vineri, 24 octombrie 2008

Viteza ucide

Si tocmai de aceea, toate in zona asta a lumii se misca cu incetinitorul. Ushor, ushor, sa nu cumva sa stresam neuronul din odihna.
Ce ma mira e faptul ca nu par sa fie asa molcutzi din neam, copiii sunt plini de viata, neastamparati, jucausi si iuti, probabil pe masura ce inainteaza in sistem ajung sa mearga mai mult in viteze mici. Sa fie clar, NU MA REFER LA TRAFIC, ma refer la mod de viata.
Dar macar sunt draguti, politicosi si extrem de binevoitori cu tonele de expati, asa ca suporti ma usor ca iti trebe 2-3 saptamani pana deschizi un cont si inca atata pana vine cardul contului ... ca daca vrei telefon acasa astepti tot cam 2-3 saptamani instalarea, ca permisul de munca e ok ... dar e pe undeva pe drum si fara el esti destul de legat de maini si de picioare.
Ce mi-a mai sarit in oki de pe la ei:
- la 9 seara deja nu mai e unu pe strada ... dai cu tunul si nu vezi picior de belgian. Toti in casa, cu perdele trase la geamuri sau nu, ca nu conteaza ... cum zice cantecu "am vazut aci'ntro noapte, niste fapte ... care m-au scandalizat", bine era seara, io in bus, ei in livingul personal, de la parterul unui bloc, faceau dragoste, cu lumina aprinsa (normal) si geamurile libere de orice carpa ...imi imaginez ce ar fi iesit prin urbea bucuresteana cu toti puradeii din vecini cu nasurile zdrobite de geam si facand galerie ...
- cum ziceam transportul in comun e destul de precis, mirarea o fost cand am vazut ca nu incepe sa functioneze decat de la 6 dimineata in sus.
- pe aeroportul national, nu sunt curse decat in timpul zilei ... noaptea sunt interzise. Motivul e foarte clar: fiind atat de aproape de oras, si avioanele survoland zonele locuite, noaptea ar deranja.
- in timpul saptamanii programul magazinelor e 9-18, exact ca si programul tau de lucru ... singurele pe care le mai gasesti deschise sunt cele la care vanzatori sunt indieni sau chinezi :).
- duminica totul e inchis, nu tu mall, nu tu cora, nu tu carrefour. Cred ca si cinematografele sunt inchise. Oau

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Bonjour madame :)

Bonjour madame, Bonjour monsieur, Ca va ? Ca va ! Bla bla, bla bla ...


Foarte politicosi, cu un aer usor desuet pentru romanul vesnic incruntat, stresat si pe picior de bataie la orice remarca ....

Primele experiente printe belgieni, in calitate de expat, primele intalniri cu birocratia lor, care nu e mai rea inca decat a noastra, cu tot ce presupune mutatul la ei cu toate cele.
Iti trebuie cont curent la o banca locala - daca esti roman sau bulgar ... va lua mai mult timp probabil, pentru ca sunt singurele doua tari membre ue care nu fac parte din nu stiu ce asociatie de securitate a datelor bancare asa ca ... dureaza pana te verifica. De asemenea, trebuie dus act de identitate cu adresa, pasaportul nu e bun, ca sa poata verifica acasa despre tine ... si asa dureaza de la 2 ore la minim 2 zile (cazul meu cel fericit) pana la o luna jumate. Orice poate fi folosit in ajutorul tau (contractul de munca, contract de inchiriat casa, orice act cu implicatii legale) te ajuta. Le dovedeste lor ca esti serios.

Iti trebuie casa. Planul e asta: vezi casa, decizi, anunti. Dar e bine sa fii super atent la toate detaliile ca sa poti negocia. Incredibil, dar chiar si-n lumea civilizata, se poarta negocierea (destul de dura) ca in piata la matache. Se negociaza totul, de la perioada contractului (aici standardul e 9 ani), pana la ce ai voie sa mermelesti prin casa chiar si pana la valoarea chiriei (acelasi proprietar scoate acelasi apartament la inchiriat cu mai multe agentii, scade pretul la una, dar la alta nu ... daca tu clientul te prinzi si zici ca ai gasit acelasi apartement mai ieftin ... bravo tie, daca nu ... nu-ti spune nimeni, stai ca l-am ieftinit, trebuia sa ai ochii mari deschisi).
De obicei apartamentele sunt nemobilate, poate doar bucataria, pentru ca pentru cele mobilate trebuie platit impozit si in perioada in care nu este inchiriat. Asa ca trebuie sa te gandesti si la cheltuielile care urmeaza dupa ce alegi casa, ai de luat totul de la covoare pana la perdele, inclusiv toate electrocasnicele.

