Mi-ai fost partenera de tango in ziua in care m-am maritat. Si in fiecare zi partenera de iubiceli, pupaturi si mufaneli, maraieli si joaca. M-ai invatat miracolul maternitatii in ziua in care ai fatat bulgarasii de blana. Ai impartit cu mine si placerile si frustrarile unei mame de patru zapaciti. M-ai lasat sa te ajut cand au crescut si oboseai de atata harjoneala, mi-ai aratat ca o mama are grija de puii ei aparandu-i, hranindu-i si educandu-i dar are grija si de ea urcandu-se pe canapea unde ei nu ajung, ca sa prinda un pic de odihna netrasa de urechi, coada si labute. Nu am inteles eu bine lectia atunci, dar azi probabil ca sunt mai inteleapta si vad mai bine.
Zidul mortii pe spatarul canapelei din sufragerie, cu blana uda, dupa dus. Sageata blonda iti ziceam si daca iti stateam in cale nu ne era prea bine.
Tricourile lui tati pe care ti le asezai mai bine in pat, ca sa ai unde dormi confortabil.
Strecuratul sub patul meu cand eram bolnava si nu te mai miscai de acolo nici macar pentru mersul afara ... te auzeam oftand din cand in cand. Si stiam ca esti langa mine, ma pazeai de gandul cel rau si de visul urat. Si maraiai cand le simteai ca vin.. ca sa le sperii si sa fuga de langa mine. Eram in labute bune.
Sandalele rontzaite de plictis intr-o zi de vara. Singurele pe care le-ai atacat. Erau noi. Si tu plina de frustrare probabil. Acum nici nu mai stiu cum aratau, si nici nu mai conteaza, dar pe tine n-am sa te uit niciodata.
Privirile mirate catre Mihai cand a aparut in imparatia ta ... curiozitatea si pupaturile furate prin plasa patului ... cate amintiri.
Iti multumesc bulgare auriu, stiu ca esti in raiul cateilor. S-au dus durerile si cosmarurile, acum poti vedea, auzi, alerga ca acum 17 ani cand erai sageata aurie.
Imi pare rau ca ai suferit atata in ultimele zile.
Iarta-ma ca nu am fost alaturi de tine azi.
Te iubeste mami.
