Am iubit si iubesc sa citesc, sa ma pierd in randurile cartii, sa vad cu ochii mintii cum se desfasoara firul cartii. Sunt carti pe care as fi vrut enorm sa le vad ecranizate si carti pentru care mi-a placut sa pastrez filmul doar pentru mine.
Un film m-a indreptat catre carti, Insula misterioasa, ecranizare dupa cartea lui Jules Verne ... mama a profitat de dezamagirea mea in fata scurtimii unui episod si mi-a pus cartea in mana. Saru mana mama, ca mi-ai deschis ochii in fata minunilor scrise de oameni cu talent.
Si stii... ai avut dreptate cand mi-ai spus ca de cate ori voi citi o carte voi avea ceva de invatat si daca o recitesc ... am toate sansele sa invat cate ceva nou la fiecare recitire.
Am adorat cartile cu Winettou, le-am citit si rascitit de
multe ori, de fiecare data invariabil plangeam cand isi lua ramas bun
de la prietenul lui Old Shatterhand inainte de a muri. Doamne ce jale
putea fi cu cartea in mana si ochii rosii si nasul curgand, mama stia
imediat ca sunt la ultimul volum din Winettou.
Mi-au venit toate amintirile cand am citit ca Pierre Brice a murit. Era batran nu mai arata demult ca in poza .. desi se tinea bine, nu pot spune ca a fost un soc, dar cand i-am vazut numele ...m-am gandit imediat ca Winettou a ajuns la marele Manitou pe intinsele plaiuri ale vanatorii. Ironic cum un francez cu ochii albastri a ramas cea mai clara imagine a indianului apas in sufletul meu, dar ... cum sa uiti primul personaj de care te-ai indragostit citind cartea? Cat de Winettou a putut fi, incat nici nu -mi pot imagina ca i s-ar mai fi potrivit alt rol.
Si imi amintesc acum cu toata placerea cum ii furam mamei un dres negru din sertar (mama ce se supara ... la cat de greu se gaseau nici nu ma mir), si mi-l puneam pe cap ca sa am cozi impletite luuuuuungi si negre, cum rupeam eu crengile visinului sa-mi fac arc si cum jeleam ca vreau si eu mocasini de incaltat ... sa nu ma auda dusmanii cand pasesc. Cum ma visam eu macar sora lui Winettou daca nu puteam fi proasta aia de Ribanna care l-a preferat pe altul, unu alb, nici nu mai conteaza cine era ... ce lipsa de gusturi la femeia aia. Cum ma lua cheful de haladuit in vise cu ochi deschisi ... imi luam cartea, ma urcam in visin si pune-te pe citit ... da, cu dresul mamei in cap bineinteles :)) si ma straduiam sa ma dau jos cat mai usor din pom fara sa las multe urme, fara sa rup crengute :).
Draga Winettou, ai fost pentru mine ... imaginea curajului, a dreptatii si a prieteniei, a sacrificiului nobil si a generozitatii, ma bucur mult ca te-am inalnit. Abia astept sa te descopere si fiu-meu .... desi el pare deocamdata mai degraba atras de Jonathan Archer capitanul lui Enterprise, dar poti fi sigur ca o sa i te prezint.
ps: Inca ma trezesc cand ne plimbam prin padure cum calc usor si finut si cat mai silentios desi sunt sigura ca urechea fina a capeteniei apase m-ar detecta ...
pps Yadalanh inseamna La revedere in apasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu