luni, 16 martie 2009

Tot cu metroul

Merg cu metroul zilnic, si-mi place. Aici statiile de metrou sunt in grija comunei asa ca daca umbli cu metroul printr-o (sau pe sub) o comuna mai instarita, statiile sunt aranjate, machiate, coafate, numai bine de petrecut timpul in ele. Ai si muzica de la radio in timpul zilei, simfonica dupa ora 8 seara.
Cam asa arata unele din statii: http://www.bxel.net/metro.html
Merg pe un traseul fain, cu statii frumoase de unde nu-ti pica apa in cap (sunt si d-alea unde faci dus cand iesi din tren, m-am simtit ca-n Piata Victoriei cand ploua in bucuresti ... dar eram in capatul al mai mizer al Anderlechtului care e cea mai saraca si vai de lume comuna, totusi).
Si unde intalnesc tot felul de oameni. De fapt despre ei e vorba acu, oamenii cu care ma intersectez in metrou, o parte din ei ca doara nu fac studiu demografic pe populatia bruxeleza.
- Flamandele, inalte cu picioare lungi si trasaturile regulate. Foarte foarte frumoase unele din ele, de nu-mi pot lua ochii de la ele, cu toate nuantele de blond in par, cu ochii aia albastri (evident) si pielea alba, inalte si elegante ... sa-ti dai palme de invidie nu alta.
- Negresele ... ei aici e mare problema. D-astea am detectat de doua genuri: genul big mamma, inca de la 15 ani cu kuru cat tancu de se apleaca metroul cand intra in el. P-astea mi le cam imaginam din filme si credeam ca asa-s toate. Dar m-am inselat, mai e categoria a doua, calitate superioara de mare arta. Si ma refer la cele de zici ca au coborat acu de pe podiumul de defilare, cu niste trasaturi de o finete rara, cu toate cele puse unde trebe si balcoane si tartitza si picioarele alea de gazela ... Si ce e mai socant e ca sunt multe domnle, multe si frumoase.
- Frantuzoaicele, cu intreaga fatza ascutita, nasul, barbia, unghiurile mandibulei ... zici ca-s taiate in unghi ascutit. De fapt cred ca-i trasatura generala ca asa sunt si ei ... ascutiti ca niste francezi. Si vorbesc, si vorbesc, si vorbesc ... in continuu, mamica zici ca au motor la limba, nu mai tac, m-au luat de la distanta la logoree ... credeam ca nu se poate, dar am trait-o si pe asta si nu doar o data.
- Englezoaicele ... mari cu fetze mari si late si urechi clapauge ... parca vedeam poza Agathei Christie in fiecare ... cred ca poza aia e cea mai buna reprezentare a unei englezoaice. Nu zic ca nu-s si frumoase, doar ca nu le vazui io pe linia de metrou 1B din Brussel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu