joi, 30 octombrie 2014

Am invatat de la tine ...

Am invatat de la tine generozitatea, bucuria de a imparti si de a darui. Tata zicea ca tii degetele larg deschise in fiecare zi si d-aia zboara totul din mana ta. Eu zic ca tii inima larg deschisa in fiecare zi si acesta e motivul pentru care ai ajutat mereu pe cei care aveau nevoie si ti-au cerut. Si stii ce? Stiu sigur ca toate gandurile bune, multumirile si rugaciunile celor pe care generozitatea ta i-a ajutat te fac mult mai bogata decat banii pe care i-ai folosit sa-i ajuti. 

Am invatat sa zbor de la tine si chiar daca nu ti-a placut sa schimbi cuibul la batranete … ai preferat sa vii tu dupa mine decat sa raman eu langa tine.  Stiu cat nu ti-a placut  cand fix de ziua ta, implineai 70 de ani, te-ai dat jos din avion pe pista la Charleroi. Ploua de rupea, batea un vant … belgian de noiembrie si noi trebuia sa mergem pe jos cam 100 m ….cred ca au fost unii din cei mai grei metri pe care i-ai mers. Cu fata cazuta (aia de regina ofensata) si cel putin socata … m-ai intrebat … unde m-ai adus mama ? Unde e orasu ? Macar n-ai bombanit din prima noua ta viata, ti-au trebuit cativa ani sa ti se ia de ploaie, vant, franceza si sa vrei si cate o vacanta din cand in cand. 

Am invatat de la tine sa-mi mai ofer cate o pauza. Fara sa ma simt vinovata sau egoista. Pur si simplu sa-mi iau un pic de timp pentru mine, sa respir ca sa pot continua. Desi mai sunt alintata robotzel, din cand in cand, pot spune ca pe masura ce ma mai maturizez incep sa am nevoie de pauze in care sa-mi crape linistea in cap … sau sa se zbata ideile in deriva.
 
Ai incercat sa ma inveti si cochetaria, si … fitzoseniile feminine … imi pare rau ca nu s-au lipit ele de mine asa cum ti-ai dorit … totusi m-ai facut cu tata, trebuia sa iau ceva si de la el. Si tot mai confortabil e in blugi desi sunt super eleganti niste pantofi cu toc la o fusta dreapta. 

Am invatat de la tine sa am incredere in mine, sa stiu ca in viata conteaza doar lupta cu mine si nu cu altii. Niciodata nu te-am auzit spunandu-mi despre alt copil ca este mai bun, mai destept sau mai cu mot decat mine. Intotdeauna te-ai referit la mine si doar la mine. M-ai invatat ca e buna competitia mai ales cu mine insumi, oricum sunt buna asa ca nu are rost sa intru in competitie cu altii  … e de ajuns si aer si soare ca sa fim cooperanti si nu combativi pe gratis. 

M-ai lasat intotdeauna sa am alegerile mele, mi-ai cultivat personalitatea si libertatea. M-ai lasat sa suport consecintele propriilor alegeri sau convingeri, fiind in acelasi timp alaturi de mine si sprijinindu-ma. Ai fost plasa mea de siguranta, si chiar si momentele de plans se terminau usor sub mangaierile mainilor tale pufoase si usoare. Poate nu intotdeauna ti-a placut rezultatul, dar am iesit independenta si  pe picioarele mele. Si stiind ca intotdeauna iti asumi alegerile pe care le faci si asta m-a ajutat in viata.

Am invatat de la tine sa fiu mama, si daca as reusi sa-i dau pruncului macar jumatate din aripile pe care mi le-ai dat tu mie … inseamna ca am fost o mama buna. 

Te iubesc mama. Atat. Ba nu … si-ti multumesc.

marți, 14 octombrie 2014

Mirari personale

Citeam pe National Geographic un articol despre puterea generozitatii si cum oameni la fel de normali si obisnuiti ca si mine au schimbat vieti. Linkul aici: Regular people who changed the world, and how you can too. Printre alte subiecte interesante din articol, care sigur merita mai mult timp de digerat, mi-a sarit in ochi un citat: Nelson Rockefeller said, "A man should make all he can and give all he can." Private philanthropy is a cornerstone of American culture. But not so much elsewhere. In Europe people don't expect charity. They expect their government to provide essential social services."
Si pentru ca traiesc in Europa, intr-o tara europeana unde viata curge normal si cu si fara guvern, mi se pare normala partea care se refera la atitudinea europeana. Pentru ca e normal ca intr-o tara in care platesti prin taxe accesul la anumite servicii, cel pe care il platesti ... guvernul in speta, sa-ti livreze acele servicii. Sanatate, invatamant, drumuri, salubritate. Tot ceea ce inseamna taxa platita trebuie sa se reintoarca spre cetatean in servicii prestate lui, cu respect si de calitate. Nu in bataie de joc si nu ca si cum i-ai face un serviciu ca ii iei taxele, pentru ca pana la urma ... acel cetatean poate alege sa le plateasca in alt loc, pentru alte servicii. Prestate cu mai putina mandrie poate, dar cu mai mult bun simt si de mai buna calitate.

