miercuri, 28 iulie 2010

portia a doua - tot de romania ... bineinteles

Cum ramase din postul anterior ? Ca nu stiu la ce ora sa ma duc si tare ma zbateam in nedumeriri cronice. La ce ora sa ma duc ...
Poi, m-am dus la 8 si jumate trecute fix, ca romanu ... ca sa-mi ocup un loc cat mai bun in coada. Deci, 8 jumate, eram a 16a la coada. Cu cartea'n mana, cu nervu strunit ca doara nu ma trateaza ambasada de greata cronica sau de scarba de romanisme ...
Intre timp, vara bruxeleza si-a intrat in drepturi si a inceput sa ploua sanatos ca doara asa creste iarba verde si bogata. Tot intre timp, masina de politie patrula linistita pe strada cu ochiu de flamand vigilent pe romanii recalcitranti. In fata mea, o tanara domnita pe care o suspectam de un patriotism ieftin: pantofiori rosii de lac (daca o vedea, Mihai cred ca o intreba daca e zana buna sau o cheama Dorothy), fusta albastra si sacoul galben. O minune, nu alta, steagul romanesc arata demential pe ea.
Ora 9, se deschide usa ... ura !!!! De data asta, nu mai iau nici un bon de ordine si stau direct in coada. Chestia aia de avertizare ... zice ca servesc tot 66 ... macar sunt consecventi.
Norocul meu ... trei sferturi din cei din fata mea erau atat de ocupati de problemele personale, incat nu au citit anunturile de pe pereti care te avertizeaza ca trebuie sa ai completate toate actele si deci sunt trimisi pe rand sa scrie de zor una si alta.
In fata mea, domnisoara tricolor ... de fapt evreica, si mandra posesoare a cetateniei romane din partea mamei, vorbitoare de engleza. M-am uitat la ea cu ochii si mai mari ... ce-ti trebe mama cetatenia romana ? N-ai una mai buna deja ? Se pare ca nu strica totusi. Avea nevoie de o chestie nemaivazuta si nemaipomenita, pe care niciodata ambsada/consulatu romanesc nu le-au mai completat si deci ... "ne pare rau, nu va putem ajuta. auzi tu, cum ii zic io asteia in engleza ca nu stim sa-i facem ce vrea ea ca nu avem nici un exemplu?!?". Cred ca biata de ea si-a blestemat si ziua in care a primit cetatenia ... mai ales ca asta ii trebuia. O hartie care sa ateste cand a devenit cetatean roman ... greu frate, daca nu aveau model ...
Vine randul meu ... dau actu, dau declaratia, dau alea alea, dau banii ... si ce aud.
"nu va pot face actul ... dar daca insistati ... vi-l fac, dar e pe riscul dumneavoastra, ca nu va fi valabil, nu il vor lua in considerare la frontiera" ... "dar sa nu veniti dupa aia la mine ca asa si pe dincolo ... " La care se adauga intrebari/comentarii de genul:
"si unde sta copilul in Belgia?"
"acasa, cu parintii lui"
"si ce face el aici?"
"se duce la gradi" ... ma intreb si eu ce poate face un copil, se duce la gradi sau la scoala
"mda, s-au gasit toti sa-si aduca plozii in belgia ...."
am intrebat-o politicos daca a spus ceva, ca asa mi s-a parut, si ca daca vrea sa ne certam, eu n-am nimic impotriva, sunt doar in a treia zi la ei si destul de enervata ... plus ca totusi, vin din bucuresti asa ca abia astept o provocare adevarata, ca belgienii nu se ridica la inaltimea adecvata ... n-a vrut ... ba chiar a inghitit in sec ...
in 5 minute am avut hartia semnata si parafata ... ce face politetea din om :). Si nu-mi trebuia decat imputernicirea ca tatal poate scoate cupilu din tara, ca sa-l aduca acasa, in Belgia. Mare chestie ... numai 60euro pentru o hartie completata de mana mea, pe care au pus o stampila si o semnatura.
Si au facut crizele de rigoare ca le-am dat bani mari si nu aveau rest ... ca nu-i treaba lor sa aiba rest, nu-s supermarket ...
Ma leshi ....
Recunosc ca am plecat de acolo intr-o stare de totala multumire. Fata de noi ca am ales ce am ales. DA, MERITA.

marți, 27 iulie 2010

Mi-am luat portia de romania. Si mai am de luat ...