Bon, te-ai hotarat, asta-i casa, asta-i locul, gata vrei sa dai banu. Aici te reintorci la punctul anterior si speri ca ai impresionat - evident ca in mod pozitiv - audienta bancara astfel incat in 5 zile sa ai contul ala nenorocit (curent, nu de credit, sa nu va imaginati ca au mari motive de validare). Te duci si depui un numar de chirii ca si depozit blocat in banca. Atata timp cat stai in apartamentul cu pricina, banii tai stau blocati in banca, bine macar ca dobanda e la tine nu la proprietar. In felul asta se asigura ca daca ii strici ceva in casa, poate pastra din depozitul cu pricina. Asta-i unul din motivele pentru care trebuie sa ai grija de casa si mai ales daca vrei sa modifici ceva sa ai incuviintarea scrisa a proprietarului.

Si dupa asta incepe lupta cu birocratia: inscrierea la Mutualite - adica asigurarile medicale obligatorii, inscrierea la Comuna - adica declararea resedintei pentru rezidenta. Comuna e sectorul lor, si fiecare comuna are independenta asa ca nu poti aplica informatiile aflate de la altii care stau in alta ca poate nu se pupa :). Si au un program ... de te doare mintea cand vezi. Sa tot fii functionar la stat in Belgia.
Doamne ajuta

duminică, 5 octombrie 2008

"Hit the road Jack" or "Singing on the rain" ?

Both of them, of course.

Cu alte cuvinte, traversand Europa prin ploaie. Ca sa ne invatam cu clima, ca tot citiram noi ca in Bruxeles ploua numai 200 zile din an, in medie. Doua zile pline de drumuri, din care una jumate de ploaie. Ploaie continua de ziceai ca norul e legat de masina noastra.

Daca ai cea mai mica intentie sa-ti para rau ca pleci din tara si te napandesc tot felul de indoieli si de melancolii cea mai buna metoda de a scapa din starea asta e sa te decizi sa pleci cu masina. Pe oriunde ai iesi te umpli de toate spumele si frustrarile posibile, mai ales cand faci comparatia cu ce drumuri gasesti la vecini (inclusiv la bulgarii la care ne uitam cu atata superioritate).

Rezumat romanesc
Bucuresti-Pitesti-Rm. Valcea-Sibiu-Deva-Arad - cam 600 km. Si cate ore ? De gropi, drumuri inguste, localitate dupa localitate, reparatii lasate de izbeliste, mitocani si toate cele ? Doar freo 10 ore, asa de prasila, sa nu-ti para rau ca pleci. Macar a fost soare.

Rezumat unguresc
Mako-Szeged-Budapesta-Gyor- cam 380 km. Super autostrazi, extrem de bine marcate, drumul ca-n palma. 3 ore si gata Ungaria. Si daca tot fuse bun drumul, ne-am bucurat de el in toate felurile, intai pe soare si apoi pe ploaie.Langa granita cu Austria ne-am cazat la un foarte dragut hotel, Corvina. Curat, cochet, internet pentru clienti, mic dejun pe alese, personalul vorbitor de engleza. Excelent, iar pretul ... 50 euro/dubla/noapte cu mic dejun inclus. Jos palaria.

Rezumat austriac
Viena-Linz (prin sud)-si alte orase cu nume d-al lor - fro 350km. Ploaie, cateva zone mai pline pe autostrada, cateva zone in reparatii pe autostrazi. Socul era ca pe sensul invers, spre Viena erau cozi si de 5-6 km pe autostrada, unde se mergea bara la bara sau si mai rau se statea ... cam neplacut. Viena - care ne cam speriase cu paienjenisul ei de strazi si autostrazi, dar a fost excelent de bine marcata asa ca am scapat cu bine.

Rezumat german
Regensburg, Nuremberg, Wurzburg, Frankfurt, Koln, Aachen - cam 700 km. Multe sectoare de autostrazi in reparatii, multe zone ingustate si implicit cu un trafic destul de congestionat. Nu la fel de fain marcate - probabil si pentru ca erau printre primele autostrazi. Anyway, destul de dezamagitor drumul pe faimoasele lor autostrazi. Dar ne-au impresionat peisajele din sudul Germaniei, dealuri molcome pline de vita de vie, padure dupa padure, verdeata, curat ... noi care ne asteptam la industrie la scara larga dam de vita de vie si de pomi fructiferi, oau. Si sa nu uitam ca ploua, probabil pe soare arata si mai bine. Spre nord s-a mai poluat treaba, dupa ce am intrat pe valea Rinului ... gata cu copacii, au aparut furnalele si toate semnele puternicei lor industrii.

Belgia - 120 km de autostrada, luminata toata. Eram asa de obositi ca nu mai puteam aprecia aceasta calitate a autostrazii, nu vedeam decat ca belgienii merg cu o mare viteza care ne speria. Am ajuns cu bine, si evident ce in Brussel, am reusit ce n-am facut toata Europa: ne-am ratacit.
Dar pana la urma am ajuns si unde trebuia, ne-am cazat si ne-am culcat ca nu mai puteam de oboseala.