Dar pentru ca am radacinile intr-o alta tara europeana, ma intreb eu asa ... cu toata greata si cu tot dezgustul: in tara aia a romanilor mandri ... cat de mandru o fi guvernul cand  mandrii lui romani trebuie sa se trateze in strainatate pentru boli cu 90% sanse de recuperare acolo si maxim 10% in tara aia plina de mandrie. Si ca sa se poata trata decent in tarile alea unde mandria nu e pusa pe afise, intind mana si cer celor care pot si vor si au inima deschisa sa-i ajute. Dar sunt atat de multi ... si cu povesti atat de dureroase. Sunt curioasa cat de mandra va fi Stefania ca e romanca atunci cand va creste si-si va aminti cu cata mandrie au operat-o romanii ca sa o repare nemtii ... de vreo 15 ori au incercat ... si tot de atatea ori au ratat. Da, isi va aminti acele operatii ... a ramas cu cicatricile si cu amintirile ... dar oare doctorii aia si-o vor aminti? Si vor fi mandri de incompetenta lor ? Si de micimea nu doar a cunostintelor/experientei lor, dar si a inimii lor ... de vreme ce i-au refuzat accesul la un drept european sa fii tratat in alta tara prin semnarea unui nenorocit de formular european. European, ce-i drept ... nu romanesc ca sa merite ceva mandrie.

Si ma mai intreb cat de mandru o fi guvernul ala cand absolventii de licee, fara bac vor termina facultatile. Si in mandria lor nu doar ca nu vor sti sa-si vorbeasca limba, dar poate nici tabla inmultirii nu o vor stapani prea bine ... poate la numarat pahare prin baruri s-or mai pricepe, desi de la fara numar in sus nu mai e cazul nici de asta. Ca Scoala romaneasca produce tampiti nu am spus eu, a spus-o un om implicat si din pacate o spun parintii. Parinti care de multe ori se transforma in meditatorii pruncilor lor, pentru a suplini acasa ceea ce nu se face la scoala.


Inca un motiv de mandrie, sigur trebuie sa fie faptul ca mandra tara romaneasca e singura din UE si a doua din Europa, alaturi de Albania care este pe lista site-ului Worldvision de  lupta impotriva saraciei infantile. Ce-i drept e drept, in mandria noastra suntem intr-o lista selecta: Etiopia, Uganda, Haiti ... toate tari mandre, pun pariu.

Cat de mandru poate fi asa un guvern care pe toate le organizeaza asa de bine de-i pleaca oamenii incotro vad cu ochii in cautarea unei vieti normale, nu a luxului. A unei vieti pe care sa o traiesti, nu o viata care sa te consume. Si ma gandesc ca guvernul merita sa ramana doar cu baronii si baronasii pe care-i tine in brate cu mandrie. Si pentru ca mandria asta de afis e incompatibila cu munca, onestitatea si corectitudinea, sunt curioasa, din ce-si vor mai hrani ei buzurarul si fitele.
Ca mandria nu tine nici de foame, nu te tine nici sanatos si in mod evident nu te educa.


joi, 9 octombrie 2014

Cand nu merg toate chiar cum ai vrea ...

poate nu-i rau sa-ti amintesti ca intotdeauna e loc de mai rau. Si ca mai bine iti gasesti acele motive de bine care te faca sa realizezi ca sunt multe motive de bine si doar cateva de mai putin bine.


Asa ca azi m-am hotarat ca pana la urma ....o durere nu poate tine chiar la nesfarsit, deci ma gandesc cu drag la momentul despartirii de ea. Si pana atunci ... durerea e parte a evolutiei, pana nu te chinuie durerea nici nu realizezi cat de buna e o zi in care nu te doare nimic.
Deci, da azi e bine. Doare, dar evoluez.

Just breath and be zen, man :).