De ce sa vorbesc si sa comentez numai despre belgieni? De ce nu cate ceva si despre cei de-un neam cu mine? Ca merita. Nu-i romanu al mai motzat, mai destept si mai "smecher"? Vorba ceea, din neamu al ales care va salva umanitatea de cine stie ce cataclisme ... bla, bla, bla

No bun, sa incepem cu ipoteza:

- Ai nevoie de o hartie, o semnatura sau o informatie de la o autoritate romaneasca...
- Ghinion, nu esti in tara unde daca ai noroc, nevoia ta ar putea fi rezolvata in mai multe locuri, si implicit ai mai multe alternative. Nu stiu daca ai putea avea in mod implicit un avantaj ... e posibil sa ai mai multe alternative de nervi si ceva mai multe drumuri de facut. Dar sa gandim pozitiv zicand ca totusi, in tara, poate ai mai multe sanse de rezolvat o problema in timp util si fara sa-ti arzi neuronii de nervi.
- Deci, urmarit de ghinion, esti in tara straina si ... ai nevoie de hartie semnata parafata si mai ales parfumata de vajnicul functionar roman.

Rezolvarea problemei e simpla:

- Daca tot esti cititor de blog, inseamna ca deja stii ca primul lucru pe care il faci, e sa cauti pe net ce acte iti trebuie ca sa poti avea actul tau semnat. Si mai cauti datele de contact ale ... ambasadei sau consulatului roman. Zis si facut. Gasit ambasada, gasit consulat, gasit si programul de functionare.
Aici, primul soc, nu se lucreaza cu publicul decat maxim 3 ore pe zi ... dar ... atentie ca nu poti intra cand vrei si cum vrei in consulat chiar in timpul programului. Cu o jumatate de ora inainte de finalul programului, se inchid usile. Luni, la 11.30 trecute fix usile sunt inchise ca doara aveau de lucru pana la 12.
Dai sa negociezi cu gorila de la usa:
"stimate domn, este totusi 11.20, maxim 11.23, inca nu este 11.30, nu se poate totusi sa ma lasati sa intru?"
"doamna ceasul nostru e 11.30, io stiu ce chinezarie aveti la mana?, ce ma intereseaza pe mine cat e ceasul domneavoastra ... "
Ce sa mai zici, zici destule dar degeaba sa ca iti iei "chinezaria" facuta in tara ceasurilor, de care nu doar ca esti mandra, dar si foarte atasata sentimental, asa ca te abti din rasputeri sa nu i-o bagi pe gat si pleci...
Gandindu-te ca toti incapabilii si nesimtitii astia sunt platiti din taxele pe care le plateai si tu candva. Si te bucuri.

