Istorie pe oameni

Nici nu mai stiu daca era o urare de bine sau un blestem, dar imi amintesc ca venea din cultura chineza. Sa traiesti vremuri interesante. Urarea asta .... se repeta asa mereu in viata mea. La ora asta nu o prea vad ca prea de bine, nici chiar total dezastru n-as zice, dar usor cinica tot imi suna.
Pot spune ca am tooot trait in vremuri interesante, in locuri interesante, am tot vazut istoria facand tot felul de piruete. Din pacate imi lipsesc fie multe bucati de informatii, fie un spirit adanc analitic (dar aici pot apela la sotul din dotare, analist prin adn nu prin alegere) si nu reusesc sa vad sau sa prevad unde duc multele fire tesute de istorie.
Ma nascui sub comunism, si pot spune ca-mi amintesc vag cum era sa gasesti cate ceva prin rafturi la alimentara din piata. Am invatat de mica sa-mi tin gura si sa nu am incredere in semenii mei.
Am trait ... o Revolutie ? Nu stiu sigur, dar o schimbare de regim, dramatica si aproape cinematografica, sigur am trait. Am fost cu tata la Universitate, si acum ... mama fiind, apreciez curajul mamei de a ne lasa pe amandoi ca bezmeticii pe 22-23 decembrie, pe strazi, eu copila de 18 ani, tata ... curios ca un motan. Am trait o mineriada, am avut colegi de clasa batuti, am fost mai mult decat revoltata. Am invatat sa-l detest pe fatza pe iliescu, cam la fel cum parintii mei il urasera pe ascuns pe ceausescu. Pentru ca nu sunt decat fatete ale aceleiasi uratenii.
Am trait si chiar inceput viata profesionala in acei ani de mare nebunie de dupa schimbare ... cand salariul luat vineri pana luni se devaloriza, dar in acelasi timp ... entuziasmul si solidaritatea inca ne uneau.
Am ajuns sa mi se ia, de asa zisa democratie cand voturile se cumparau pe kilograme de faina si pe sticle de ulei. Am ajuns iar sa ma uit cu neincredere la cei de langa mine, si am ajuns sa simt ca-mi vine sa o iau pe campi destul de repede...deh, dezamagirea a venit si ea cu aceeasi putere ca si entuziasmul. De pe la inceputul anilor 2000 am inceput sa simt cum parca se duce din ce in ce mai rau la vale, societatea, valorile, viata. Deja nesimtirea, aroganta, isteria si smechereala incepeau sa fie mult prea prezente in viata noastra.
Am realizat ca tavalugul comunist a reusit nu doar sa ne infometeze, dar sa ne si schinguiasca sufletul. Am realizat ca am ramas toti cu sechele dupa anii aia cumpliti, am ramas un popor de suspiciosi, invidiosi, dezbinati, si fara valori. Anii de teroare in care exemplul era Vasile de la scularie, si cel mai invidiat copil din clasa era copilul macelarului ...  ne-au omorat respectul pentru carte, pentru cultura, pentru intelectuali, pentru cinste si mai ales pentru munca bine facuta. Ne-a deformat privirea si dintr-o data modelul a ajuns "jmecherul" care se invarte, face bani repede si nu neaparat cinstit. Modelul este acum el, fostul invartitor de bilete la suprapret  in fata cinematografului, actualul milionar, posesorul de casa boeiereasca scaldata in auriu  (exact, marele oier, mare om, de-a dreptul filantrop ...daaahhhhhh).

Am plecat in alte zari, cautandu-mi locul sub soare. L-am gasit sub nor, in ploaie, dar unde iarba e verde si-n decembrie. Am zis ca-i locul in care merita sa-ti cresti copilul. M-am indragostit de parcurile cu lebede, de pistele de biciclete care nu mananca din trotuar, de atmosfera usor prafuita si ca de la tara pe care o simt si acum.


Civilizatie, asta am zis cand m-a salutat soferul autobuzului la urcare dupa ce aproape m-a trantit pe jos inchizand usile peste mine ca sa ma educe sa folosesc doar usa din fata. Civilizatie!! am zis  socata cand mi-a explicat politistul ca nu am voie sa pun rufe la uscat pe balcon ca stric privelistea din strada si sunt pasibila de amenda, 250euro la prima strigare. Civilizatie am zis cu invidie in suflet vazand la colturile strazilor cutiile in care pungute pentru posesorii de caini asteptau sa fie folosite. Si nu le fura nimeni ...

Dintr-o data de la tara mea cu strada mea c-un singur bec (ce bine a zis-o trupa Taxi), am ajuns la tara mea cu lumina pe autostrada. Tara mea cu 3 guverne si inca unul peste ele, tara mea cu trei limbi oficiale dar in care poti trai linistit vorbind engleza cea neoficiala, tara mea in care dealul e munte si soarele o raritate. Tara mea cea noua.


 Si acum ... ma uit cu mirare ca si tara mea cea noua e sub asediu. Al unui alt tip de violenta, a unei alte arogante, e sub asediul unei alte lumi. Si sper sa fie tare si sa nu cedeze. Sa ramana civilizata. Si darza. Si laica daca asa vrea ea.
Si mai ales Europeana.

Of Doamne

Nu mi-am prea gasit ritmul; nici puterea sa mai scriu; nici dorinta. Mi-a tot venit sa plang si sa ma revolt si eventual sa bat pe cineva. Si iar sa plang. Si sa vad ca mortile atator oameni, si atat de socant dureroase si pentru ei si pentru cei ce-i iubeau ca si pentru noi spectatorii, nu au fost gratuite.


Nu pot sa nu ma gandesc cu inima franta la mama careia i-a murit pruncul in brate, nu pot sa nu ma gandesc plina de durere la mama care are ambii copii arsi in spital. Nu pot sa nu ma gandesc la atatea aripi frante, la inceput de zbor multe din ele.  Ce-o fi in sufletul celor ce i-au iubit ...
Si sper din tot sufletul ca mortile celor dusi si chinurile celor ramasi sa nu fie in zadar.








Ma uit la stiri, citesc stiri, in majoritatea cazurilor ma revolt. Imi amintesc perfect senzatia de sufocare pe care o traiam in 2006, 2007, 2008 cand ma tot lua pe mine flama justitiara spre teama sotului ce ma are in gestiune. "Stai calma femeie, ne te mai lua de toti nebunii, ca-mi vii acasa batuta" de cate ori nu l-am auzit. De ce?
Pentru ca nu doar coruptia ucide. Nooo, ar fi usor sa o dai doar la coruptie ca e singura vinovata, dar le vezi ca mai sunt pe langa ea, mai multe, perfide, incearca sa se ascunda dar tot li se vad cozile putrede. Coruptia da ucide, dar coruptia este varful icebergului, dar la  baza acestui iceberg vad cum incearca sa nu se lase vazute si mai ales starpite:  incompetenta, indolenta, hotia, lacomia, lipsa de onoare, lenea aia totala, smechereala celor care ti-o iau in fata ca sa vezi ce valoare au, lipsa totala de respect si credinta ca toate ni se cuvin. Ma uit asa la ele, hade si cu coltii scosi de frica si le vad originea comuna, cum se trag din combinatia ucigasa dintre lipsa de educatie si saracia crunta in care societatea romaneasca se zbate. Si cand zic saracie ma refer in acceeasi masura si la lipsa de bani ca si la lipsa de modele pe care tinerii sa vrea sa le urmeze. E aceeasi saracie ... si pe mese si in mintile si sufletele oamenilor. Ca o paranteza totala .... cum naibii de toate sunt de gen feminin si in plus se trag si din doua mame ? 

