traficul de suprafata anulat. Deci, 8-9 trenuri pe fiecare magistrala (in zile normale sunt 4-5 la aceeasi ora), in fiecare tren se anunta care sunt statiile inchise si stii ce si cum. Asa e, trenurile au fost mai aglomerate decat de obicei, dar nu au ajuns totusi la nivelul metroului bucurestean unirea-victoriei la 8.30. O nu, ai loc si sa te misti si sa respiri.
- autobuzurile care au fost deviate anuntau pe unde o iau si soferii anuntau ce rute alternative folosesc.
- cordoanele de politie, la fiecare intersectie, oricat de mica, faceau filtre, asa ca am trecut prin doua pana la munca.
- 5 helicoptere pe sus numarai io numai in zona noastra, cate or mai fi ... ei stiu.
- lumea se scurgea frumos fie spre munca, fie spre punctele de adunare in cazul manifestantilor (sunt usor de recunoscut, poarta semnele sindicatelor din care fac parte, fiecare cu veste care mai de care mai colorate).
Si cea mai tare faza e ca in felul asta, scade si poluarea din zona centrala.

Totul clar si organizat, nici n-ai zice ca-i o tara neguvernata, nu?

marți, 15 februarie 2011

Cum paralizezi un oras ?

Sau mai bine zis, cum isterizezi calma capitala europeana si o scoti din lentoarea ei tipic belgiana ?
Simplu ! In cateva miscari:
1. ! Foarte important !!! Iei un marocan, care crizat fiind el din fire, sare la gatu conductorului de metrou, fix la capat de linie.
2. Colegul conductorului, al care-i sare in ajutor din spirit civic sau din datorie, este ranit si el de acelasi marocan nervos si posesor de arma.
3. Conductorul si colegul ajung la spital, raniti. De marocan nu se stie nimic ...
4. La o ora dupa incident, toate metrourile din Bruxelles au ramas in depouri, greva spontana. Adica luni seara, la 8.30 pm.
5. La 12 ore dupa incident, adica in dimineata zilei de azi, toti soferii de bus,tramvai, metrou, au refuzat sa conduca. Greva spontana, impotriva insecuritatii locului lor de munca. Site-ul companiei de transport a crapat, evident de prea mult trafic ...
6. End of story, tot orasu' fu paralizat.
Examplu personal: am ajuns la munca la o ora nesimtita ... si desi nu le contest nici dreptul la greva si nici motivul, ma intreb si eu, da cu noi, ce-avuserati fratilor?

Edit, cu intarziere, dar merita
Ce s-a vazut pe camera de securitate a metroului
- marocanu era de fapt conductorul ... si colegul lui era posesor de arma
- pasageru era cu familia in tren si se pare ca nu a folosit tonul corect cand a intrebat ceva pe onor conductoru ...
- care conductor i-a sarit la bataie si l-a carpit un pic, in semn de auto-aparare, ca asa e la ei...
- si deci, de fapt pasagerul (adica al palmuit), s-a aparat si a reusit sa-l dezarmeze si pe colegul de la securitate ...
- restul a ramas la fel,
- sper ca pe conductor l-au dat afara. nu se mai stie nimic despre el.

joi, 20 ianuarie 2011

Stire de prima mana

Stirea e asta:
"O bufniţă care părea că băuse prea mult alcool din două sticle aruncate a fost reţinută de poliţia germană.
„O femeie care-şi plimba câinele a anunţat poliţia că o bufniţă stătea pe marginea drumului, fără să-i pese de maşinile care treceau foarte aproape de ea", a declarat pentru Spiegel Online, purtătorul de cuvânt al poliţiei din oraşul Pforzheim.
Pasărea brună nu era rănită, dar mirosea a alcool, aşa încât poliţiştii şi-au dat seama că băuse cam mult. O pleoapă îi era închisă, ceea ce o făcea să pară şi mai beată.
„Am găsit în apropiere două sticle de schnapps. Am dus-o la un specialist în păsări, care mai tratase înainte zburătoare în stare de ebrietate şi care i-a dat să bea multă apă", adaugă poliţistul. De îndată ce şi-a revenit, bufniţei i s-a dat drumul."

Si comentariul meu ... tari nemtii, cum salveaza ei animalele din gheara betiei :)

Si cum statea biata bufnita, cu un ochi inchis si unu deschis, manga de beata si facand autostopul ...
- Buhuhu ... nici asta nu m-a luat ... hac

vineri, 14 ianuarie 2011

Mercola dixit

Desi stiam si stim multe dintre cele scrise de Mercola in articolele sale, totusi nu strica sa ne mai aruncam cate un ochi pe ele.

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/04/06/7-drugs-that-can-kill-children-with-a-single-pill.aspx

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2011/01/14/which-are-more-dangerous-alternative-medicines-or-prescription-drugs.aspx

joi, 13 ianuarie 2011

Safta e Boeing

Safta ... tot safta imi mananca nervii si anul asta. Si nu doar pe ai mei ci si pe ai sotului, ba as putea spune ca si pe ai vecinilor.
Ei bine, Safta tocmai a schimbat categoria din a fi silentioasa in a fi extrem de zgomotoasa. Cand se apuca sa centrifugheze ... juri ca pleaca avionul din bucataria mea, sigur ii crapa rulmentu, si gata ... incep sa ma gandesc la o noua safta