- In acest tragic context, iti propui ca a doua zi sa te duci in timp util, si mai bine ajungi inainte de inceperea programului, nu strica un pic de asteptare. Deci, marti, programul incepe la 14.00, ajungi pe la 13.30 ... te uiti si nu-ti vine a crede, la coada ai deja numarul 56 si te intrebi daca ai vreo sansa sa termini ce ai nevoie.
La 14.00 (macar sunt punctuali ...) se deschide usa si intra toata multimea care astepta. Exact la intrarea in sala de asteptare, ai un aparat pe care deja il cunosti din tarile civilizate unde iti petreci timpul, care elibereaza numere de ordine. Deasupra lui scrie frumos in romaneste ca iti trebe numar la prezentarea la ghiseu. Booon, iti iei numarul 30 si nu-ti vine sa crezi ce noroc pe tine ca ai avansat in numar .... dar cand te uiti ca omu dupa ecranul care trebe sa afiseze numarul curent ... ce arata ? Arata "azi servim 66" 66 ce ?
- Intre timp ... lumea mai experimentata se inghesuie in zona din fata a cozii ajunsa deja o gloata tipica romaneasca. Cu pirande, cu bunici care stiu ele pe cineva si care au ele o programare pentru alt serviciu, cu doamne isterice ca le pune mana pe fund nu stiu ce domn, cu copii plangaciosi, nervosi sau doar obositi. Cu piranzii pirandelor care deja se impung in expresii si priviri "galese" cu extremistii care le zic tzigani.
- Daca tot ai invatat sa citesti, in timp ce in jurul tau se intampla o intreaga harmalaie si o mare nebunie ... vezi ca pe pereti, scrie: "pentru orice nevoie, cautati in sertarele cu cereri si completati-va cererea pana ajungeti la ghiseu". Deci ... zici, daca ma conformez, poate poate scade din timp ... si incepe aventura drumul pana la sertare. Care e presarat cu "unde te bagi cucoana, vrei sa-mi iei locul?"; "nu acolo este coada, treceti la fund"; "uita-te pe unde mergi, nu vezi ca mi-am pus geanta pe jos?" ... si altele similare. Pana la urma razbesti, ajungi la locul comoarei, iei cele doua hartzoage. Aia absolut obligatorie, pe care trebe s-o completezi indiferent de nevoie ... e doar o declaratie ca apelezi la serviciile consulare, n-ai mai apela la ele, si a doua e de fapt hartia ta, de la procura generala pana la procura de scos cupilu din tara ...
- Te uiti disperat dupa un loc in jurul mesei imense din mijlocul camerei, poate reusesti sa completezi hartiile cu pricina, dar ... masa e plina de genti, posete, pungi de cumparaturi, copii pusi la odihnit, bunici sprijinindu-se. Si de jur imprejurul lor ... aceeasi gloata disperata sa se inscrie in fatidica limita de 66.
- Cum inca crezi ca ordinea este cea data de biletele si ca la ghiseu se va cere respectarea lor, te duci frumos un pic afara si completezi declaratiile pe genunchi.
- Te intorci numai bine sa asisti la discutiile elevate purtate intre una dintre functionare si gloata "nu vedeti ca aici e aer conditionat? inchideti usa ca sa putem avea aer! stati toti aici gramada ca animalele si nu ne lasati sa ne facem treburile". Booon, "doamna" cu pricina dupa ce a facut educatie si pe ziua de azi, pleaca trantind o usa, sa priceapa toata lumea cat de rau poate fi de deranjata ... in comentariile si huiduielile pe care oricine si le poate imagina.
- Plin de glorie, te reintorci la ce fusese locul tau, intreband "nu va suparati, aveti idee la ce numar s-a ajuns ?" "Puaahhhhaaahhhhhaaaa" - asta fuse raspunsul. Dupa care: "Sunteti pentru prima data aici. Nu se iau in considerare bonurile doamna, care cum ajunge si mai ales se inghesuie" ... "poi si atunci la usa de ce scrie si mai ales de ce toata lumea si-a luat numar de ordine?" intreaba si proasta satului (adica je) ..."Poi daca sunt acolo?"
- Concluzie, te retragi intr-un colt, alaturi de alti oropsiti ai soartei cu priviri la fel de imbecile ca si ale tale si dai telefon, macar sa te descarci ca uite ce victima a romanismului, birocratiei, lipsei de organizare si de bun simt esti.
- Intre timp, in gloata lucrurile evolueaza, pirandele incep sa se impinga si piranzii sa se dea cocosi. Usa e tot inchisa, sa stea aerul conditionat ... care de mult e insuficient. Mirosurile de transpiratie, tigara, alea alea si inca niste alea se combina ... te dai batut si zici mai bine vin maine cu fro ora inainte de prima ora, macar ca stiu acu si ma straduiesc sa fiu printre primii.
- Dai sa pleci, doi piranzi se iau la bataie, vin bodiguarzii ... se cearta toata lumea cu toata lumea. Se inchide ghiseul, gloata este scoasa afara in stilul deja banuit "afara animalelor, uite ce mizerie ati facut!". Pe buna dreptate, era ca in grajd acolo ... din foarte multe puncte de vedere.
- Victorie, ai plecat, de pe strada, grabindu-te inapoi la munca .... mai arunci o privire inapoi spre bucata ta de tara. Unde lumea se imbranceste cu paznicii si toata lumea se cearta cu toata lumea.
- Si in acest context ... de film de Kusturita un pic de groaza, un pic de thriller si multa prostie romaneasca ... ma intreb ...la ce ora sa ma duc io acolo daca programul oficial incepe la 9 ?

end of story, today's story, tomorrow will be another story,

joi, 1 iulie 2010

Ups, La Multi Ani !


-->
Mi-e drag de prietenele mele, de departe parca le simt mai aproape sufleteste. Faptul ca nu ne mai vedem asa des, da mai multa valoare fiecare intalniri si fiecarei clipe petrecute impreuna.
Mi-e drag de cate ori apucam sa furam minute, minute dragi si pretioase in care sa ne scriem "mi-e dor de tine fata, zi-mi ce mai faci", "munca, ce sa fac, ne-a zapacit criza, voi" ... "si noi la fel", "pup", "pa".
Acum nu mai simti din inflexiunea vocii ca se grabeste, vezi ca raspunde pe mess cu "k", "bn" si alte acronime. Parca am luat-o razna roboti haotici alergand, dupa ce alergam, Dumnezeu cu mila ca noi sigur nu stim.
Mi-am notat constiincioasa zilele de nastere ale tuturor persoanelor dragi sufletului meu. In fiecare an transcriu dintr-o agenda in alta, numele celor pe care imi propun cu sfintenie sa nu cumva sa uit sa le zic macar "La multi ani!" de zi de nastere daca altfel nu mai reusim sa comunicam. Prefer sa le scriu in agenda decat remindere in telefon ... pe ea o am sigur tot anul, telefonul ... niciodata nu stiu ce fac cu el. Desi, daca ar avea alarma si agenduta mea din poseta, ar fi minunata :).
Si tot in fiecare an, uit cel putin o data pe luna sa fac ce mi-am propus cu atata ravna la inceput de an ... ma intreb ... m-a prins deja de tot decrepitudinea, sunt extrem de superficiala sau doar o prietena care doar se vrea buna dar nu reuseste. Macar imi pare rau, dar rau de tot, ca iar am comis-o ... ce sa mai zic ...
LA MULTI ANI !