Incompetenta celor care desi sunt platiti sa faca ceva nu o fac, pentru ca nu sunt capabili, pentru ca nu stiu si pentru ca nu le pasa. Un parlament de incompetenti care nu sunt capabili sa gandeasca legi bune fie pentru ca sunt analfabeti, fie pentru ca sunt interesati doar de umplerea buzunarelor personale golite la alegeri in buzunarele partidelor. Primari incompetenti care in loc sa gestioneze bugetul local si sa lucreze in interesul celor care i-au ales, lucreaza doar in interesul buzunarului lui. S-a ajuns ca marile primarii sa fie decimate, ca toti nemernicii sa fie aratati ca vedetele la tv, pe cand cei onesti care folosesc la maxim bugetul ala mic pentru a face minuni organizatorice ... sunt invizibili. Ei nu exista. Calitatea, oamenii care-si fac bine meseria, cei care aduc bine si fac bine ceea ce fac, nu aduc rating, nu vand, oamenii de genul asta nu-si pun poalele in cap, nu fac circ, sunt seriosi si onorabili .. cum sa-i prezinti, ce sa spui despre ei, cum sa aduca ei oamenii la televizor. Cand ajung persoane ca Diaconescu, Badea, Maruta, Gadea ... formatori de opinie intr-o tara, nu te miri ca tara aia are ca valori pe printzu nu stiu carui clan de tigani, pitzi nu stiu care, nu te poti mira.  O dovada clara a ce pot face incompetenta, lipsa de bun simt si lipsa de valoare la un loc, puse pe piedestal si vandute sub minunatul ambalaj de "jurnalist".

Indolenta celor care desi nu sunt rude cu bietul Dorel, care ca personaj are o naivitate induiosatoare in a suporta mitocaniile colegilor, se poarta mai ametit, mai bramburit si mai cretin decat in cel mai rau cosmar. Las-o ma ca merge ...  asa taras grapis desi ar putea merge bine daca si-ar da interesul. Daca in loc sa dea senzatia ca muncesc, ca oricum sunt platiti prost, ar munci cu adevarat, s-ar simti exploatati bietii de ei. Auzi sa te duci la munca ca sa muncesti nu s-o freci ? Poi asta s-o faca prostii aia de sclavagesc pe la multinationalele care sug vlaga si vana bietului popor.

Hotia si sora ei buna lacomia, venite pe fondul fertil al incompetentei indolente pun mereu capac. Si aici se inscriu cu atata talent toti cei catarati in functii in care in loc sa organizeze, conduca, dezvolte zone, proiecte, joburi .. ei nu stiu cum sa fure. Si desi multi spun ca se fura peste tot in lume, in tara mea, cu strada mea c-un singur bec... se face totul cu neobrazare, pe fata, in cel mai evident mod, nici macar acea minima jena de a incerca sa o faca mai pe ascuns nu mai exista. Cum altfel daca asta e modelul, asta se prezinta, jmekeru cu ceafa groasa si obrazul si mai gros. Se fura orice, se fura totul. Se fura de la materialele de constructii de pe santierele autostrazilor si medicamentele din spitale pana la doctorate. Ce sa te miri ca nu se streseaza nimeni ca ditamai doctorul fals a mai facut alti doctori falsi cand suntem printre primele tari europene in abandon scolar. Si asa realizezi ca nu are cine sa amendeze furtul intelectual.
Hotia care insotita de saracie duce pana la  furtul mancarii bolnavilor din spitale, sau a copiilor din orfelinate, hotia asta este cea care dezumanizeaza in cel mai grotesc mod, schingiund suflete. Hotia insotita de lacomie, care ii face pe cei ce fura sa tot fure si dupa ce si-au asigurat luxul cel necesar si pentru ei si pentru beizadelele lor. Lacomia aia care ii face sa-si expuna masinile de lux si palatele in timp ce sunt angajati ai unui buget slab si costeliv ca mai are un pic si-si face operatie de extirpare a unui rand de coaste.

Lipsa de onoare ... e o gluma, nu ? Ce e aia onoare? Ce-i aia respectul fata de munca altuia, fata de meseria altuia, sau chiar fata de varsta altuia. Ce-i aia respectul propriului cuvant dat sau asumarea propriilor fapte? Dupa fapta si rasplata e doar proverb. Sau a fost pana cand ...a aparut o tragedie.
Colectiva.


Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei dusi.
Dumnezeu sa-i ajute pe cei ramasi.
Dumnezeu sa ne ajute sa ne vina mintea la cap si caldura in inimi.