parabole despre gunoaie

Mnoah, a mai trecut o vara, a mai inceput un an de scoala. Am mai bifat niste drumuri in Romania, fie de drag, fie de nevoie. Am bifat si un drum super exotic, Bucuresti-Pitesti cu trenul :)).
August, 40 grade Celsius lejer; 105 km; 2,5 ore; interregio la clasa 1, vagon necompartimentat, cu  aer conditionat.
Nu ma pot plange, probabil  a fost una din cele mai haioase calatorii din ultimii ani, la ce mi-au auzit urechile si ce mi-au vazut ochii. Toate dialogurile dintre vecinele mele de vagon, fiecare comparand tara in care traieste si munceste cu cea din care a plecat si pe care de voie sau nevoie tocmai o mai vizita un pic. Sounds familiar to me, a little too familiar ;). 
In acelasi timp a fost si o revelatie, intai vizuala si apoi ... morala daca pot spune, printr-o extrapolare care ma pocneste de fiecare data cand ajung prin Bucuresti de obicei.
Sinele, deseori in paralel cu drumul national ce strabate satul, sunt vecine ale caselor saracacioase din cartierele mai putin bune ale asezarilor. Cui i-ar placea sa-i treaca trenul prin curte? Si daca poti alege, normal ca preferi sa ai casa la drumul national, mai poti vinde si tu o rosie sau un porumb la poarta, cand scoti caruta sau masina din curte o iei direct pe asfalt nu prin alte stradute prafuite sau namoloase, in functie de vreme. 
Si cum mergea asa ... trenu .. cu viteza lui interregio, asa de fro 40km/ora, ma uitam si eu in curtile nefericitilor ce s-au nimerit cu casa pe langa linia ferata. Si uite asa ... tocmai ce fusei pocnita de cum ziceam chiar de ea, revelatia drumului. Si anume ca romanii au o relatie speciala si extrem de apropiata cu gunoiul lor. Il tin in fundul curtii, nu prea la vedere, dar nici foarte ascuns, pe principiul bun din batrani ca niciodata nu stii la ce poate folosi o gramada sanatoasa de gunoi. Loc de joaca pentru copii, sa nu te mai deranjeze de la berea de vara atat de binemeritata, un loc bun de pascut eventual pentru oile care-ti trec prin curtea pe care o recunosti dupa cele cateva tufe de ciulini de pe la colturi. Am vazut si gaini escaladand delusorul de diverse in cautare de ceva mancare, si daca nu-s ale tale ... te-ai si scos de o cina pe gratis. Ba chiar in vremuri de restriste ... mai verifici si prin gunoiul vecinilor ca poate ei au aruncat ceva folositor tie si poti pune bazele unui comert infloritor intre vecini. Iar bonusul total, la creme de la creme ....la baza delusorului iti pui frumos plasticul peste gunoaie si de asezi mai in unghi sa te prinda mai bine soarele, ca sa faci plaja langa ... covata cu apa de ploaie pe post de piscina.
Si cu atatea intrebuintari ale gunoiului, de ce ma tot mir eu ca proasta ca pe romani nu-i mai deranjeaza gunoiul moral, mizeria care-i inconjoara si mai ales ii conduce, ba chiar gunoiul bine plasat devine un exemplu de ur
mat?

ps: poza e din buricul capitalei, care nu e de fapt decat sediul marilor gunoaie. decat asta ;)