Aceasta nu e o povestire despre New York, e o amintire punctuala despre un moment ce se anunta frustrant pe gratis dar care, printr-o frumoasa coincidenta si-a schimbat total cursul. Si pentru ca uneori coincidentele poarta nume, acum se numeste Sebastian. E roman si de 3 ani lucreaza in buricul lumii, in New York, la terasa de pe lac adica Loeb Boathouse. Terasa cu gondola venetiana, pe care o carmeste un ... brazilian ... sau argentinian sau altceva sud american :).
Dar povestirea nu este despre sudamericanul gondolier in New York, ci despre un roman, pentru ca da ... romanii sunt pretutindeni si uneori apar asa ... din senin si schimba total cursul unei experiente.
Draga Sebastian, ma bucur ca te-am cunoscut, undeva in mijloc de New York, la mii de kilometri de Europa. Imi cer scuze ca in ... amaraciunea pe care o simteam ca nu ne puneam de acord sa ne oprim la terasa de pe lac pentru un moment de respiro ... am avut nu doar o voce amarata dar si un limbaj ... colorat (cum ii sta bine unei doamne, ca sa zic asa). Cred ca ori "pasarica" ce mi-a zburat mie de pe buze ori obida din voce ti-au atras atentia catre limba pe care o vorbeam atat de ...elegant :)). Mare surpriza a fost cand te-am auzit: "Buna ziua, bun venit la New York. Nu vreti sa luati loc la o masa?"Si mare ne-a fost placerea si usurarea sa ne asezam dupa atatia zgarie nori, oameni, agitatie si nebunie intalnite pe drumul de la Central Station catre Central Park.
Ca sa nu mai vorbesc ca atat limonadele, berea cat si vinul au picat minunat dupa o zi de plimbat printre zgarie nori.
Si pe deasupra si din partea casei, multumim frumos si cu prima ocazie cand treci pe la noi prin oras, berea e din partea noastra. Si fritzii, si ciocolata :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu