Multumesc pentru aripile lasate sa se infoaie si pentru ca m-ai lasat sa zbor. Pentru radacinile udate cu incredere si hranite cu dragoste, pupici si responsabilitati.
Iarta-ma ca de prea multe ori te-am judecat. Si nu doar ca te-am judecat, dar am facut-o luandu-ma dupa amintiri, nu dupa prezent.
Imi pare rau ca te-am pierdut putin cate putin in fiecare zi, stergandu-te ca o umbra pana cand te-ai stins de tot. Si ca n-am stiut cum sa te tin mai mult aici, cat mai intreaga posibil.
Te iubesc si te voi iubi mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu