In povestea asta e vorba de un pestisor pe care l-am cunoscut acum vreo 5 ani si ceva :). Stiu ca sunt de invidiat ca am intalnit pestisorul de aur si de mirat ca de abia dupa atatia ani am recunoscut. As putea spune ca, in urma cu 5 ani era un puisor micut de pestisor si eu, ca mioapa ce sunt, nu am reusit sa vad stralucirea aurie in timpul scurt petrecut impreuna. Abia ce ne-am intalnit si viata ne-a dus la oceane distanta.
Dar in vara asta ne-am reintalnit si pot spune ca ne-am intalnit de fapt cu adevarat. Si toata stralucirea zglobiului pestisor vorbaret m-a cucerit, m-a zapacit si m-am indragostit. Cine ar fi crezut ca pestisorii pot fi atat de jucausi, fermecatori si mai ales vorbareti? Si ca-ti pot fura inima in doar cateva secunde? Tot putin am stat impreuna, tot putin ne-am jucat, dar macar ... am apucat sa ne pupacim sa ne ajunga pana cand ne vedem data viitoare. Si sa ne ... fugarim un pic mic mic, cat sa ne deschida pofta de joaca.
Si daca se intreaba cineva cine e pestisorul meu drag, ei bine ... ea e Laura, puiuta cu bucle aurii si pielea alba ca zapada, pestisorul de aur si zapada.
Dear Laura, I miss you, I love you and I'm just waiting to see you again. With love, the shark ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu